404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

CONTESTATIE LEGEA NR.9/1998

SENTINTA CONTENCIOS ADMINISTRATIV

NR.112

DATA 21.01.2010

TITLU: CONTESTATIE LEGEA NR.9/1998

DOMENII ASOCIATE: ACTE ALE AUTORITATILOR PUBLICE

REZUMATUL SPETEI:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braila, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr.1737/02.10.2008 emisă de pârâtă.

În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că decizia contestată este netemeinică şi nelegală întrucât greşit a validat Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Hotărârea nr.4409/02.06.2008 emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 specificându-se că nu mai sunt bunuri de revendicat. A arătat reclamantul că se impune anularea Deciziei nr.1737/02.10.2008 a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii şi a Hotărârii nr.4409/02.06.2008 a Comisiei Judeţene Constanţa şi obligarea pârâtei la plata integrală a despăgubirilor cuvenite.

La data de 26.11.2009 reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că a solicitat despăgubiri de la autorii săi, B pentru 10 ha teren arabil şi 2.826 mp teren intravilan şi C pentru 10 ha teren arabil, recolte neridicate de pe 2,5 ha şi 2.500 mp teren intravilan.

A precizat reclamantul că bunurile la care se referă pârâta prin întâmpinare, respectiv 10 ha teren arabil şi curte în suprafaţă de 2.500 mp ce provin de la C au fost cumpărate de acesta de la Statul Român şi au fost achitate.

Reclamantul a menţionat în şedinţa publică din 07 ianuarie 2010 că nu a formulat cerere de acordare despăgubiri de la autorul B ci doar a depus înscrisuri care dovedesc acest drept.

Prin întâmpinarea formulată în termen procedural pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A susţinut pârâta că autorul reclamantului – C a primit terenul agricol în suprafaţă de 10 ha, o casă cu două camere, sală bucătărie, anexe gospodăreşti şi curte în suprafaţă de 3.000 mp precum şi un avans de 2.000 ha pentru recolta de 2,5 ha recolte de porumb astfel încât acesta a fost despăgubit în totalitate pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului. Aşa fiind, pârâta a considerat că nu mai sunt bunuri de revendicat de către reclamant de la autorul său, cu atât mai mult cu cât în contractul de vânzare – cumpărare din anul 1948 la art.14 s-a arătat că se renunţă la orice pretenţie în viitor faţă de statul român.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar de ambele părţi.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Reclamantul este nepotul defunctului C, decedat la data de 23.01.1974 care a locuit în Cadrilater anterior semnării Tratatului din România şi Bulgaria din data de 07.09.1940.

Prin Hotărârea nr.4409/02.06.2008 emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Constanţa s-a respins cererea nr.882/12.11.2007 formulată de A, moştenitor al defunctului C întrucât nu mai sunt bunuri de revendicat. Pentru a hotărî astfel s-au avut în vedere cererea şi înscrisurile depuse de reclamant, Ordinul nr.103/01.02.2008 al Prefectului Judeţului Constanţa, Normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998 şi procesul verbal al Comisiei Judeţene pentru Aplicarea Legii nr.9/1998.

Împotriva acestei hotărâri s-a formulat contestaţie de către reclamant arătând că nu s-au acordat compensaţii pentru bunurile abandonate de titular în 1940 în Airoman, Cheseler, judeţul Constanţa conform situaţiei mixte româno – bulgare.

Contestaţia formulată de reclamant nu a fost soluţionată de pârâtă, aceasta, prin vicepreşedintele său, emiţând Decizia nr.1737/02.10.2008 prin care s-a validat Hotărârea nr.4409/02.06.2008 şi nu s-au acordat compensaţii lui A.

Reclamantul a sesizat Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru a i se comunica răspunsul la contestaţia sa astfel că prin adresa nr.9254/24.06.2006 pârâta i-a adus la cunoştinţă că dosarul său a fost soluţionat prin emiterea Deciziei nr.1737/02.10.2008 anterior înregistrării contestaţiei în evidenţa serviciului.

Împotriva acestei decizii s-a formulat în termen legal contestaţie ce formează obiectul prezentei cauze.

Examinând susţinerile reclamantului în raport de actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile, tribunalul a apreciat că acţiunea introductivă este nefondată pentru următoarele considerente:

În privinţa despăgubirilor solicitate pentru autorul B s-a observat că în mod corect acestea nu au fost acordate de Comisia Judeţeană, reclamantul neformulând cerere în acest sens conform art.4 din Legea nr.8/1998.

Art.1 alin.1 din Legea nr.9/1998 statuează că „cetăţenii români prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria au dreptul la compensaţii ori despăgubiri pentru bunurile imobile – construcţii şi terenuri pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb bumbac şi floarea soarelui” iar conform art.3 din acelaşi act normativ „în cazul în care, anterior, cei îndreptăţiţi au fost despăgubiţi parţial, în bani sau în natură pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceştia au dreptul la compensaţie proporţional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art.2”.

Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că autorul reclamantului a avut în proprietate în statul Chioseler, Caliacra 10 ha teren arabil şi 2.500 mp teren intravilan şi a abandonat recolta de porumb de 2.500 kg de pe 2,50 ha, bunuri pe care pârâta nu le-a contestat.

Însă, potrivit contractului de vânzare – cumpărare transcris sub nr.449/27 ianuarie 1948 în registrul de transcripţiuni al Tribunalului judeţului Tulcea, autorul reclamantului a dobândit de la Statul Român în comuna Ciamurlia de Sus, judeţul Tulcea, 10 ha teren arabil, un imobil compus dint-o construcţie cu 2 camere, sală, bucătărie, garaj, samalâc, 2 hambare şi teren intravilan în suprafaţă de 3.000 mp.

În acelaşi contract s-a stipulat că preţul imobilului şi al terenului vândut s-a stabilit potrivit dispoziţiilor art.3 din Legea nr.715/1946 la suma de 260.000 ce se va achita fără dobândă în termen de 10 ani începând cu 01.01.1950, în rate anuale, la 1 noiembrie al fiecărui an.

Tribunalul a reţinut că în art.1 din Legea nr.766/1941 pentru colonizarea în Dobrogea a proprietarilor agricoli evacuaţi din Dobrogea Nouă în baza Tratatului Româno – Bulgar din 07.09.1940 se arată că „foştii colonişti proprietari de loturi din Dobrogea Nouă evacuaţi în baza Tratatului Româno – Bulgar vor fi colonizaţi în Dobrogea Veche, pe terenurile şi în gospodăriile ce sunt azi sau vor fi în viitor trecute în Fondul imobiliar al colonizării şi în condiţiunile prezentei legi” iar art.10 din acelaşi act normativ se prevede expres că sumele datorate de colonişti ca preţ al bunurilor primite în baza legii de pârâtă se vor compensa cu suma despăgubirilor certe, lichide şi exigibile ce au de primit conform art.5 şi 12 din Acordul româno – bulgar.

De altfel, prin art.1 din Decretul nr.553/1953 s-a stipulat anularea sumelor datorate cu titlu de preţ în măsura în care nu fuseseră achitate de către coloniştii evacuaţi din Dobrogea de Sud pentru terenurile şi construcţiile primite potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941.

Coroborând situaţia bunurilor, respectiv cele abandonate în judeţul Caliacra de autorul reclamantului cu cele dobândite de la Statul Român urmare a colonizării a rezultat că acestea au fost compensate în totalitate, colonistul primind în plus o construcţie formată din 2 camere, sală, bucătărie, garaj, samalâc, 2 hambare precum şi 500 mp teren intravilan.

Totodată, tribunalul a considerat că modalitatea de dobândire a imobilelor descrise mai sus reprezintă o formă de compensare pentru bunurile deţinute de C în Cadrilater în condiţiile în care nu s-a probat că s-a achitat preţul stabilit prin înţelegea părţilor potrivit contractului transmis sub nr.449/1948 iar în anul 1953 sumele datorate cu titlu de preţ au fost anulate.

Cât priveşte recolta de porumb de 2.500 kg neculeasă de pe 2,50 ha teren arabil, tribunalul a reţinut că C a primit suma de 2.000 lei conform extrasului din tabelul de ajutoarele acordate de Prefectură locuitorilor refugiaţi din Cadrilater colonizate în localitatea Ceamurlia de Sus în contul despăgubirilor pentru recolte lăsate în teritoriul evacuat întocmit în anul 1941.

Întrucât, potrivit art.9 alin.2 din H.G. nr.753/1998 „preţul pe unitatea de produs se calculează potrivit preţului de achiziţie al porumbului publicat de Institutul Naţional de Statistică pentru anul anterior celui în care se acordă despăgubirile” iar în anul 1940 nu există un astfel de institut care să furnizeze datele necesare, instanţa a apreciat că despăgubirea încasată este corectă, mai ales că estimarea cantităţii de recoltă de 2.500 kg corespunde cu cea stabilită prin art.9 alin.1 lit.”a” din actul normativ indicat (1.008 kg/ha).

Având în vedere cele expuse mai sus, tribunalul a constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.3 din Legea nr.9/1998 în sensul că C a fost despăgubit anterior pentru prejudiciul suferit în urma aplicării tratatului astfel încât în mod corect s-a respins cererea reclamantului prin Hotărârea nr.4409/02.06.2009 emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Constanţa care a fost validată prin Decizia nr.1737/02.10.2008 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Pe cale de consecinţă, prezenta acţiune a fost apreciată ca nefondată si a fost respinsă ca atare.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro