404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Întoarcerea executării

EXECUTARE SILITĂ

Întoarcerea executării. Prin cererea înregistrată sub nr.9686/8.09.2004 reclamanta G.E. a solicitat ca în contradictoriu cu C.C.D. şi soţii C. I. şi C. L. să se dispună întoarcerea executării silite efectuate de executor bancar M. S. în dosar nr.9078/2002 şi de către executor judecătoresc T. G. în dosarul de executare nr.258/2004 prin restabilirea situaţiei anterioare menţionatelor executări şi repunerea ei în posesia apartamentului.

Prin procesul-verbal de licitaţie întocmit de executorul bancar M. S. din cadrul C.C.D, imobilul proprietatea sa, a fost vândut la licitaţie şi adjudecat în favoarea C.C.D.

La rândul său C.C.D. l-a vândut soţilor C.I. şi C.L. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.19131/18.03.2003, vânzare ce s-ar fi efectuat în timp ce contestaţia sa la executare era în curs de soluţionare.

Prin sentinţa civilă nr.3387/15 iulie 2004 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr.6018/2004 s-a admis contestaţia la executare formulată de ea şi s-au desfiinţat formele de executare ce s-au întocmit în dosarul de executare nr.9078/2002, hotărâre ce a rămas definitivă şi irevocabilă.

În aceste condiţii adjudecarea imobilului proprietatea ei, în favoarea C.C.D, nu ar mai avea nici un temei şi ca atare, în lipsa vreunui titlu de proprietate şi înstrăinarea pe care la rându-i a efectuat-o către soţii C. este nulă.

Faţă de această situaţie a solicitat să se dispună întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare şi punerea ei în posesia apartamentului preluat abuziv de către C.C.D. şi din care a fost evacuată de executorul judecătoresc T.G. la cererea pârâţilor C.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.404/1 cod de procedură civilă iar în dovedirea ei s-a cerut proba cu actele de care s-a făcut vorbire mai sus.

Prin sentinţa civilă nr.6453/23.12.2004 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr.9686/2004 s-a respins cererea formulată de G. E. în contradictoriu cu pârâţii C.I. şi C. L. ca fiind făcută împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă şi ca nefondată acţiunea îndreptată împotriva pârâtei C.C.D.

Reclamanta a fost obligată să plătească pârâţilor C.I. si C. L. suma de 2.000.000 lei ROL cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

C.C.D. a cerut iar executorul bancar a demarat formele de executare asupra reclamantei G.E. în dosarul nr.9078/2002 care s-au finalizat prin adjudecarea imobilului de creditoare în contul creanţei sale la data de 24.01.2003.

Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1913/18.03.2003 imobilul a fost vândut soţilor C. pentru suma de 135.000.000 lei cumpărătorii intrând în stăpânirea imobilului chiar de la data încheierii contractului.

Împotriva acestei executări a făcut contestaţie G E care a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr.3387/2004 a Judecătoriei Brăila irevocabilă prin decizia civilă nr.4120/2004 a Tribunalului Brăila şi prin care s-a admis cererea şi s-au desfiinţat formele de executare.

Instanţa arată că deşi potrivit art.404/1 cod de procedură civilă în toate cazurile în care se desfiinţează şi titlul executor sau executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare, în prezenta cauză nu se poate dispune reintegrarea reclamantei în apartamentul ce a fost proprietatea sa, întrucât în prezent proprietari sunt soţii C care nu pot fi identificaţi cu cel obligat prin raportul juridic dedus judecăţii.

Soţii C fiind cumpărători de bună credinţă şi cu titlu oneros al imobilului în discuţie hotărârea judecătorească prin care s-a anulat acţiunea de adjudecare nu le este opozabilă nefiind părţi în dosarul având ca obiect contestaţia la executare.

S-a mai reţinut că nici nu s-a cerut şi nici instanţele n-au anulat contractul de vânzare-cumpărare a soţilor C astfel că aceştia sunt în continuare proprietari de drept ai apartamentului în discuţie.

Pe acest ultim considerent s-a şi respins acţiunea îndreptată împotriva lor ca fiind persoane fără calitate procesuală pasivă.

Faţă de pârâta C.C.D. acţiunea s-a apreciat că nu mai poate fi primită din moment ce imobilul a ieşit cu titlu legal din patrimoniul său.

Pârâţii au pretins şi instanţa a încuviinţat cererea iar de cheltuieli de judecată în temeiul dispoziţiilor art.274 cod de procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs G E care a susţinut că este nelegală întrucât s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor art.404/1 al.3 cod de procedură civilă argumentând că faţă de faptul că există o hotărâre irevocabilă pronunţată în contestaţie la executare privind desfiinţarea titlului sau a executării însuşi instanţa de fond nu putea să dispună decât în sensul admiterii cererii, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin restituirea bunurilor asupra cărora s-a făcut executarea, fără a mai fi permisă rediscutarea fondului deoarece asupra acestuia există o hotărâre definitivă intrată în puterea lucrului judecat.

Prin decizia civilă nr.306 din 20 decembrie 2005 Tribunalul Brăila a admis recursul formulat de G. E, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

În esenţă s-a reţinut că instanţa de fond fiind investită cu cererea de repunere a părţilor în situaţia anterioară, era obligată să analizeze contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi sub aspectul nulităţii.

Întoarcerea executării silite prin repunerea părţilor în situaţia anterioară presupune judecarea cererii în contradictoriu atât cu părţile implicate direct în executare – creditorul cât şi cu persoana în numele căruia se află bunul în litigiu căci ceea ce se urmăreşte, în esenţă, este reintrarea efectivă a bunului în patrimoniul fostului debitor.

Constatând că prin soluţionarea cererii nu s-a intrat în cercetarea fondului tribunalul în temeiul dispoziţiilor art.312 al.3 si 5 cod de procedură civilă a admis recursul şi a casat cu trimitere cererea spre rejudecare.

Reluând judecata după casare cu trimitere Judecătoriei Brăila prin sentinţa civilă nr.2618/5.05.2006 pronunţată în dosarul nr.1385/2006 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimaţii C I şi C L cu privire la constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1913/18.03.2003 a B.N.P. Soc. Civilă V şi asociaţii a admis cererea de întoarcere a executării formulată de G E, a constatat nul absolut contractul sus-menţionat şi a dispus repunerea contestatoarei în posesia apartamentului.

Totodată s-a dispus obligarea intimaţilor în solidar la plata sumei de 508,80 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatoarei.

Pentru ase pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că faţă de sentinţa civilă nr.3387/2004 a Judecătoriei Brăila, prin care s-au desfiinţat actele de executare şi decizia civilă nr.306/2005 a Tribunalului Brăila, ambele irevocabile titlul de proprietate în baza căreia C.C.D. a vândut imobilul – procesul-verbal de vânzare la licitaţie publică din 24.01.2003 a fost desfiinţat.

În aceste condiţii nici actul de vânzare cumpărare subsecvent prin care soţii C au cumpărat apartamentul nu mai poate fi menţinut.

Drept urmare şi faţă de dispoziţiile art.404 al.1 cod de procedură civilă a admis acţiunea şi a dispus în consecinţă.

În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat s-a arătat că este neîntemeiată deoarece deşi există identitate de părţi şi obiect cauza este diferită întrucât temeiurile sunt diferite respectiv prin sentinţa civilă nr. 1422/2004 iar cererea în constatarea nulităţii absolute a avut ca temei dreptul comun pe când în prezenta cauză temeiul îl constituie dispoziţiile art.404 al.1 cod de procedură civilă.

În ce priveşte creanţa C.C.D faţă de reclamantă instanţa a menţionat că debitul poate fi recuperat urmând să curgă un nou termen de prescripţie iar soţii C pot formula o acţiune împotriva vânzătoarei pentru contravaloarea apartamentului şi eventualele îmbunătăţiri ce au adus imobilului.

În fine instanţa i-a acordat contestatoarei cheltuieli făcute în cauză în temeiul dispoziţiilor art.274 Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs C. I. şi C. L. – pe de o parte şi C.C. D. – pe de altă parte.

Prin recursul lor C. I. şi L. au criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub mai multe aspecte.

S-a susţinut mai întâi că instanţa a încălcat regulile de competenţă materială susţinând că fiind în prezenţa unui act de comerţ cauza are caracter comercial şi prin urmare trebuie trimisă spre competentă soluţionare secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Tribunalului Brăila.

S-a arătat că în mod greşit s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între C.C.D. şi soţii C întrucât scopul final urmărit de către reclamantă este acelaşi în ambele acţiuni chiar dacă în primul litigiu s-a discutat doar pe cale incidentală soluţia dată de prima instanţă are putere de lucru judecat în a doua acţiune în care se încearcă valorificarea aceluiaşi drept.

Pe fond s-a arătat că greşit s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între C.C.D. şi recurenţii C. întrucât nu de plano dacă s-a desfiinţat formele de executare se desfiinţează şi actele subsecvente ci trebuie să existe un motiv de nulitate a actului subsecvent, în sine ceea ce nu este cazul în speţă.

Actul de vânzare-cumpărare nu putea fi anulat pentru faptul că la încheierea lui nu s-a încălcat nici o normă legală şi în plus dobânditorii au fost de perfectă bună credinţă astfel că nu sunt motive pentru a fi sancţionate.

S-a mai subliniat că hotărârea este greşită prin interpretarea eronată a dispoziţiilor art.404 alin.1 Cod procedură civilă întrucât potrivit acestui text sunt exceptate de la restituire imobilele dobândite cu titlu particular şi oneros de către un terţ de bună credinţă.

C.C.D a criticat sentinţa prin motivele sale de recurs, pentru nelegalitate întrucât în mod greşit a constatat că actul de adjudecare prin care ea a devenit proprietara apartamentului, este nul din moment prin nici o hotărâre judecătorească nu s-a constatat acest lucru.

Mai mult actul de adjudecare a fost intabulat în cartea funciară iar prin intabulare C.C.D. a dobândit toate prerogativele de proprietar având dreptul de a dispune în mod liber de acesta ceea ce a şi făcut prin vânzarea apartamentului către recurenţii C.I. şi L.

S-a susţinut şi faptul că există autoritate de lucru judecat şi că instanţa de fond a dat o hotărâre greşită şi prin faptul că a respins această excepţie.

Prin motivele mai sus expuse recurentele au cerut admiterea recursurilor şi pe fond respingerea cererii de întoarcere a executării silite ca nefondată.

Analizând motivele de recurs prin prisma probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale incidente în materie tribunalul constată că doar recursul formulat de recurenţii C I şi C L este fondat pentru considerentele mai jos expuse.

În ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a instanţei tribunalul constată următoarele:

Potrivit prevederilor art.1 cod de procedură civilă judecătoriile judecă în primă instanţă toate procesele şi cererile în afara celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

Prin art.2 cod de procedură civilă sunt date în competenţa tribunalelor litigiile comerciale a căror valoare este de peste 100.000 RON iar în materie civilă depăşeşte 500.000 RON.

Prin consecinţă litigiile civile sau comerciale sub valoarea arătată mai sus sunt de competenţa judecătoriilor.

Normele Metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr.760/1999 pentru aplicarea Legii 146/1997 au statuat că litigiile având ca obiect constatarea nulităţii unor acte juridice cu consecinţe patrimoniale sunt considerate evaluabile în bani şi cum preţul vânzării potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1913/18 martie 2003 a fost de 135.000.000 lei vechi competenţa revine judecătoriei.

Chestiunea a fost definitiv stabilită de Curtea de Apel Galaţi în cadrul dosarului nr.593/c/2005 soluţionat prin decizia civilă nr.380/R/2005 urmare căreia s-a şi dispus declinarea competenţei de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Brăila.

Constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi scoasă din contextul întoarcerii executării silite în cauză nefiind în discuţie o acţiune de drept comun şi a cererii care este formulată raportat la admiterea contestaţiei la executare ceea ce impunea aplicabilitatea secţiei a VI reglementare introdusă în codul de procedură civilă tocmai pentru a da eficienţă dispoziţiilor legale ce reglementează contestaţia la executare.

Raportat la dispoziţiile art. 404 al.1 cod de procedură civilă instanţa de recurs reală Tribunalul Brăila prin decizia nr.306/20 decembrie 2005 pronunţată în dosar 2870/2005 a reţinut că procedura întoarcerii executării presupune judecarea cererii în contradictoriu atât cu părţile implicate direct în executare cât şi cu persoana în mâinile căreia se află bunul în litigiu.

Instanţa de executare este judecătoria potrivit art.373/3 cod de procedură civilă tot ea este competentă să judece contestaţia la executare potrivit art.400 cod de procedură civilă şi prin consecinţă şi întoarcerea executării silite astfel că tribunalul reţine că instanţa competentă este cea ce a soluţionat fondul cauzei dar calea de atac este recursul şi nu apelul pentru raţionamentele mai sus expuse. Sub acest prim aspect recursul nu este întemeiat.

Excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de recurenţii C I şi C L a fost corect soluţionată în sensul respingerii ei de către instanţa de fond, deoarece anterior nu a mai fost soluţionată nici o cerere având obiect întoarcerea executării silite, hotărârea invocată – sentinţa civilă nr. 1422/2004 fiind pronunţată într-o altă cauză de drept comun, soluţionată anterior contestaţiei la executare astfel că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art.1201-1202 Cod civil.

Atâta timp cât contestaţia la executare a fost admisă, întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare sunt obligatorii.

Deci şi sub acest aspect recursul lui C I şi C L nu poate fi primit.

În ce priveşte însă greşita constatare a nulităţii actului de vânzare – cumpărare, tribunalul constată că instanţa de fond a greşit pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică.

Prin decizia civilă nr.306/20.12.2005 Tribunalul Brăila a investit instanţa de rejudecare cu soluţionarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare intervenit între C.C.D. şi soţii C.

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că atât sentinţa prin care s-a admis contestaţia la executare silită cât şi decizia tribunalului sunt obligatorii. Deşi decizia de casare este obligatorie sub aspectul dezlegării problemelor de drept prin aceasta nu s-a impus instanţei de rejudecare şi soluţia de constatare a nulităţii contractului fără a se administra probe din care să rezulte dacă se poate sau nu trage o asemenea concluzie.

Principalul motiv pentru care instanţa de fond a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între C.C.D. şi recurenţii C I şi C L constă în aceea că prin sentinţa civilă nr.5387/2004 a Judecătoriei Brăila pronunţată în cadrul contestaţiei la executare silită între G E şi C.C.D. s-a anulat actul de adjudecare încheiat la 24.01.2003 care reprezintă titlul de proprietate al vânzătoarei şi pe cale de consecinţă ar fi nul şi contractul de vânzare-cumpărare ca act subsecvent celui declarat nul.

Instanţa nu a analizat dacă din probe rezultă cauze de nulitate sau anulabilitate a actului subsecvent.

Instanţa putea să observe de ce probele administrate în cauză că la momentul în care s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare a apartamentului – respectiv la 18.03.2003 nu se judecase contestaţia la executarea silită între G E şi C.C.D. şi nici nu se pronunţase sentinţa civilă nr.3987/2004 a Judecătoriei Brăila prin care s-a desfiinţat actul de adjudecare şi celelalte forme de executare silită. Prin urmare la momentul încheierii actului nu exista nici o cauză ce putea duce la nulitatea sau anularea lui pentru a face ca acest contract să devină ineficace.

De subliniat că în aceste procese, invocate în motivarea nulităţii actului recurenţii C nici nu au fost citaţi astfel că apartamentul pe care ei doreau să-l cumpere făcea obiectul unei cauze civile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.

În concluzie la momentul încheierii contractului cauza de nulitate nu exista astfel că instanţa nu putea să reţină că actul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate.

Soluţia instanţei de fond este greşită şi prin interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art.404 indice 1 cod de procedură civilă.

Potrivit art.404/1 cod de procedură civilă în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executor sau executarea silită cel îndreptăţit are dreptul la întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare iar în alin. II se prevede că bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit.

Este limpede că textul se rezumă a arăta că debitorul şi creditorul ce au fost părţi în contestaţia la executare trebuie repuşi în situaţia anterioară.

Faţă de dobânditorul de bună credinţă legiuitorul prin art.449 cod de procedură civilă a subliniat că, în cazul vânzărilor făcute în condiţiile prezentei secţiuni nu este admisibilă nici o cerere de desfiinţare a vânzării împotriva terţului adjudecatar care a plătit preţul în afară de cazul în care a existat fraudă din partea acestuia.

Cum în speţă s-a demonstrat de recurenţii cumpărător ai apartamentului sunt dobânditori de bună credinţă în contra lor nu pot opera dispoziţiile art.404 cod de procedură civilă.

Aceste dispoziţii sunt operabile numai între debitoare şi creditoare astfel că în temeiul dispoziţiilor art.312 Cod de procedură civilă tribunalul urmează să admită recursul formulat de C I şi L să modifice sentinţa atacată în sensul admiterii cererii de întoarcere a executării silite în parte faţă de C.C.D. – pe care urmează să o oblige să restituie debitoarei G E preţul apartamentului adjudecat de 135.000.000 lei actualizat.

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1913/18 martie 2003 urmează a fi menţinut.

În ce priveşte recursul formulat de C.C.D. tribunalul constată că este nefondat deoarece:

Actul de adjudecare întocmit la data de 24.01.2003 prin care C.C.D. a devenit proprietara apartamentului, a fost anulat prin sentinţa civilă nr.3387/2004 a Judecătoriei Brăila prin care s-au desfiinţat toate actele de executare făcute în dosarul de executare nr.9078/2004 întocmit de executorul bancar M S. Sentinţa susmenţionată a rămas definitivă şi irevocabilă astfel că nu mai are nici o relevanţă faptul că actul de adjudecare a fost intabulat în cartea funciară.

În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat ce urmează a nu fi primită pentru aceleaşi considerente ce s-au avut în vedere la motivarea respingerii ei în recursul formulat de C I si C L.

Prin urmare în temeiul dispoziţiilor art.312 cod de procedură civilă recursul C.C.D. urmează a fi respins ca nefondat.

Căzută în pretenţiuni intimaţii G E şi recurenta C.C.D. urmează ca în temeiul dispoziţiilor art.274 Cod de procedură civilă să fie obligaţi să plătească recurenţilor C I şi C L câte 450 lei (RON) fiecare drept cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 265/3 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.948/2006 a fost admis recursul formulat de C I şi C L împotriva sentinţei civile nr.2618/5.05.2006 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr.1385/2006 s-a modificat sentinţa atacată în sensul că s-a admis în parte cererea de întoarcere a executării silite şi obligă C.C.D. să restituie debitoarei G E preţul de adjudecare de 135.000.000 lei ROL actualizat.

S-a menţinut contractul de vânzare – cumpărare autentificat de B.N.”V şi asociaţii” sub nr.1913/18.03.2003.

S-a respins ca nefondat recursul formulat de C.C.D.

A fost obligată recurenta C.C.D. şi intimata G E să plătească câte 450 lei fiecare către recurenţii C I şi C L.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro