404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contestaţie la executare

Prin cererea formulată la data de 12.09.2008 şi depusă la Curtea de Apel Bucureşti secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, condamnatul P. G. formulează contestaţie la executare cu privire la pedeapsa de 13 ani şi 3 luni stabilită prin sentinţa penală nr. 274/2007 pronunţată de C.A. Bucureşti secţia II-a Penală în dosarul penal nr.8770/2/2007.

Prin sentinţa penală nr. 246/F din 13.octombrie.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-secţia II-a Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Brăila.

Prin sentinţa penală nr.1870 din 19.noiembrie.2008 pronunţată de Judecătoria Brăila s-a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestator, acesta fiind totodată obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Impotriva acestei sentinţe, contestatorul formulează recurs la data de 09.12.2008.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele :

Contestatorul P. G. s-a aflat in executarea unei pedepse de 13 ani si 3 luni inchisoare, aplicata prin urmatoarele hotarari judecatoresti: sentinta penala din data de 29 august 2007 a Tribunalului de Prima instanta din Bruxelles; sentinta penala din data de 30 iunie 1999 a Tribunalului de Prima instanta din Bruxelles si sentinta penala din data de 29 octombrie 2004 a Curtii de Justitie din Gent.

Prin sentinta penala nr. 274/F/2007 a Curtii de Apel Bucuresti –sectia II penala, a fost admisa sesizarea Parchetului de pe lînga Curtea de Apel Bucuresti si au fost recunoscute hotararile de condamnare a contestatorului (sentinta penala din data de 29 august 2007 a Tribunalului de Prima instanta din Bruxelles; sentinta penala din data de 30 iunie 1999 a Tribunalului de Prima instanta din Bruxelles si sentinta penala din data de 29 octombrie 2004 a Curtii de Justitie din Gent), ]n vederea continuării executării pedepsei în România.

Hotarîrea a ramas definitiva prin respingerea recursului, prin decizia penala nr.609/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, ca nefondat.

In prezenta contestatie la executare formulată, contestatorul a arătat că in mod nelegal s-a stabilit sa execute o pedeapsa de 13 ani si 3 luni inchisoare (rezultat al cumulului aritmetic al pedepselor aplicate de instantele belgiene) si că din pedeapsă nu a fost dedusa durata efectiv executata.

Relativ la primul motiv de contestatie (gresita stabilire a pedepsei de executat), instanta de fond a reţinut că pe rolul Judecătoriei Brăila s-a aflat o cerere de contopire a pedepselor – dosar nr. 7844/196/2008 – in care s-a pronuntat sentinta penala nr.1623 din data de 17 octombrie 2008, prin care s-a respins cererea de contopire a pedepselor formulata de contestator.

In considerentele acestei sentinte s-a retinut „ca în speta exista o singura sentinta de condamnare si ca acesta se afla în executarea unei singure pedepse cu privare de libertate … „ aratandu-se totodata ca „în persoana condamnatului se afla un singur mandat de executare a pedepsei , respectiv mandatul de executare cu nr. 375/2008 emis în baza s.p. nr. 274/2007 a CAB II.”

Potrivit dispozitiilor art. 461 alineat 1 cod procedura penala: „Contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.”

Rezulta din textul de lege mai sus citat ca modalitatea de stabilire a pedepsei de executat nu putea face obiectul unei contestatii la executare.

Cu privire la al doilea motiv de contestatie – nededucerea perioadei executate – instanta a reţinut ca acesta a fost nefondat, intrucat a rezultat ca a fost avuta in vedere perioada efectiv executata – contestatorul a fost arestat la data de 8 ianuarie 1998, pedeapsa urmand sa fie executata la termen la data de 30 noiembrie 2013.

In susţinerea recursului formulat s-au invocat prev.art.461 lit.d c.pr.pen, precum şi incidenţa prev. art. 146 din Legea 302/2004, în sensul că în situaţia când au existat soluţii în străinătate recunoscute prin decizii interne, respectiv C.A Bucureşti, în virtutea principiului personalităţii legii penale, trebuia să se facă aplicarea prev.art.33-34 c.pen.

Tribunalul a constatat că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art.146 din legea nr.302/2004, dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească să adapteze această pedeapsă la aceea prevăzută de legea română, pentru faptele care au atras condamnarea.

Această pedeapsă trebuie să corespundă, atât cât este posibil, în ceea ce priveşte felul pedepsei aplicate, prin hotărârea statului de condamnare şi, în nici un caz, nu poate să agraveze situaţia condamnatului.

Cum din actele şi lucrările dosarului, rezultă pe de o parte, că persoanei condamnate i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 13 ani şi 3 luni ca urmare a cumulului aritmetic, se justifică cererea contestatorului, regulile aplicabile în legislaţia română, în materia contopirii pedepselor fiind cele referitoare la cumulul juridic potrivit prev. art. 33-34 c. pen.

In dreptul penal român funcţionează principiul cumulului juridic (art.33-34 c.pen) şi în ipoteza în care ar fi condamnat pentru aceleaşi infracţiuni de o instanţă românească, persoana condamnată ar fi putut primi, ca maxim de pedeapsă, pedeapsa cea mai grea, la care eventual se putea adăuga un spor.

În ceea ce priveşte admisibilitatea unei asemenea contestaţii la executare, tribunalul a apreciat că situaţia conversiunii pedepsei, prevăzută în art.146 din Legea nr.302/2004, poate constitui un incident de natura celor prev. de art.461alin.1 lit.d c.pr.pen.

Cererea persoanei condamnate fiind fondată, în temeiul art.385/15 lit.d c.pr.pen s-a admis recursul declarat de recurentul P. G., s-a casat în totalitate sentinţa penală atacată şi în rejudecare, s-a admis contestaţia la executare formulată de recurent, s-a repus in individualitatea lor pedepsele aplicate acestuia, s-au contopit pedepsele aplicate , urmînd ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea sporită cu doi ani, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile, pe durata executării pedepsei, s-a dedus din durata pedepsei închisorii stabilite perioada executată la zi, s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.375 din 04.03.2008 emis de Curtea de Apel Bucureşti secţia II a penală şi pentru cauze cu minori şi familie şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, cu cheltuieli judiciare avansate de stat ce vor rămâne în sarcina statului.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro