404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Cheltuieli de şcolaritate. Caz în care restituirea lor nu este datorată

Tip doc: sentinţă civilă

Nr.doc: 393

Data: 26.04.2007

Titlu: Cheltuieli de şcolarizare. Caz în care restituirea lor nu este datorată.

Dom.asoc.: Contracte de muncă (27)

Rezumat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr.3916/196/10.01.2007 reclamanta SC A.T. SA Brăila a chemat în judecată pe pârâta T.C.E. pentru a fi obligată la restituirea sumei de 1800 lei RON reprezentând 1200 lei RON taxe şcolare şi 600 lei RON ajutor bănesc, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Ca temei de drept al cererii reclamanta a invocat prevederile art.194 alin.2 şi art.195 alin.1-3 Codul muncii, Prin sentinţa nr.6629/20.12.2006 Judecătoria Brăila a calificat cauza ca fiind un conflict de muncă, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Brăila.

Prin sentinţa civilă 393/26.04.2007, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, Tribunalul Brăila a respins acţiunea ca nefondată pentru următoarele considerente:

Pârâta T.C.E. a fost angajată la societatea reclamantă SC A.T. SA Brăila începând cu data de 19.05.1997, în calitate de vânzătoare. Între părţi s-a încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă, având ca obiect susţinerea financiară a studentei pârâte în scopul şcolarizării acesteia şi o durată de 5 ani de zile de la dat semnării lui.

Prin acest act reclamanta se obliga să plătească filialei Brăila a Universităţii C.B. taxa anuală de şcolarizare a pârâtei pentru anii universitari 2003/2004 şi 2004/2005 şi să asigure studentei, absolvente a Facultăţii de Management şi Marketing în afaceri economice, un loc de muncă corespunzător pregătirii sale.

La rândul său, pârâta se obliga să frecventeze cu regularitate cursurile şi să promoveze anul universitar, în caz contrar urmând să restituie integral cheltuielile de şcolarizare suportate de reclamantă.

De asemenea, se obliga ca după absolvirea universităţii să presteze muncă în favoarea reclamantei timp de 3 ani, iar în cazul în care contractul său de muncă se încheia, din motive ce îi erau imputabile, înainte de încetarea actului adiţional, urma să restituie reclamantei contravaloarea actualizată a cheltuielilor de şcolarizare de care a beneficiat.

Reclamanta a plătit Universităţii C.B. suma totală de 1200 lei RON reprezentând de taxa de şcolarizare aferentă anului 2003/2004.

Ca urmare a îmbolnăvirii de TBC, la data de 1.11.2004 pârâta a fost pensionată pentru gradul II de invaliditate, dar a continuat să frecventeze cursurile de zi şi în anul universitar 2004-2005.

Pârâta a susţinut că după absolvirea facultăţii s-a prezentat la societatea reclamantă şi a solicitat verbal reangajarea sa, dar reclamanta a refuzat motivând că nu este nici un post disponibil.

Prin răspunsul la interogatoriu reclamanta a contestat cele afirmate de pârâtă şi totodată a precizat că actul adiţional nu prevedea o anumită funcţie pentru pârâtă după terminarea studiilor.

Această precizare este infirmată de conţinutul actului, conform căruia reclamanta era obligată să asigure pârâtei, după absolvirea facultăţii, un loc de muncă corespunzător pregătirii sale.

Având în vedere clauzele stipulate în actul adiţional instanţa constată însă că, indiferent de atitudinea pe care părţile au avut-o ulterior absolvirii facultăţii de către pârâtă, pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate.

Astfel, deşi conform secţiunii D pct.5 din actul adiţional la contractul individual de muncă pârâta era obligată să presteze muncă în favoarea reclamantei timp de 3 ani, se reţine că potrivit pct.6 din acelaşi act restituirea cheltuielilor de şcolarizare este datorată numai în cazul în care contractul de muncă al pârâtei se încheia înainte de încetarea actului adiţional, din motive ce îi erau imputabile.

Aceste clauze sunt în concordanţă cu dispoziţiile art.195 alin.1-3 Codul muncii, invocate de către reclamantă în susţinerea acţiunii.

Ori, aşa cum s-a constatat mai sus, contractul de muncă al pârâtei a încetat la data de 1.11.2004 ca urmare a pensionării pentru gradul II de invaliditate, deci din motive neimputabile.

În această situaţie s-a constatat că nu există temei juridic pentru obligarea pârâtei la restituirea cheltuielilor de şcolarizare.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro