404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Cheltuieli de întreţinere. Caracterul lor nedatorat în cazul în care debitorul s-a debranşat de la reţeaua de termoficare fără acordul scris al asociaţiei de proprietari şi al SC CET SA. Obligaţia de a achita onorariul consilierului juridic al asociaţiei

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr.4245/196/2007, reclamanta Asociaţia de proprietari nr.180 Brăila a chemat în judecată pe pârâţii S.G. şi S.C. pentru a se dispune obligarea acestora la plata sumei de 1343,93 lei reprezentând cheltuieli de întreţinere, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâţii sunt membrii ai asociaţiei de proprietari şi înregistrează o restanţă de plată care constă în cheltuieli de întreţinere pentru perioada ianuarie 2006 – martie 2007 în sumă de 1126,5 lei si penalităţi de întârziere în sumă de 217,43, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă.

Ulterior, reclamanta a depus precizări prin care a arătat că pârâţii au o restanţă de plată de 1126,5 lei pentru perioada ianuarie 2006- martie 20007, în această sumă fiind inclusă şi suma de 333 lei aferentă pentru două dosare civile din recurs, sume ce reprezintă salariul consilierului juridic. Cu privire la suma de 539,66 lei ce reprezintă contravaloarea energiei termice a arătat că aceştia s-au debranşat în mod ilegal, neavând nici acordul scris al asociaţiei, nici acordul de debranşare al SC CET. În ce priveşte penalităţile, acestea au fost calculate potrivit legii.

Prin sentinţa civilă nr.6609/11.12.2007 instanţa a respins acţiunea ca nefondată şi a obligat reclamanta la plata către pârâţi a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că sumele reprezentând salariul consilierului juridic au fost imputate în mod greşit doar pârâtului, fiind vorba despre o cheltuiala comună a asociaţiei de proprietari ce ar fi trebuit achitată de către toţi proprietarii, nu doar de către pârât, activitatea consilierului juridic nefiind limitată la dosarele împotriva pârâtului, ci având un caracter complex (consultanţă juridică, întocmire de acte juridice etc.) ce profită şi celorlalţi proprietari, nefiind un onorariu ce s-ar putea recupera de la partea ce a căzut în pretenţii. Instanţa a mai apreciat că în această situaţie respectivele cheltuieli de judecată ar fi trebuit acordate în cadrul unui proces civil, nu prin înscrierea în cheltuielile comune.

Cât priveşte sumele solicitate ca plată a cheltuielilor comune, energie termică, instanţa a reţinut că pârâtul nu datora aceste sume, conform înscrisurilor depuse fiind debranşat de la reţeaua de energie termică a asociaţiei, având asigurată energie termică din sursă alternativă, realizând dovada debranşării, instalării unei centrale termice şi plăţii costului gazelor naturale. Chiar dacă pârâtul nu ar fi respectat în totalitate prevederile legale privind modul de debranşare, instanţa a considerat că aceasta nu determină păstrarea obligaţiei de plată către asociaţie, ci doar aplicarea unor sancţiuni de altă natură, precum cele contravenţionale, căci atât timp cât acesta nu foloseşte energia termică din sistem centralizat ar fi o îmbogăţire fără justă cauză pentru reclamantă, orice sumă achitată către aceasta ce nu reflectă un serviciu de care pârâtul să fi beneficiat în mod real.

Având în vedere că suma solicitată de către reclamantă ca debit principal s-a dovedit a fi neîntemeiată, instanţa a respins cererea şi în privinţa penalităţilor de întârziere.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat recurs în termen legal, prin care a precizat că nu-şi mai menţine în totalitate pretenţiile formulate iniţial şi solicită desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 557,78 lei cheltuieli de întreţinere şi cheltuieli comune aferente perioadei ianuarie 2006 – martie 2007 (din care 539,66 lei agent termic noiembrie 2006-martie 2007, 18,12 lei întreţinere refuzată parţial în fiecare lună şi 7 lei cota parte salariu consilier juridic), cât şi la penalităţile de întârziere aferente, în sumă de 40,75 lei.

În motivarea recursului reclamanta a susţinut că în mod nelegal şi netemeinic instanţa de fond i-a respins pretenţiile privind contravaloarea agentului termic, deoarece pârâţii nu au făcut dovada certă a debranşării şi a faptului că nu au consumat agent termic din instalaţia comună a blocului.

În acest sens a invocat faptul că pentru dovedirea debranşării legale nu s-au prezentat avizele legale din partea asociaţiei şi a CET SA, că cererea prin care pârâţii s-au adresat asociaţiei solicitând aprobarea debranşării a fost depusă la 22.08.2007, iar chitanţele cu care dovedesc plata gazelor au sume modice şi sunt emise numai pentru perioada decembrie 2006.

Recurenta a mai susţinut că întrucât orice cerere îşi produce efecte de la data formulării ei şi anterior formulării cererii de debranşare pârâţii nu au făcut cunoscut asociaţiei, cu dovezi certe, că s-au debranşat, în mod legal li s-a repartizat consumul de agent termic.

De asemenea, a arătat că suma de 18,12 lei reprezintă cota parte întreţinere refuzată lunar la plată, suma de 7 lei reprezintă cota parte din salariul consilierului juridic, iar penalităţile de întârziere au fost recalculate la sumele menţionate anterior, în baza procentelor de penalitate din facturile de la furnizori şi care au fost preluate de asociaţie prin hotărârea adunării generale din 12.11.2005.

Intimaţii au formulat întâmpinare, susţinând că sentinţa este temeinică şi legală deoarece nu era obligaţia lor de a dovedi debranşarea completă de la instalaţia de apă caldă şi agent termic.

Au mai susţinut că în ce priveşte suma de 18,12 lei pe care recurenta o consideră refuzată parţial la plată, aceasta nu a fost vehiculată niciodată, iar suma de 7 lei cota parte consilier juridic nu se ştie dacă a fost calculată în mod corect, asupra ei neputând fi extinse nici penalităţile percepute de furnizorii de utilităţi.

Intimaţii s-au mai apărat arătând că susţinerea recurentei că penalităţile au fost stabilite prin hotărârea adunării generale din data de 12.11.2005 este inexactă, din procesul-verbal reieşind că s-a hotărât neaplicarea acestor penalităţi.

Prin decizia civilă nr.190/23.06.2008, Tribunalul Brăila a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin răspunsul dat la interogatoriul formulat de pârâţi, reclamanta a recunoscut că la data de 1.06.2006 aceştia au lăsat la administratora asociaţiei un proces-verbal de debranşarea apei calde şi încălzirii şi că de la acea dată asociaţia a luat cunoştinţă că pârâţii s-au debranşat ilegal, fără respectarea dispoziţiilor art.32 din O.G. nr.73/2002.

Având în vedere că pârâţii au depus acte care dovedesc efectuarea debranşării şi instalarea unei centrale termice la data de 1.06.2006, iar reclamanta a avut cunoştinţă de debranşare începând cu aceeaşi dată, tribunalul a constatat că este nefondată susţinerea recurentei cum că aceştia nu au făcut dovada certă a debranşării anterior datei de 22.08.2007.

Împrejurarea că nu s-au prezentat avizele legale din partea asociaţiei şi a CET SA şi că cererea de debranşare a fost formulată abia la data de 22.08.2007 nu sunt de natură să infirme efectuarea debranşării, ci doar caracterul ei legal.

Atât timp cât probele administrate dovedesc că apartamentul intimaţilor a fost debranşat de la instalaţia comună a blocului la data de 1.06.2006, nu are relevanţă nici faptul că sumele plătite de aceştia pentru consumul de gaze sunt modice.

Ca urmare, în mod corect prima instanţă a reţinut că ulterior debranşării pârâţii nu datorau sumele pretinse drept contravaloare a energiei termice.

Cât priveşte suma de 18,12 lei pe care recurenta o consideră refuzată parţial la plată, acesta nu a fost menţionată prin cererea de chemare în judecată şi nici în precizările depuse ulterior.

Pentru acest motiv, în temeiul art.316 în referire la art.294 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că cererea referitoare la plata ei nu poate fi primită.

Recurenta şi-a modificat pretenţiile şi în ce priveşte suma solicitată drept salariu pentru consilierul juridic, în sensul că a pretins intimaţilor doar o cotă parte de 7 lei.

Chiar dacă intimaţii sunt obligaţi să suporte o cotă din serviciile pe care consilierul juridic le prestează asociaţiei de proprietari, tribunalul a apreciat că cererea este neîntemeiată, deoarece recurenta nu a depus dovezi care să ateste cuantumul cotei ce le revine intimaţilor.

Nu a fost primită nici susţinerea recurentei cum că la suma calculată cu acest titlu intimaţii datorează penalităţi de întârziere în baza procentelor de penalitate din facturile de la furnizori şi care au fost preluate de asociaţie prin hotărârea adunării generale din 12.11.2005.

În acest sens, tribunalul a reţinut că deşi în adunarea generală a asociaţiei din 22.11.2005 s-a discutat aplicarea de astfel de penalităţi, din procesul-verbal întocmit cu acea ocazie reiese că s-a hotărât că „penalităţile asociaţiei, prevăzute în H.G. 400/2003 nu vor fi aplicate restanţierilor”.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro