404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Drept de proprietate intelectuală

Problemă de drept: Drept de proprietate intelectuală.

Admisibilitatea acţiunii privind plata drepturilor de autor sub forma despăgubirilor băneşti actualizate cu rata inflaţiei.

Respingerea capătului de cerere privind foloase nerealizate calculate la rata de referinţă a BNR, întrucât nu există clauză în contractul de cesiune şi nu se pot aplica în acelaşi timp două sancţiuni pecuniare: actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda la cursul bancar.

Obiectul cauzei: obligarea la plata sumei de 3.000.000.000 lei reprezentând drepturi băneşti pe ultimii 3 ani ce i se cuvin în calitate de principal inventator al invenţiei cu titlu de < PLACĂ FILTRANTĂ DE PROFUNZIME PE BAZĂ DE FIBRE CELULOZICE ŞI PROCEDEUL DE OBŢINERE A ACESTEIA>; a foloaselor nerealizate calculate la rata de referinţă a B.N.R. şi a cursului de inflaţie pe ultimii 3 ani şi a cheltuielilor ocazionate cu judecarea acestei cauze .

Situaţia de fapt.

Reclamantul E.V. a chemat în judecată pe pârâta S.C. Ceprohart S.A. Brăila pentru a fi obligată la plata sumei de 3.000.000.000 lei reprezentând drepturi băneşti pe ultimii 3 ani ce i se cuvin în calitate de principal inventator al invenţiei cu titlu de < PLACĂ FILTRANTĂ DE PROFUNZIME PE BAZĂ DE FIBRE CELULOZICE ŞI PROCEDEUL DE OBŢINERE A ACESTEIA>; a foloaselor nerealizate calculate la rata de referinţă a B.N.R. şi a cursului de inflaţie pe ultimii 3 ani şi a cheltuielilor ocazionate cu judecarea acestei cauze.

În fapt, reclamantul a motivat că împreună cu alţi 3 coautori au cesionat pârâtei drepturile de producere şi comercializare a produselor ce rezultă în urma invenţiei menţionate, ce s-a înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub nr. 112039/30.04.1997.

Invenţia a dus la crearea unei plăci filtrante care este de folosinţă datorită performanţelor sale de filtrare, în industriile alimentară şi chimico-farmaceutică rezolvând problema realizării unor filtre netoxice( ecologice).

În conformitate cu Legea nr. 64/1991, republicată privind brevetele de invenţii şi a contractului de concesiune, pârâta avea obligaţia să încheie cu autorii un contract în care să se stabilească drepturile acestora.

Deşi a solicitat încheierea unui astfel de contract de negociere a drepturilor de inventator, pârâta a refuzat.

Reclamantul a mai susţinut că în urma aplicării invenţiei rentabilitatea activităţii pârâtei a crescut cu 20-25%, iar pe perioada folosirii invenţiei a fost scutită de impozit pe profit, fapt ce a condus la realizarea unor venituri importante şi la menţinerea locurilor de muncă ale salariaţilor.

Produsul rezultat al invenţiei este mai ieftin cu 30%, situaţie ce a permis pârâtei să aibă o piaţă de desfacere mai mare şi să realizeze vânzări în sumă de 48.825.815.101 lei fără TVA.

În conformitate cu prevederile Regulii nr. 79 privind drepturile băneşti ale inventatorilor, reclamantul consideră că i s-ar fi cuvenit drepturi băneşti în sumă de 6.000.000.000 lei.

Avându-se în vedere prevederea cuprinsă în contractul de cesiune, Capitolul Drepturile şi obligaţiile cedentului, litera g), reclamantul pretinde 50% din această sumă , respectiv 3.000.000.000 lei ROL pe ultimii 3 ani.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 64/1991 republicată, Regula nr. 79din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, aprobat prin HGR nr. 499/2003 şi Drepturile de la lit. e şi g din capitolul III din contractul de concesiune.

În dovedirea acţiunii a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnico-economică şi a anexat la dosar înscrisurile invocate ca probe.

Pârâta S.C. Ceprohart S.A. Brăila a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant.

Pe excepţie, a invocat necompetenţa materială a instanţei specializată în litigii de muncă, având în vedere prevederile Legii nr. 64/1991.

Sub aspectul timbrării acţiunii, a susţinut că acţiunea trebuie timbrată având în vedere că nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului Muncii.

Pe fond, pârâta a susţinut că acţiunea nu este dovedită de reclamant cu nici un mijloc de probă.

Deşi între părţi a existat un contract de concesiune , totuşi începând cu anul 1996 până în anul 2003 inclusiv, unitatea a achitat anual sume de bani reclamantului rezultate dintr-o negociere reală între cesionar şi cedent.

Consideră că suma de 3.000.000.000 lei solicitată de reclamant este exagerat de mare , nefiind într-o relaţie directă cu producţia de plăci filtrante realizată de societate.

Nici cuantumul total al sumelor plătite tuturor cedenţilor în perioada 1996-2003 nu ating suma solicitată de reclamant.

Cesionarul S.C. Ceprohart S.A. Brăila de bună credinţă a plătit cedentului Epure Vasile drepturile băneşti solicitate inclusiv pe anii 2002-2003.

Subliniază faptul că ceilalţi membri ai colectivului de inventatori au ţinut cont de situaţia economică dificilă a societăţii precum şi de faptul că producţia de plăci filtrante a scăzut şi au renunţat la drepturile băneşti.

În ipoteza în care acţiunea reclamantului ar fi admisibilă, pârâta ar face o plată dublă pentru aceeaşi prestaţie, deşi reclamantul a primit drepturile băneşti pe anii 2002 şi 2003.

Prin referatele din anii 2002 şi 2003 prin care a solicitat acordarea acestor drepturi băneşti, reclamantul a menţionat că lasă la aprecierea cesionarului stabilirea cuantumului acestora.

Consideră de rea – credinţă atitudinea reclamantului de a pretinde drepturi băneşti pe anii 2002-2003 , drepturi pe care i le-a acordat .

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1091 ş.u. Cod civil , art. 2 alin. 1 lit. b şi d din Legea nr. 64/1991.

Pentru dovedirea susţinerilor a solicitat proba cu interogatoriu şi înscrisuri pe care le-a depus la dosar.

Prin încheierea din 18 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Brăila, completul specializat de litigii de muncă, s-a dispus înaintarea dosarului la secţia civilă a Tribunalului Brăila, ca instanţă de fond, constatându-se că sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin 1 lit. d) Cod de procedură civilă .

Cauza s-a înregistrat la instanţa civilă, ca fiind o acţiune având ca obiect drepturi de proprietate intelectuală.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare ( fila 80), prin care a susţinut că apărările invocate de pârâtă nu sunt întemeiate , având în vedere că între părţi au avut loc negocieri privind plata drepturilor de autor.

Consideră că dificultăţile economice prin care trece pârâta nu constituie un motive de exonerare a acesteia de la plata drepturilor cuvenite în calitate de inventator.

Pârâta a invocat prin cererea depusă la instanţa civilă la data de 23.06.2005 ( fila 82), excepţii privind competenţa materială a instanţei şi prematuritatea introducerii acţiunii.

În ce priveşte competenţa materială a instanţei , pârâta a susţinut că aparţine instanţei comerciale, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 şi art. 56 Cod comercial, având în vedere calitatea de pârât a societăţii comerciale.

Cu privire la excepţia introducerii premature a acţiunii pârâta a susţinut nu s-au stabilit drepturile de autor ale reclamantului şi numai după stabilirea acestor drepturi, reclamantul ar avea calea unei acţiuni în pretenţii privind drepturile ce derivă din brevetul de invenţie.

În subsidiar, pârâta a susţinut că reclamantul ar fi îndreptăţit numai pentru anul 2004 întrucât obligaţia pentru anii anterior s-a stins prin plăţi nedatorate.

La data de 13.07.2005, reclamantul Epure Vasile a depus precizări ( fila 87), cu privire la excepţiile invocate de pârâtă şi a motivat că s-a stabilit competenţa instanţei civile prin încheierea de şedinţă din data de 18.05.2005, care poate fi atacată o dată cu fondul.

Cu privire la excepţia introducerii premature a acţiunii, reclamantul a susţinut că nu este întemeiată deoarece acţiunea are ca temei contractul de cesiune a invenţiei , iar folosirea invenţiei fără acordul autorului îl îndreptăţeşte să pretindă drepturile băneşti.

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2005, Tribunalul a respins ca nefondată excepţia privind necompetenţa materială a completului de judecată, având în vedere că drepturile solicitate de reclamant se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 64/1991 şi nu pe dispoziţiile art. 4 şi art. 56 din Codul comercial.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2005 Tribunalul a respins ca nefondată excepţia privind prematuritatea introducerii acţiunii cu motivarea că , atât timp cât şi pârâta a recunoscut prin contractul de concesiune că în cazul aplicării invenţiei inventatorii beneficiază de drepturi pecuniare în cazul aplicării invenţiei, rezultă că dreptul la acţiune pentru obţinerea lor nu este condiţionat de respectarea vreunui termen sau vreunei condiţii suspensive.

În absenţa unei astfel de stipulaţii, apare ca nefondată susţinerea pârâtei cum că aceste drepturi puteau fi solicitate numai dacă anterior ar fi existat un contract în care să fie precizate, precum şi susţinerea potrivit căreia, acţiunea reclamantului este prematur introdusă atât timp cât nici între inventatori nu s-a încheiat o convenţie autentificată cu privire la drepturile ce le revin, deoarece nici legea şi nici contractul de cesiune nu prevăd o astfel de condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune prevăzut de art. 62 din Legea nr. 64/1991.

Prin încheierea din 14 decembrie 2005 s-a dispus suspendarea judecării acţiunii în temeiul art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă , având în vedere că pe rolul Tribunalului Brăila se află dosarul nr. 4950/2005 privind pe reclamanta S.C. Ceprohart S.A. Brăila şi pârâţii Epure Vasile, Marina Petre, Zăpodeanu Ion, Borhan Gheorghe, având ca obiect constatarea nulităţii contractului de cesiune intervenit între părţi, conform Certificatului de grefă nr. 2278-26A-4950/2005( fila 267).

Împotriva acestei încheieri s-a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 486/R/25.05.2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 1828/44/2006, s-a admis recursul, s-a casat încheierea din 14.12.2005 din dosarul nr. 1537/2005 a Tribunalului Brăila şi s-a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii, cu motivarea că , în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă pentru că soluţionarea nu este ţinută de soluţia ce se va pronunţa în acţiunea în constatarea nulităţii contractului de concesiune.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 3.07.2006 şi a continuat judecata cu administrarea de probe.

Reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtei S.C. Ceprohart S.A. Brăila, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 350.000 lei RON, reprezentând despăgubiri pentru folosirea brevetului de invenţii nr. 112039/1997 < PLACĂ FILTRANTĂ DE PROFUNZIME PE BAZĂ DE FIBRE CELULOZICE ŞI PROCEDEUL DE OBŢINERE A ACESTEIA>, pentru anii 2005,2006 şi 2007, a foloaselor nerealizate, calculate la rata de referinţă a Băncii Naţionale a României şi a cursului de inflaţie pe ultimii 3 ani şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei cereri a susţinut aceleaşi aspecte de fapt şi de drept prezentate în acţiunea principală din dosarul nr. 1537/113/2005.

Cauza s-a înregistrat sub nr. 939/113/2008, iar prin încheierea din 15 august 2008 s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 164 Cod de procedură civilă conexarea la dosarul nr. 1537/113/2005.

În cauzele conexate s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatorii şi expertize tehnice judiciare având ca obiective, determinarea drepturilor băneşti derivând din dreptul de inventator şi brevetul de invenţie cesionat pârâtei.

Tribunalul, examinând cauzele conexe atât prin prisma motivelor invocate de reclamant, a apărărilor formulate de pârâtă, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, constată următoarele:

Cu privire la excepţiile invocate de pârâtă în întimpinare, Tribunalul s-a pronunţat prin încheierile din data de 24 octombrie 2005, prin care a respins ca nefondată excepţia privind necompetenţa materială, iar prin încheierea din 7 noiembrie 2005 a respins ca nefondată excepţia privind prematuritatea introducerii acţiunii.

Pe fond, Tribunalul constată că acţiunea este fondată în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Prin notele scrise depuse după dezbaterea cauzelor conexe în fond , reclamantul a solicitat obligarea pârâtei S.C. Ceprohart S.A. Brăila, la plata sumei de 476.824 RON reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite pentru aplicarea brevetului, pentru intervalul 1.01.2002 – 1.09.2008; suma de 225.812 RON dobânzi legale calculate pentru acelaşi interval de timp şi în continuare, până la data plăţii efective a creanţei precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin concluziile scrise depuse de pârâta S.C. Ceprohart S.A. Brăila, a solicitat în principal respingerea acţiunii, iar în subsidiar, admiterea în parte a acţiunii şi obligarea la plata sumei de 2.812 lei şi a cheltuielilor de judecată proporţional cu pretenţiile admise.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

În fapt, reclamantul şi trei salariaţi de la S.C. Ceprohart S.A. Brăila, sunt autorii invenţiei cu titlul pentru care au obţinut Brevetul de invenţie nr. 112039 emis de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci în baza Hotărârii nr. 7/2891/31.03.1997.

Prin contractul de cesiune încheiat între reclamant şi cei trei salariaţi inventatori şi pârâta S.C. Ceprohart S.A. Brăila au fost cesionate drepturile asupra brevetului de invenţie menţionat mai sus.

La capitolul A, lit. e) şi g) din contractul de cesiune, privind drepturile şi obligaţiile cedentului s-a stipulat ca cedentul să primească drepturile pecuniare cuvenite stabilite printr-un contract distinct în cazul aplicării invenţiei, în următoarele cote: 50% E. V.; 15% M. P. ; 15% Z.I. şi 20% B.G.

La capitolul III PCT. 2 din contract, s-a prevăzut că drepturile pecuniare cuvenite cedentului se vor negocia şi se vor plăti la termenele stabilite prin contract între părţi.

Contractul de cesiune a fost semnat de toate părţile contractante şi înregistrat la OSIM.

Contractul de cesiune a fost atacat în instanţă de către S.C. Ceprohart S.A. Brăila, iar prin sentinţa civilă nr. 57-COM/4.04.2006 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 4950/C+C/2005 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 115a/12.09.2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 2601/44/2006, s-a respins ca nefondată acţiunea privind constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune.

În cauză s-au efectuat , la cererea părţilor, mai multe expertize tehnice judiciare de specialitate, după cum urmează:

a) Raportul de expertiză tehnică în specialitatea proprietate industrială, efectuat de ing. expert T.D. împreună cu experţii I. N. şi T. T.;

b) Raportul de expertiză în specialitatea chimie experţi M.M.şi R. E.

c) Raportul de expertiză contabilă – V. C. şi P. M..

Din raportul de expertiză efectuat de expert T. D. efectuat la data de 8.10.2008, rezultă că pentru perioada 2002 şi până în prezent, drepturile cuvenite reclamantului E.V. sunt în cuantum de 476.824 lei, la care se adaugă dobânzi în valoare de 225.812 lei.

Expertul a calculat aceste drepturi având în vedere următorii indicatori: profitul pe tonă de produs în anul anterior celui de calcul, ( pentru anul 2008, profitul din anul 2007 reactualizat cu rata inflaţiei; pentru anul 2007 profitul obţinut în anul 2006 reactualizat cu rata inflaţiei, modalitate pe care a aplicat-o pe toată perioada în litigiu); indicele de inflaţie pentru a stabili profitul pe tonă în anul de calcul; producţia de plăci filtrante şi profitul minim obţinut de pârâtă din vânzarea plăcilor filtrante.

Din acelaşi raport de expertiză rezultă că pârâta a aplicat din perioada 1997 şi până în prezent soluţiile tehnice şi tehnologice din brevetul de invenţie.

Din raportul de expertiză efectuat de expert V. C. rezultă că pe perioada 2002-2004, ponderea veniturilor din plăci filtrante în totalul veniturilor obţinute de pârâtă este de 31,49% în anul 2002; 25,01% în anul 2003 şi 25,04% pentru anul 2004.

Profitul net aferent plăcilor filtrante vândute pe perioada 2002-2004, este de 477.808.162 lei Rol pentru anul 2002; pentru anul 2003 este de 263.646.416 lei ROL şi de 8.297.254 lei ROL pentru anul 2004.

În cauză şi-au mai spus punctul de vedere prin expertize tehnice de specialitate şi experţii M.M., T.T., I..N., R. E.

Instanţa va avea însă în vedere numai parţial suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expertul T. D. ( filele 857- 862) cu privire la suma de 476.824 lei RON, actualizată la data plăţii efective.

Din suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expertul T.D. rezultă că valoarea aplicaţiei invenţiei conform brevetului nr. 112039/1996 în perioada 2002-2004 este de : 15.717.139.420 RON fără TVA în anul 2002; 16.658.538.919 lei RON + 19.668,26 USD fără TVA în anul 2003 şi de 16.466.212.663 lei RON fără TVA în anul 2004.

Drepturile cuvenite reclamantului E.V. în anii 2002-2004 în ce priveşte acţiunea principală, în raport cu valoarea profitului pârâtei din fabricarea şi comercializarea plăcilor realizate conform brevetului în litigiu au fost: 1.659.690.901 lei ROL în anul 2002; 530.188.260 lei ROL în anul 2003 şi de 294.947.253 lei ROL în anul 2004.

Drepturile cuvenite pe perioada 2005-2008 ce fac obiectul acţiunii conexe au fost stabilite astfel: 336.060.630 lei ROL pentru anul 2005; 352.057.703 lei ROL pentru anul 2006 ; 198.178.667 lei ROL pentru anul 2007 şi de 53.090.021 lei ROL pentru anul 2008, semestrul I.

Aceste drepturi au fost stabilite avându-se în vedere următorii indicatori: profitul pe tona de produs ; producţia de plăci filtrante ; profitul minim obţinut de pârâtă din vânzarea plăcilor filtrante.

Expertul a stabilit valoarea drepturilor indexate pe perioada 2002-2008, în sumă totală de 4.768.243.174 lei ROL, respectiv, 476.824,32 lei RON.

În ce priveşte calculul dobânzilor la drepturile cuvenite reclamantului, Tribunalul va respinge acest capăt de cerere întrucât nu pot fi acordate atât timp cât au fost indexate cu indicele de inflaţie, dar şi pentru faptul că părţile nu au prevăzut o clauză în contractul de cesiune pentru neplata sumelor.

Aşa cum a susţinut şi pârâta în concluziile scrise pe fond, nu se pot acorda şi dobânzi şi rata inflaţiei deoarece ar fi o dublă plată ca sancţiune pentru aceeaşi sumă .

Tribunalul va respinge însă celelalte apărări formulate de pârâtă şi criticile aduse raportului de expertiză efectuat de expertul T. D., întrucât sunt neîntemeiate.

Punctele de vedere exprimate de experţii tehnici asistenţi nu pot fi avute în vedere deoarece nu au adus argumente cu care să combată concluziile la care a ajuns expertul desemnat de instanţă.

Atât raportul de expertiză cât şi suplimentul la acest raport , conţin suficiente date şi argumente de ordin tehnic şi economic precum şi contabil, cu privire la valorificarea brevetului de invenţie de către cesionar, pentru stabilirea drepturilor cuvenite reclamantului cedent.

Cu privire la raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul V. C. , acesta nu poate fi luat în considerare deoarece , din concluziile formulate nu rezultă modul de determinare a drepturilor cuvenite reclamantului , exprimându-şi punctul de vedere în sensul că eventualele drepturi să fie stabilite de un specialist în drepturi de proprietate industrială.

În drept, sunt incidente dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 64/1991 republicată, Regula nr. 79din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, aprobat prin HGR nr. 499/2003 şi Drepturile de la lit. e şi g din capitolul III din contractul de concesiune.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, Tribunalul a admis în parte acţiunile conexe şi a dispus obligarea pârâtei S.C. Ceprohart S.A. Brăila la plata sumei de 476.824,32 lei RON , reprezentând drepturi băneşti indexate pe perioada 2002-2008.

A respins ca nefondate capetele de cerere din acţiunile conexe privind obligarea pârâtei la plata foloaselor nerealizate , calculate la rata de referinţă a Băncii Naţionale a României şi a cursului de inflaţie pe ultimii trei ani.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod de procedură civilă , a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru, onorarii de avocat, onorarii de expertiză şi cheltuieli de transport în sumă totală de 2755,5 lei.

Judecător Voicilă Valerica,

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro