404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Reţinerea greşită a incidenţei unor texte legale. neindividualizarea amenzii contravenţionale pentru fiecare dintre cntravenţiile reţinute

Prin sentinţa civilă nr. 608/27.11.2008, pronunţată de Judecătoria Însurăţei, instanţa a admis plângerea contravenţională formulată de petentul T V, l-a exonerat pe acesta de plata amenzii contravenţionale în cuantum de 702 lei şi a dispus restituirea către acesta a permisului de conducere reţinut.

Prin cererea formulată petentul T V a solicitat anularea procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria nr. , întocmit la data de 16.07.2008, ca fiind netemeinic şi nelegal.

În motivare, petentul a arătat că, la data de 16.07.2008, a fost sancţionat contravenţional pentru faptul că ar fi încălcat dispoziţiile art. 79 din OUG nr. 195/2002 şi art. 147 alin. 1 din HG nr. 1391 – Regulamentul pentru Aplicarea Codului Rutier.

Petentul a precizat că autovehiculul cu care a circulat, marca R a fost avariat (zgâriat) în zona aripii stânga faţă, în pădure, pe raza comunei Soveja, jud. Vrancea, în urmă cu aproximativ 2 săptămâni de la data constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii., iar nu pe drumurile publice ca urmare a unui eveniment rutier.

De asemenea, se mai învederează faptul că procesul – verbal contestat nu indică instanţa judecătorească la care se poate face plângerea contravenţională, încadrarea juridică nu este corespunzătoare întrucât, pentru contravenţia prevăzută de art. 147 alin. 1, s-a indicat drept act normativ OUG nr. 195/2002, când de fapt contravenţia este prevăzută de HG nr. 1391/2006, iar art. 79 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză deoarece autovehiculul petentului nu a fost avariat pe drumurile publice în urma unui accident de circulaţie, ci pe un drum forestier dintr-o pădure.

Cu privire la art. 147 alin. a din HG nr. 1391/2006, petentul este de părere că acesta nu este incident în cauză, întrucât obligaţia de plată pentru utilizarea drumurilor naţionale este prevăzută de un alt act normativ, iar locul unde a fost depistat de agentul constatator, în localitatea Viziru, nu face parte din categoria drumurilor naţionale.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

Prin procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat petentul a fost sancţionat cu amenda contravenţională în cuantum de 702 lei şi reţinerea permisului de conducere în temeiul art. 100 alin. 3 lit. g şi art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 79 din OUG nr. 195/2002 şi art. 147 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002.

Agentul constatator a reţinut că, la data de 16.07.2008, ora 20.20, pe DJ211A, în localitatea Viziru, petentul a condus autovehiculul marca R având aripa stânga faţă avariată de aproximativ două săptămâni fără să aibă autorizaţie de reparaţie pentru această avarie şi nu avea asupra sa chitanţa care să ateste plata rovinietei.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că agentul constatator a aplicat o amendă contravenţională în cuantum total de 702 lei şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere, fără, însă, a individualiza amenda, din punct de vedere al cuantumului acesteia, pentru fiecare din contravenţiile reţinute, respectiv ce prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 şi cea prevăzută de art. 79 din OUG nr. 195/2002. Or, potrivit art. 10 alin. 1 din OG nr. 2/2001, „dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie”, iar, în sensul art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ, „sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul – verbal”.

În aceste condiţii, instanţa constată imposibilitatea aprecierii legalităţii şi proporţionalităţii sancţiunilor contravenţionale aplicate.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a art. 100 alin. 3 lit. g coroborat cu art. 79 din OUG nr. 195/2002, instanţa constată că, aşa cum rezultă şi din raportul agentului constatator, întocmit la data de 22.10.2008, petentul a declarat atât verbal, cât şi în scris în faţa acestuia la data întocmirii procesului – verbal contestat că, în urmă cu aproximativ două săptămâni, în timp ce se afla pe un drum forestier la încărcat de lemne, din cauza unui lemn care a căzut, s-a produs avarierea autovehiculului, respectiv înfundarea aripii deasupra roţii stânga faţă, vopseaua sărind de pe o porţiune de aproximativ 20 cm. De asemenea, cu aceeaşi ocazie, petentul a arătat că nu s-a prezentat la organele de poliţie să semnaleze avaria şi să îşi procure autorizaţie de reparaţie, întrucât a crezut că evenimentul nu avea importanţă.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002, „constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a II- a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neprezentarea la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale …”, iar în sensul art. 79 lit. b din OUG nr. 195/2002, „conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 h de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare”.

Or, nimic din cele constatate cu ocazia întocmirii procesului – verbal contestat şi nici un element din declaraţiile petentului, redate mai sus, nu indică faptul că avarierea autovehiculului s-ar fi produs în urma unui accident de circulaţie.

Mai mult, fapta petentului ar putea, eventual, întruni elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 99 alin. 1 pct. 4 din OUG nr. 195/2002, respectiv „ neîndeplinirea obligaţiei proprietarului sau a utilizatorului de autovehicul de a solicita documentul de constatare a avariilor produse acestuia în alte împrejurări decât în urma unui accident de circulaţie”. În această situaţie, însă, sancţiunea incidentă ar fi amenda contravenţională prevăzută în clasa I de sancţiuni fără aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În consecinţă, având în vedere circumstanţele speţei, instanţa constată că procesul – verbal contestat a fost nelegal întocmit din punctul de vedere al încadrării şi sancţionării faptei petentului potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. 3 lit. g coroborat cu art. 79 din OUG nr. 195/2002.

Cu referire la fapta reţinută în sarcina petentului de a nu avea asupra sa chitanţa care să ateste plata rovinietei, instanţa reţine că dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele conţinute de art. 8 alin. 1 şi 2 coroborate cu Anexa 2 din OG nr. 15/2002. Potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, „fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă”, iar potrivit alin. 2, „cuantumul amenzilor contravenţionale prevăzute la alin. 1 este prevăzut în anexa 2”.

Conform art. 1 alin. 1 ind. 1 lit. a din OG nr. 15/2002, „ rovinieta valabilă este rovinieta – ecuson, al cărei model este prevăzut în normele metodologice, aplicată în loc vizibil, pe partea interioară a parbrizului însoţită, la bordul vehiculului, prin grija utilizatorilor ai căror conducători auto au obligaţia să îl prezinte, la cerere, organelor de control abilitate de documentul care atestă plata integrală a tarifului de utilizare original sau în copie legalizată”.

În consecinţă, neprezentarea de către petent a dovezii achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, iar nu cele ale contravenţiei prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 147 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 şi cu art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 care se referă la neprezentarea „documentului de identitate sau, după caz, a permisului de conducere, documentul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege” şi faţă de care dispoziţiile OG nr. 15/2002 constituie o norma specială aplicându-se cu prioritate. Astfel, celelalte „documente prevăzute de lege” indicate de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 147 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 şi cu art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 nu cuprind şi documentele care atestă achitarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, întrucât obligaţiile conducătorilor de autovehicule legate de acestea sunt reglementate de dispoziţiile speciale ale OG nr. 15/2002.

În acelaşi context, se va avea în vedere faptul că, potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002, începând cu data de 01.07.2002, se introduce tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România (…) aplicat tuturor utilizatorilor români şi străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România…”, iar, în sensul art. 6 alin. 1 din OG nr. 43/1997, reţeaua de drumuri naţionale cuprinde „drumurile naţionale care asigură legătura cu capitala ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu obiectivele de interes naţional, între ele, precum şi cu ţările vecine şi pot fi: autostrăzi, drumuri expres, drumuri naţionale europene, drumuri naţionale principale şi drumuri naţionale secundare”.

În consecinţă, drumurile judeţene, cum este şi DJ 211A, pe care a fost constatată săvârşirea contravenţiei, nu face parte din reţeaua de drumuri naţionale, petentul neavând obligaţia de a avea dovada de achitare a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România asupra sa.

Astfel, instanţa constată că procesul – verbal contestat a fost nelegal întocmit şi din punctul de vedere al încadrării şi sancţionării faptei petentului potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 147 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 şi cu art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul T V în contradictoriu cu IPJ Brăila, cu sediul în Brăila.

Anulează procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria … nr. …, întocmit la data de xx.xx.2008.

Exonerează pe petent de plata amenzii contravenţionale în cuantum de 702 lei, aplicată prin procesul – verbal menţionat.

Dispune restituirea către petent a permisului de conducere reţinut în baza procesului – verbal menţionat.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 27.11.2008.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro