404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plg. Contraventionala-prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale. Contraventie continua.Insuficienta descriere a faptei contraventionale Semnarea procesului verbal de catre un martor –motive

Tip speţă -Sentinta Civila nr. 267/16.04.2009

Titlu- Plg. Contraventionala-prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale.

Contraventie continua.Insuficienta descriere a faptei contraventionale

Semnarea procesului verbal de catre un martor –motive

Domeniu-Contraventii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin la data de 18.12.2008 sub nr. …../253/2008, petentul P.Ş a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata G.N.M. – Comisariatul Judeţean Tulcea, să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria GNM nr. 007796/10.09.2008 întocmit de intimată şi comunicat petentului prin poştă la data de 24.09.2008 întrucât nu i s-au transmis măsurile pe care trebuia să le ia pentru a nu fi sancţionat contravenţional.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, în calitatea sa de crescător de animale, doreşte să fie informat asupra condiţiilor în care îşi poate creşte şi adăposti animalele, dat fiind că a fost sancţionat pentru că le-a dus la păşunat şi le-a adăpostit pe izlaz, în comună nefiindu-i permis să crească animale. De asemenea, a menţionat că este membru al Asociaţiei crescătorilor de ovine înfiinţată în com. Greci, asociaţia obţinând arendarea păşunii comunale pentru o perioadă de 5 ani. A mai arătat şi că a fost sancţionat că urmare a reclamaţiei formulate de I.G., a cărei proprietate se află în apropierea adăpostului de animale al petentului, aceasta susţinând că petentul, prin activitatea sa de creştere a ovinelor, poluează atmosfera. Or, în opinia petentului, faptul că imobilul proprietate a numitei I.G. nu are canalizare, evacuarea apelor uzate realizându-se direct în pârâul Recea, este de natură să polueze mai mult atmosfera decât activitatea sa de creştere a ovinelor. Totodată, având în vedere că şi-a crescut animalele de peste 20 ani pe păşunea com. Greci, fiind netulburat până la mutarea numitei I.G., precum şi faptul că este membru al Asociaţiei crescătorilor de ovine care administrează păşunea comunală, petentul a susţinut că poate folosi această suprafaţă de teren ca atare. Mai mult, petentul a arătat că, în opinia numitei I.G., toţi oierii com. Greci ar trebui amendaţi întrucât au târlele pe izlazul comunal.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria GNM nr. 007796/10.09.2008, plicul prin care i-a fost comunicat procesul-verbal, adresa G.N.M. nr. 3878/17.09.2008.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale, formulată de petent, ca nefondată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, în fapt, urmare a sesizării primite de la Instituţia Prefectului Tulcea cu privire la dezagrementul produs prin existenţa unei stâne lângă proprietatea d-nei I.G. din com. Greci, reprezentanţi ai G.N.M. – Comisariatul Judeţean Tulcea s-au deplasat la faţa locului. Aceştia au constatat că în vecinătatea proprietăţii d-nei I.G. există o stână aparţinând petentului. De asemenea, în urma verificărilor la faţa locului, au constatat că acest teren aparţine Consiliului Local Greci, având destinaţia de păşune. A mai arătat intimata că petentul nu deţine aviz de la Primăria Greci pentru amplasamentul stânei pe acest teren. Toate aceste aspecte au fost consemnate în nota de constatare nr. 3720/08.09.2008, încheiată în prezenţa petentului. Totodată, intimata a precizat că petentul a mai fost avertizat prin nota de constatare nr. 5847/03.10.2007, încheiată de reprezentanţii G.N.M. – Comisariatul Judeţean Tulcea şi de cei ai Direcţiei Sanitar Veterinare Tulcea. Prin nota de constatare din 03.10.2007 petentului i s-a pus în vedere să dezafecteze terenul islazului comunal de construcţiile provizorii ale stânei, însă, în opinia intimatei, petentul a tratat aceste măsuri cu ignoranţă şi nu s-a conformat. În consecinţă, pentru neîndeplinirea la termen a măsurilor stabilite în nota de constatare nr. 5847/03.10.2007, petentul a fost sancţionat contravenţional, conform prevederilor art. 96 alin. 3 pct. 9 din Legea nr. 269/2006.

În drept, intimata a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 şi pe cele ale Legii nr. 269/2006.

În susţinerea întâmpinării, intimata a depus la dosar, în copie, nota Instituţiei Prefectului Tulcea nr. 660/27.08.2008 (fila 16), nota de constatare nr. 3720/08.09.2008 (filele 17-18), nota de constatare nr. 5847/03.10.2007 (filele 19-21).

În cauză, instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale. Prin urmare, petentul a mai depus la dosar următoarele înscrisuri: adeverinţa nr. 4/22.10.2008 eliberată de Asociaţia crescătorilor de ovine „Podul de Piatră” din com. Greci, jud. Tulcea (fila 26), plan parcelar (fila 28), cerere formulată de petent către Primăria com. Greci la 11.02.2008 (fila 29), Decizia nr. 2/08.08.2008 a Asociaţiei crescătorilor de ovine „Podul de Piatră” (fila 30), Hotărârea nr. 13/14.08.2008 a Consiliului Local Greci (filele 31-32), contractul de arendă nr. 5141/21.10.2008 (filele 33-36), tabel nominal cu membrii Asociaţiei crescătorilor de ovine „Podul de Piatră” (filele 37-39). De asemenea, au fost audiaţi martorii M.G şi M.I., ale căror depoziţii au fost consemnate şi depuse la dosar (filele 44-45). La solicitarea instanţei, Primăria com. Greci a înaintat la dosar adresa nr. 1006/11.03.2009 (fila 49).

La termenul de judecată din 16.04.2009, petentul a depus la dosar concluzii scrise pe care instanţa le are în vedere la soluţionarea cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine, în fapt, că potrivit menţiunilor procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria GNM nr. 007796/10.09.2008, întocmit de intimata G.N.M. – Comisariatul Judeţean Tulcea, la data de 08.09.2008, ora 10.30, în urma controlului efectuat la Primăria com. Greci, jud. Tulcea, s-a constatat că petentul P.Ş săvârşit următoarele fapte: în urma sesizării primite la G.N.M. – Comisariatul Judeţean Tulcea şi a verificării efectuate în teren, s-a constatat că P.Ş nu a îndeplinit la termen măsurile stabilite anterior, respectiv dezafectarea zonei de păşunat, fapt consemnat în notele de constatare încheiate anterior. Agentul constatator a apreciat că aceste fapte constituie contravenţia prevăzută şi sancţionată prin art. 96 alin. 3 pct. 9 din Legea nr. 265/2006, motiv pentru care contravenientul P.Ş a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 7.500 lei. A mai apreciat agentul constatator că pagubele produse prin săvârşirea acestei contravenţii sunt necuantificabile material. Procesul-verbal nu a fost semnat de către contravenient, acesta nefiind de faţă la întocmirea procesului-verbal, această împrejurare adeverindu-se prin semnătura martorei I.F., ale cărei date de identificare au fost menţionate.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a nu fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Prin întâmpinare, intimata a arătat că la întocmirea procesului-verbal în discuţie agentul constatator a avut în vedere nota de constatare nr. 5847/03.10.2007. Analizând acest înscris (filele 19-21), instanţa constată că la data 03.10.2007 reprezentanţii G.N.M. – Comisariatul Judeţean Tulcea şi de cei ai Direcţiei Sanitar Veterinare Tulcea au efectuat un control în extravilanul com. Greci, în sud, tarlaua 32, parcela 269/211. În teren s-a constatat existenţa unei stâne, amplasată la cca. 10 m distanţă de gardul proprietăţii d-nei I.G, stâna având construcţii provizorii din paiantă şi chirpici pentru adăpostul animalelor şi al ciobanilor, fără a fi delimitată de un gard de împrejmuire.

Prin această notă de constatare, s-a impus măsura dezafectării terenului aferent islazului comunal de construcţiile provizorii ale stânei.

Comisarul G.N.M. – Comisariatul Judeţean Tulcea a fixat termenul limită pentru aducerea la îndeplinire a acestei măsuri la data de 31.10.2007, răspunzători pentru dezafectarea terenului fiind petentul şi asociaţii.

De asemenea, s-a menţionat în nota de constatare că nerespectarea în totalitate şi la termen a măsurilor impuse constituie contravenţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 96 alin. 3 pct. 9 şi art. 94 alin. 1 lit. g din Legea nr. 265/2006.

La data de 08.09.2008, în urma efectuării unui controlul în teren, intimata a constatat că petentul nu a adus la îndeplinire la termen măsurile stabilite prin nota de constatare nr. 5847/03.10.2007 şi la data de 10.09.2008 i-a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale, conform art. 96 alin. 3 pct. 9 din Legea nr. 265/2006.

Faţă de această situaţie de fapt şi văzând dispoziţiile art. 13 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 2/2001, instanţa apreciază că aplicarea sancţiunii contravenţionale este prescrisă, contravenţia reţinută în sarcina petentului fiind una instantanee, şi nu o contravenţie continuă.

Este adevărat că în sarcina petentului s-a reţinut o faptă omisivă, respectiv neaducerea la îndeplinire a măsurii impuse prin nota de constatare nr. 5847/03.10.2007, şi că, în general, în asemenea situaţii contravenţia are un caracter continuu, data constatării fiind şi data săvârşirii ei. Cu toate acestea, instanţa are în vedere şi faptul că petentului i s-a fixat un termen limită pentru dezafectarea construcţiilor provizorii, şi anume data de 31.10.2007.

În practica judiciară s-a statuat în mod constant că, atâta timp cât legea impune îndeplinirea unei obligaţii până la un anumit termen, ajungerea la termen fără a fi îndeplinită obligaţia consumă contravenţia şi o şi epuizează, întrucât efectele neîndeplinirii actului rămân aceleaşi (opinie pe care instanţa o îmbrăţişează). Spre exemplu, contravenţia nedepunerii unor documente contabile până la data stabilită de lege este o contravenţie instantanee, şi nu una continuă. Instanţa consideră că trebuie făcută o distincţie între efectele unui act şi actul propriu-zis. Ceea ce trebuie verificat pentru a califica o faptă, indiferent dacă este contravenţie ori infracţiune, este dacă actul de executare durează un interval de timp mai lung, nu dacă efectul acestuia durează un interval de timp mai lung. De exemplu, consecinţele omorului durează o eternitate, fără ca aceasta să însemne că aceasta este o faptă continuă. Doar dacă nu există un interval de timp până la care să fie îndeplinită obligaţia contravenţia va putea fi socotită ca fiind continuă.

Pentru identitate de raţiune, chiar dacă în speţă termenul pentru îndeplinirea obligaţiei de dezafectare a construcţiilor provizorii a fost impus de către un reprezentant al intimatei (nu prin lege), atâta timp cât legea (art. 96 alin. 3 pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 265/2006) face referire la un astfel de termen şi prevede că nerespectarea obligaţiei de a realiza la termen măsurile impuse constituie contravenţie, instanţa apreciază că în sarcina petentului s-a reţinut săvârşirea unei contravenţii instantanee. Prin urmare, contravenţia s-a consumat şi epuizat la data de 31.10.2007 (termenul limită impus petentului), chiar dacă efectele neîndeplinirii obligaţiei de dezafectare durează în timp, fiind aceleaşi atât înainte, cât şi după data de 31.10.2007. Sancţiunea amenzii a fost aplicată după mai mult de 6 luni de la data săvârşirii contravenţiei, şi anume la data de 10.09.2008. Pe cale de consecinţă, rezultă că aplicarea sancţiunii este prescrisă.

Un alt motiv de nelegalitate a procesului-verbal contestat îl constituie nerespectarea de către intimată a prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, precum şi nerespectarea disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora lipsa menţiunilor privind fapta săvârşită şi a datei comiterii acesteia atrage nulitatea procesului-verbal.

Din analiza menţiunilor procesului-verbal contestat, instanţa reţine că agentul constatator s-a limitat să precizeze că în urma sesizării primite la G.N.M. – Comisariatul Judeţean Tulcea şi a verificării efectuate în teren, s-a constatat că petentul nu a îndeplinit la termen măsurile stabilite anterior, respectiv dezafectarea zonei de păşunat, fapt consemnat în notele de constatare încheiate anterior. Or, o astfel de descriere generică (care se rezumă la redarea parţială a textului de lege) nu constituie o descriere corespunzătoare a faptei contravenţionale.

Interpretând logico-gramatical prev. art. 16 alin. 1 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, rezultă cerinţa ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerinţa este imperativă întrucât raţiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o şi a justeţei sancţiunii aplicate. De asemenea, instanţa remarcă faptul că legea nu prevede posibilitatea ca menţiunile procesului-verbal să fie completate ulterior prin diferite mijloace de probă.

În speţă, agentul constatator a făcut referire la o sesizare primită la G.N.M. – Comisariatul Judeţean Tulcea, fără să indice în concret cine a formulat sesizarea, la ce dată etc. Deşi, iniţial, s-a menţionat ca loc al efectuării controlului Primăria com. Greci, ulterior, la descrierea faptei, agentul constatator a arătat că s-au efectuat verificări în teren, fără a localiza unde anume s-au realizat verificările: în intravilanul/extravilanul com. Greci, cu identificarea lotului, parcelei, amplasamentului zonei de păşunat pe care trebuia să o dezafecteze petentul. De asemenea, agentul a făcut referire la un termen până la care trebuiau îndeplinite măsurile impuse, dar nu a specificat care este acest termen. În ceea ce priveşte măsurile impuse, nu a arătat cine a impus aceste măsuri şi în ce consta dezafectarea zonei de păşunat. Totodată, a menţionat că măsurile au fost consemnate în note de constatare încheiate anterior, fără să specifice numărul acestor note, data la care au fost întocmite şi autoritatea de la care provin.

Instanţa apreciază că depunerea ulterioară la dosar, în cursul procesului, a notei Instituţiei Prefectului Tulcea nr. 660/27.08.2008 (fila 16) şi a notei de constatare nr. 5847/03.10.2007 întocmită de reprezentanţii G.N.M. – Comisariatul Judeţean Tulcea şi de cei ai Direcţiei Sanitar Veterinare Tulcea (filele 19-21) nu echivalează cu o descriere corespunzătoare a faptei contravenţionale, aceasta trebuind să fie realizată în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie. Procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ, acesta neputând fi completat prin elemente extrinseci actului, în speţă, înscrisuri. Mai mult, în cuprinsul procesului-verbal se face referire la mai multe note de constatare. Or, intimata a învederat instanţei, prin întâmpinare, că agentul constatator a avut în vedere o singură notă de constatare, şi anume nota de constatare nr. 5847/03.10.2007, nu şi nota de constatare nr. 3720/08.09.2008 (filele 17-18).

Totodată, instanţa constată că nu a fost menţionată data săvârşirii contravenţiei. Această menţiune este importantă pentru calcularea termenului de prescripţie. Cum data săvârşirii contravenţiei nu este întotdeauna aceeaşi cu cea a constatării ei (aşa cum este cazul în speţa de faţă), există obligativitatea menţionării separate a celor două date. Totuşi, în situaţia în care agentul constatator ar fi apreciat că fapta contravenţională este continuă şi că data săvârşirii faptei este identică cu data constatării ei, acest aspect ar fi trebuit să se poată deduce din cuprinsul procesului-verbal.

Prezentarea generală, lipsită de conţinut, a faptei contravenţionale, fără menţionarea datei şi a locului comiterii acesteia, precum şi a altor elemente de fapt, conduce la lipsa din procesul-verbal a descrierii faptei săvârşite, care potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată şi din oficiu.

Un alt aspect de natură a afecta legalitatea procesului-verbal în discuţie îl constituie nesemnarea acestuia de către petent, conform art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. Instanţa constată că procesul-verbal a fost semnat de către un martor, dar nu s-a precizat motivul pentru care petentul nu a fost de faţă la întocmirea procesului-verbal de contravenţie (de ex., a fost invitat la sediul intimatei, dar nu s-a prezentat). Mai mult, instanţa remarcă faptul că petentul nu a fost prezent nici la întocmirea notei de constatare nr. 3720/08.09.2008. Este adevărat că procesul-verbal de contravenţie poate fi dresat şi la o dată ulterioară constatării contravenţiei, însă trebuie să i se dea posibilitatea contravenientului să îşi expună obiecţiunile relativ la aspectele reţinute de agentul constatator. O astfel de modalitate de constatare şi sancţionare a contravenţiei, fără ca petentul să fie anunţat despre efectuarea unui control şi despre întocmirea unui proces-verbal de contravenţie, încalcă dreptul acestuia la apărare.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

În speţă, în cursul procesului (la termenul de judecată din 12.02.2009), petentul a susţinut că nu a procedat la dărâmarea construcţiei situate pe terenul pe care îşi are stâna deoarece nu este proprietarul acesteia, construcţia aparţinând fostului C.A.P.

Din cuprinsul adresei nr. 1006/11.03.2009 a Primăriei com. Greci (fila 49) rezultă faptul că în zona „La Zuitum”, unde petentul a avut stâna, se află două construcţii: una aparţinând d-nei I.G. şi o altă construcţie din paiantă, edificată încă din anul 2005 pe păşunea comunală de către petent, fără autorizaţie de construire, motiv pentru care a şi fost avertizat cu privire la nerespectarea legislaţiei în domeniul construcţiilor.

Cu toate acestea, martorii audiaţi în cauză, M.G. şi M.I., au declarat că respectiva construcţie din paiantă a aparţinut fostului C.A.P. (având aceeaşi destinaţie, şi anume de adăpost pentru animale) şi că petentul doar a reparat-o. Au mai arătat şi că această construcţie este situată pe terenul pe care petentul îşi avea stâna, în zona cunoscută de ei şi de ceilalţi localnici sub numele de „La Zuitum”. De asemenea, martorul M.I. a declarat că petentul a ocupat terenul şi a reparat construcţia în care şi-a făcut adăpost după Revoluţia din 1989. Atât M.G., cât şi M.I. au arătat că au cunoştinţă de aceste aspecte dat fiind că primul are o stână în apropierea stânei petentului, iar al doilea are o vie situată la o distanţă de 1 km de stâna petentului.

Instanţa are în vedere că a priori mijloacele de probă prevăzute de art. 172-225 Cod proc. civ. au aceeaşi forţă probantă. De asemenea, constată că menţiunile adresei Primăriei Greci şi declaraţiile martorilor sunt contradictorii. În această situaţie, în aprecierea probelor instanţa ţine cont şi de faptul că martorii audiaţi în cauză sunt localnici ai com. Greci, au o stână, respectiv o vie în zona „La Zuitum” şi au putut să perceapă direct, cu propriile simţuri, pentru o perioadă lungă de timp, situaţia de fapt din zona „La Zuitum”, unde este amplasată păşunea comunală. Or, în condiţiile în care, nu numai petentul, ci şi localnicii au avut convingerea că această construcţie a aparţinut fostului C.A.P., se pune în discuţie vinovăţia petentului, care a ezitat în demolarea acestei construcţii, având convingerea că nu îi aparţine. Mai mult, atât în cuprinsul notei Instituţiei Prefectului Tulcea nr. 660/27.08.2008 (fila 16), cât şi în cel al adresei Primăriei Greci se face referire la avertismentele repetate ce i-au fost adresate petentului pentru dezafectarea terenului de construcţiile provizorii (din probele administrate, rezultă însă că este vorba de o singură construcţie). Cu toate acestea, intimata nu a făcut dovada acestor avertismente, singura măsură impusă în sensul dezafectării zonei de păşunat fiind cea din nota de constatare 5847/03.10.2007.

Un argument în plus în reţinerea nevinovăţiei petentului îl constituie faptul că, potrivit art. 1 alin. 1 din H.C.L. Greci nr. 13 din data de 14.08.2008 (filele 31-32), s-a aprobat arendarea unui teren de 700 ha, situat în extravilanul com. Greci, către Asociaţia crescătorilor de ovine „Podul de Piatră” cu destinaţia de păşunat şi amplasare adăposturi pentru animale pentru toţi membrii asociaţiei. Cum petentul era deja membru al Asociaţiei „Podul de Piatră”, aşa cum reiese din Decizia nr. 2/08.08.2008 a Asociaţiei şi din tabelul anexat (filele 30, 37-39), acesta în mod evident a apreciat că îşi poate duce în continuare animalele la păşunat şi poate să menţină adăpostul pentru animale pe terenul pe care îşi avea stâna de multă vreme şi care urma să fie arendat Asociaţiei, cu aceeaşi destinaţie: păşunat şi amplasare adăposturi pentru animale. De altfel, la scurt timp de la sancţionarea petentului (10.09.2008), s-a încheiat contractul de arendare nr. 5141/21.10.2008, iar petentului i-a fost atribuită o suprafaţă de teren, conform adeverinţei eliberate de Asociaţia „Podul de Piatră” (fila 26). Însă, datorită faptului că a fost amendat, acesta nu îşi mai duce animalele la păşunat pe terenul ce i-a fost atribuit (aspect ce rezultă din declaraţia martorului M.I. – fila 45), fiindu-i teamă de o nouă sancţiune. În ceea ce priveşte H.C.L. Greci nr. 14 din data de 14.08.2008, aşa cum reiese din nota de constatare a G.N.M. nr. 3720/08.09.2008 (filele 17-18), aceasta a fost contestată de petent la Primarul com. Greci, intimata nefăcând dovada că petentului i s-ar fi respins contestaţia.

Prin urmare, instanţa apreciază că această situaţie incertă cu privire la regimul juridic al construcţiei în discuţie lasă loc îndoielii care profită petentului (in dubio pro reo).

Conform art. 6 din Convenţia EDO, invocat de petent, orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. Aplicarea prevederilor art. 6 din Convenţia EDO şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia prezumţiilor are a fi privită din perspectiva nuanţată a invocării sarcinii probaţiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie. Instanţa europeană, prin jurisprudenţa sa, permite valorificarea prezumţiilor, în limite rezonabile. În măsura în care petentul a dovedit prin probe, conform art. 1169 Cod civ., că nu a săvârşit cu vinovăţie fapta ilicită reţinută în sarcina sa, nu mai operează prezumţia de veridicitate a procesului-verbal, în vreme ce prezumţia de nevinovăţie a petentului poate fi invocată.

În consecinţă, având în vedere situaţia de fapt reţinută şi dispoziţiile legale evocate în considerente, instanţa apreciază că se impune admiterea plângerii contravenţionale, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria GNM nr. 007796/10.09.2008 întocmit de intimată şi exonerarea petentului de plata amenzii contravenţionale aplicate în cuantum de 7.500 lei.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro