404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contestaţia în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural şi nu poate fi utilizată pentru reformarea unor greşeli de fond. Greşeli materiale la care face referire art.318 Cod procedură civile trebuie apreciate în raport de datatele existente la dosarul cauzei la datat pronunţării hotărârii.

Prin contestaţia în anulare înregistrată la această instanţă sub nr.949/113/2006, contestatoarea ROMEXTERRA BANK SA a solicitat anularea deciziei civile nr.109/RCOM/19.06.2006 a Tribunalului Brăila şi în contradictoriu cu intimaţii Fătu Stan şi Fătu Dorina, respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr.780/3.02.2006 a Judecătoriei Brăila.

In motivarea contestaţiei, contestatoarea a precizat că intimaţii au dat dovadă de totală rea credinţă prin neachitarea creditului contractat.

După obţinerea titlului executor, executorul bancar a formulat două cereri de încuviinţare a executării silite a celor două titluri, cereri ce au făcut obiectul dosarului nr.12275 şi nr.12275/2004 aflate pe rolul Judecătoriei Brăila, deoarece în care instanţa s-a pronunţat prin două încheieri cu privire la executarea silită a imobilelor situate în Brăila, str.Goleşti nr.7 şi Goleşti nr.20-22. Executorul judecătoresc a format două dosare de executare silită nr.59/2004 şi nr.60/2004.

După obţinerea renunţării executării silite s-a declanşat procedura de executare prin somarea debitorilor şi publicarea de vânzare prin licitaţie publică a garanţiilor ipotecare. Intimaţii au dat curs acţiunilor de procedură, fiind prezenţi personal la chemările executorului bancar.

Arată contestatoarea că au fost efectuate mai multe publicaţii de vânzare în vederea vânzării la licitaţie a celor două imobile începând cu 18.02.2005 şi în continuare până în luna octombrie 2005 când s-a încheiat licitaţia prin adjudecare a imobilului din municipiului Brăila, str.Goleşti nr.7.

Publicaţiile de vânzare au fost comunicate pe bază de semnătură debitorilor prin poştă, au fost afişate conform procedurii instituite de art.504 al.3 Cod procedură civilă.

Apreciază contestatoarea că instanţa de recurs a fost în eroare atunci când a anulat licitaţia organizată şi că soluţia este rezultatul unei greşeli materiale prin neexecutarea corectă a tuturor probelor şi a unei aprecieri speculative a unor probe. Se motivează că în mod eronat s-a reţinut cum că nu este încheiere de încuviinţare a executării silite pentru imobilul din str.Goleşti nr.7 când de fapt sunt două încheierii de încuviinţare a executării pentru cele două imobile chiar dacă dispozitivul acestora este generic – făcând referire doar la contractul de credit nr.160/63/8.01.2006.

Dar contractul de credit include în clauzele sale şi cele două contracte de garanţie imobiliară.

Necomunicarea primei publicaţii de vânzare către debitorul Fătu Stan are o valoare strict formală din moment ce anterior publicaţiile de vânzare le-a fost comunicată celor doi debitori. Mai arată contestatoarea că în mod greşit instanţa de recurs a admis în totalitate recursul şi a modificat în totalitate sentinţa instanţei de fond anulând formele de executare din dosar nr.59/2004 ce privea imobilul din str.Goleşti nr.20-22, deşi există şi dosar nr.60/2004 ce se referă la imobilul din str.Goleşti nr.7, şi-a motivat cererea pe disp.art.317 – art.321 Cod procedură civilă.

Intimatu Fătu Stan şi Fătu Dorina nu au formulat întâmpinare dar oral cu ocazia dezbaterilor au solicitat respingerea contestaţiei în anulare motivat de faptul că nu sunt întrunite condiţiile art.318 Cod procedură civilă, că cele cercetate de contestatoare nu sunt greşeli materiale ci mai degrabă aspecte ce ţin de judecată şi care nu pot face obiectul analizei într-o contestaţie în anulare.

Din actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Prin decizia comercială nr.109/RCOM/19.06.2006 a Tribunalului Brăila s-a admis recursul declarat de recurenţii Fătu Stan şi Fătu Dorina în contradictoriu cu intimata ROMEXTERRA BANK SA, s-a modificat în tot sentinţa civilă nr.780/3.02.2006 a Judecătoriei Brăila şi în rejudecare s-a admis contestaţia la executare şi s-au anulat formele de executare în dosarul de executare nr.59/2004 a executorului bancar Popa Constantin.

In motivarea deciziei s-a reţinut că intimata – contestatoarea de faţă, a avut încuviinţarea executării silite pentru imobilul din Brăila str.Goleşti nr.20-22 dar a procedat la executarea formelor de executare silită pentru imobilul din str.Goleşti nr.7. Nu au fost comunicate debitorilor publicaţiile de vânzare, acestea nu au fost afişate la locurile prevăzute de art.504 al.3 Cod procedură civilă, iar cu privire la debitoarea Fătu Dorina nu s-a efectuat vreun act de comunicare.

Ca o chestiune prealabilă, trebuie precizat că deşi contestatoarea indică ca temei legal disp.art.317 – art.321 Cod procedură civilă, în cuprinsul contestaţiei face trimitere la contestaţia în anulare specială prev.de art.318 Cod procedură civilă, respectiv la primul motiv – când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale. Greşeală materială în senul art.318 Cod procedură civilă reprezintă greşeli evidente, involuntar realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei. Rezultă aşadar că sunt greşeli materiale omiterea sau confundarea de către instanţă a unor elemente sau date importante din dosarul cauzei ( neobservarea existenţei chitanţei prin care a fost achitată taxa de timbru, recipisa de expediere a recursului în termen legal).

In consecinţă, contestaţia în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural, nu poate fi utilizată pentru reformarea unor greşeli de fond. Tot astfel trebuie subliniat că greşelile materiale trebuia apreciate în raport de datele existente la dosarul cauzei la data pronunţării hotărârii.

După cum se poate observa, disp.art.318 Cod procedură civilă are un câmp limitat de aplicaţie ele trebuind aplicate restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs la recursuri.

In cauza de faţă, dincolo de motivele prezentate în contestaţie şi care ţin de judecata recursului, de aprecierea probelor şi de interpretarea unor dispoziţii legale, trebuie precizat că instanţa de recurs nu a confundat nici-un element important al cauzei. Este adevărat că în dosarul de faţă, contestatoarea a prezentat două cereri de încuviinţare a executării silite cu privire la imobilele proprietatea debitorilor şi unde s-a pronunţat de către Judecătoria Brăila două încheieri: Incheierea 1369 şi Incheierea 1370. Insă ambele conţin în dispozitivul lor menţiunea că se încuviinţează executarea silită a contractului de credit nr.160/63/8.01.2004, fără să se specifice imobilul cu privire la care se va efectua executarea silită şi nici titlul executoriu ce constituie temei al urmăririi silite. Incheierile respective nu au fost atacate de către contestatoare cu apel ceea ce înseamnă că au rămas definitive şi irevocabile. In atare situaţie şi având în vedere dispozitivul, lapidar şi incomplet al celor două încheierii, în mod corect instanţa de recurs a apreciat că nu există încuviinţarea executării silite pentru a putea avea un temei al urmăririi silite imobiliare a imobilului proprietatea debitorilor. Dar obiectul contestaţiei la executare al debitorilor Fătu Stan şi Fătu Dorina a fost anularea formelor de executare silită respectiv a publicaţiilor de vânzare lunare şi a licitaţiilor efectuate, începute împotriva imobilului – teren şi construcţie situat în Brăila, str.Goleşti nr.7.

Cercetând actele de executare efectuate de executorul bancar, instanţa de recurs a concluzionat că ele vizează un alt imobil – str.Goleşti nr.20-22 şi că nici acelea nu au fost întocmite potrivit dispoziţiilor procedurale.

Din acest motiv instanţa de recurs a considerat că întreaga executare silită privind imobilul situat în Brăila, str.Goleşti nr.7 este nelegală şi a dispus anularea formelor de executare silită.

In atare situaţie nu este vorba de nici o confuzie a instanţei de recurs ci erorile respectiv nelegalătăţile au fost create şi săvârşite de executorul bancar.

Aşa fiind şi reţinând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile disp.art.318 Cod procedură civilă, tribunalul a respins contestaţia în anulare.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro