404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Nulitate absolută parţială contract

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.08.2007 reclamantul L.R. a chemat în judecată pe pârâta R.E. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 1633/07.06.2007 de B.N.P. C. L. având ca obiect cota de 1/3 din terenul arabil în suprafaţă de 28500 mp, situat în extravilanul com. V., jud. Brăila.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că în toamna anului 2006 a hotărât să cumpere o bucată de pământ pentru părinţii săi şi a aflat că pârâta are de vânzare un teren de 28500 mp în extravilanul com. V. astfel că a luat legătura cu aceasta, s-au învoit asupra preţului urmând să perfecteze actele în scurt timp. La scurt timp a achitat preţul şi a început să se confrunte cu serioase probleme personale care l-au determinat să vrea să vândă terenul astfel că a încheiat cu pârâta un contract de mandat din care să rezulte că ea a primit banii reprezentând preţul şi el este adevăratul proprietar. Conform acestui contract aut. sub nr. 5274/23.10.2006 putea să închirieze terenul, să se bucure de fructele acestuia, să beneficieze de subvenţiile acordate de stat, să semneze orice acte şi să îndeplinească orice acte de dispoziţie.

A mai arătat reclamantul că, ulterior, a vrut să încheie cu pârâta act autentic dar a aflat că aceasta a înstrăinat terenul numitului H. M., încheind acest contract cu rea-credinţă şi înstrăinând un bun ce nu mai era al ei. Rezultă că acest contract este lovit de nulitate absolută datorită nevalabilităţii obiectului iar cauza contractului este ilicită, contractul fiind încheiat cu rea-credinţă.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În motivare a arătat că s-a înţeles cu reclamantul ca acesta să plătească documentaţia cadastrală pentru teren urmând ca în cazul perfectării actului de vânzare – cumpărare să îi plătească diferenţa de preţ. A trecut o perioadă de timp după care s-a prezentat la notar cu reclamantul pentru perfectarea actului de vânzare – cumpărare însă s-a constatat că documentaţia cadastrală este greşită, fiind decedaţi doi titulari ai dreptului de proprietate iar la data de 23.10.2006 au întocmit o procură prin care reclamantul a fost împuternicit să vândă terenul şi să îl administreze.

A mai arătat pârâta că, ulterior, toţi proprietarii terenului au întocmit documentaţia cadastrală şi l-au contactat pe reclamant pentru a-i vinde întregul teren insă acesta a refuzat astfel că au vândut altei persoane, Totodată, între părţi nu s-a încheiat nici o promisiune de vânzare, nici un antecontract şi nu s-a plătit nici un preţ, putând fi obligată, cel mult la restituirea cheltuielilor efectuate de reclamant pentru întocmirea documentaţiei cadastrale provizorii.

La termenul din 07.02.2008 reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată prin formularea acesteia şi împotriva pârâtului H.M.

La termenul din 14.03.2008 reclamantul a precizat obiectul acţiunii în sensul că solicită constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 1633/07.06.2007 de B.N.P. C.L. pentru cota de 1/3 corespunzătoare pârâtei R.E.

Instanţa a respins cererea reclamantului ca nefondată, reţinând următoarele:

Prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 1633/07.06.2007 de BN.P. C.L. pârâta R.E. împreună cu alte persoane au vândut pârâtului H. M., dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafaţă de 28.500 mp situat în extravilanul com. V, jud. Brăila. Prin acest act pârâta R.E. a înstrăinat cota sa parte de 1/3 din teren, cotă dobândită prin moştenire de la defunctul său soţ, R. R.

La data de 23.10.2006 între reclamant în calitate de mandatar şi pârâta R. E. în calitate de mandant s-a încheiat procura aut. sub nr. 5274/23.10.2006 de Notarul Public R.S.D. prin care reclamantul a fost împuternicit să vândă pentru ea şi în numele ei, cota de 1/3 din teren ce aparţinea pârâtei, să administreze terenul, să facă demersurile necesare în vederea realizării documentaţiei cadastrale, să semneze contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică şi să primească orice sume avansate de cumpărător.

Din conţinutul acestui înscris intitulat „procură” rezultă fără dubiu că este vorba de un contract de mandat şi nu se recunoaşte reclamantului calitatea de proprietar actual sau viitor al terenului proprietatea pârâtei, şi în lipsa altor probe administrate în cauză instanţa nu va reţine susţinerile reclamantului privitoare la faptul că între părţi a intervenit o înţelegere cu privire la vânzarea – cumpărarea terenului. De asemenea nici faptul că reclamantul a întocmit o documentaţie cadastrală cu privire la teren, aspect recunoscut de ambele părţi, nu poate conduce la o altă concluzie.

Totodată, chiar dacă s-ar reţine existenţa unei astfel de înţelegeri verbale, aceasta ar avea, în lipsa formei autentice prevăzute ca condiţie de valabilitate a actelor ce privesc terenuri, doar valoarea unui antecontract de vânzare – cumpărare, antecontract ce nu atrage nulitate absolută a unui alt contract de vânzare – cumpărare încheiat ulterior şi având ca obiect acelaşi bun, ci naşte un drept de creanţă pentru cumpărător cu privire la preţ dacă acesta a fost plătit.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantului referitoare la cauza ilicită a actului instanţa a reţinut de asemenea că sunt neîntemeiate.

Cauza sau scopul actului juridic reprezintă obiectivul urmărit la încheierea acestuia şi potrivit art. 966 C.civ. trebuie să existe, să fie licită şi morală. Totodată, în ceea ce priveşte proba cauzei actului juridic Codul civil instituie două prezumţii şi anume prezumţia de valabilitate a cauzei indiferent de faptul redării ei în înscrisul probator (art. 967 alin. 1 C.civ.) şi prezumţia de existenţă a cauzei, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie dovedită. Aceste prezumţii sunt relative, astfel că reclamantul prin invocarea caracterului ilicit al cauzei avea obligaţia de a dovedi aceste susţineri or, prin probele administrate în cauză, nu a reuşit să răstoarne prezumţiile menţionate.

Astfel, faţă de caracterul de act juridic bilateral sinalagmatic al contractului de vânzare – cumpărare, act juridic numit, ilicit poate fi scopul mediat ce constă în prefigurarea mentală de către fiecare parte a contraprestaţiei celeilalte părţi, în sensul că acesta este prohibit de legi sau în contradicţie cu ordinea publică şi cu morala. Or, în cauză nu poate fi reţinut acest caracter ilicit şi imoral întrucât pârâtul H.M., în calitate de cumpărător a plătit preţul aşa cum se menţionează în contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 1633/07.06.2007 de B.N.P. C.L. şi a urmărit dobândirea dreptului de proprietate.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro