404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Pretentii –obligaţii solidare

Tip speta-Sentinta Civila nr. 812/16.12.2008
Titlu-pretentii –obligaţii solidare
Domeniu alocat-Despăgubiri , penalităţi

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 01.10.2008 sub nr. …3/2008, reclamantul S.P.G.C. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor R.C şi R.I. la plata sumei de 1896,13 lei, reprezentând prejudiciul pe care aceştia l-au produs prin neexecutarea obligaţiilor asumate prin contractul de branşare/racordare şi utilizare la serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi de prestare a serviciilor de salubrizare nr. 713/191/25.02.2005 şi prin contractul de prestare a serviciilor de salubrizare nr. 64/10.01.2008, precum şi la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 434,73 lei. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, potrivit art. 9 alin. 2 din contractul semnat de părţi, pârâţii s-au obligat să achite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile prestate în termen de 30 zile de la data emiterii facturii, iar potrivit art. 9 alin. 3, neachitarea facturii în termen de 30 zile de la emiterea ei atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat, fără ca acestea să depăşească cuantumul debitelor. A mai arătat reclamantul că pârâţii nu şi-au executat în totalitate această obligaţie, care exista şi anterior încheierii contractului, suma restantă fiind mare şi menţinându-se în fiecare lună. De asemenea, reclamantul a menţionat că a notificat pârâţii, însă fără rezultat.
În drept, reclamantul a invocat prev. art. 1073 şi urm. Cod civ.
Potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ., a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus, în copie, următoarele înscrisuri: contractul de branşare/racordare şi utilizare la serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi de prestare a serviciilor de salubrizare nr. 713/191/25.02.2005 (filele 4-8), contractul de prestare a serviciilor de salubrizare nr. 64/10.01.2008 (filele 9-13), fişa abonat contract nr. 713/191/25.02.2005 şi nr. 64/10.01.2008 (filele 16-17), notificarea nr. 3539/14.12.2006 şi confirmarea de primire (filele 18, 19), notificarea nr. 2047/25.07.2007 şi confirmarea de primire (filele 20, 21), o serie de hotărâri ale Consiliului Local Măcin (filele 22-29).
La solicitarea instanţei, reclamantul a depus la dosar adresa nr. 2831/14.11.2008 (fila 40) prin care a învederat instanţei că perioada pentru care solicită suma de 1896,13 lei este noiembrie 2005-septembrie 2008. Pentru a dovedi modalitatea de calcul a sumei de 1896,13 lei, reclamantul a depus la dosar fişa de abonat contract nr. 713/191/25.02.2005 şi nr. 64/10.01.2008 pentru abonaţii R.C. şi R.I. (filele 41-42) şi anexa la această fişă – fişa de calcul a datoriilor abonatului R.I. (fila 43). În dovedirea modalităţii de calcul a majorărilor de întârziere, reclamantul a depus un tabel (fila 44). De asemenea, reclamantul a depus la dosar un set de 9 facturi (filele 45-53) emise în perioada 02.02.2008 – 16.09.2008 în baza contractului nr. 64/10.01.2008 pe numele celor doi pârâţi pentru adresa din str. Democraţiei nr. 38, Măcin.
Pârâtul R.I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât suma de 1896,13 lei este incorect calculată, respingerea capetelor de cerere privitoare la plata majorărilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că nu a ştiut întotdeauna ce sumă are de achitat şi cum este calculată contravaloarea serviciilor prestate de către reclamant întrucât nu a primit factură decât în ultima perioadă. De asemenea, a susţinut că, întrucât nu s-au instalat contoare, suma facturată la pauşal a fost mai mare decât consumul efectiv realizat. Mai mult, pârâtul a susţinut că, în anumite perioade, numărul de persoane din gospodărie a fost mai mic decât numărul de persoane trecute în factură şi socotite la plată. Astfel, începând cu data de 10.03.2005, pârâtul R.I. şi fiul său au fost plecaţi să lucreze în străinătate, anunţând despre această situaţie pe reclamant. Totodată, a menţionat faptul că pârâtul R.C este dublu facturat atât pe str. Democraţiei nr. …., cât şi pe str. Orient nr. ….. Pârâtul a recunoscut că datorează reclamantului plata pentru serviciile prestate, însă a susţinut că datoria nu este de 1896,13 lei, fiind incorect calculată, motiv pentru care a solicita recalcularea sumei datorate şi a majorărilor de întârziere.
În drept, a invocat prev. art. 115 Cod proc. civ. A solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
În dovedirea întâmpinării, a depus la dosar copie de pe factura fiscală seria TLSPM nr. 20565/16.09.2008 (fila 56), declaraţie autentificată la BNP D.G. sub nr. 134/22.02.2008 (fila 57). De asemenea, a mai depus facturile fiscale seria TLSPM nr. 24461/17.11.2008 şi TLSPM nr. 20565/16.09.2008 (filele 59, 60).
Reclamantul a depus la dosar precizări la întâmpinarea formulată de pârât, susţinând că pârâtul a cunoscut suma datorată întrucât a fost notificat, aşa cum rezultă din notificările depuse la dosar. A mai arătat şi faptul că, dacă aprecia că a consumat o cantitate mai mică de apă decât cantitatea facturată la pauşal, avea posibilitatea să îşi monteze apometre. Referitor la numărul de persoane din gospodărie, reclamantul a susţinut că nu există nici un document sau înştiinţare verbală conform căreia în anumite perioade acest număr ar fi fost mai mic. Declaraţia notarială depusă la dosar este, în opinia reclamantului, un document tardiv, fără efecte juridice. Pe cale de consecinţă, reclamantul şi-a menţinut cererea de obligare a pârâţilor la plata sumei de 1896,13 lei, a majorărilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată. A solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
La solicitarea instanţei, reclamantul a depus la dosar adresa nr. 2980/8.12.2008 prin care a precizat că solicită obligarea în solidar a celor doi pârâţi la plata debitului principal de 1896,13 lei şi a majorărilor de întârziere de 434,73 lei, calculate conform tabelului depus la dosar (fila 69). De asemenea, a arătat că în perioada noiembrie 2005-decembrie 2007 a emis, în baza contractului nr. 713/191/25.02.2005, înştiinţări de plată care cumulate reprezintă factura nr. 1 (sold apă) în valoare de 1240,59 lei şi factura nr. 2 (sold gunoi menajer) în valoare de 465,19 lei din noul program de facturare. În dovedirea acestui fapt, a depus la dosar toate înştiinţările de plată emise în perioada noiembrie 2005-decembrie 2007: filele 70-95.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 25.02.2005, reclamantul S.P.G.C. , în calitate de operator, a încheiat cu pârâtul R.C, în calitate de utilizator, contractul nr. 713/191 având ca obiect, potrivit art. 2 din contract, asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi asigurarea prestării serviciilor publice de salubrizare la adresa din str. Democraţiei nr. …. Contractul s-a încheiat pe o perioadă nedeterminată. Conf. art. 9 alin. 2 din contract, pârâtul R.C. s-a obligat să achite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile prestate, în termen de 30 zile de la data emiterii facturii, iar potrivit art. 9 alin. 3, neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data emiterii ei atrage majorări de întârziere.
Instanţa constată că acest contract îşi produce efectele şi în prezent, dat fiind că din probele administrate nu rezultă că ar fi încetat prin vreunul din modurile stabilite de părţi în capitolul IX al contractului nr. 713/191/25.02.2005.
Prin notificările nr. 3539/14.12.2006 (fila 18) şi nr. 2047/25.07.2007 (fila 20), pârâtului R.I. i s-a comunicat faptul că la data de 30.11.2006 figura cu un debit de 636,77 lei, reprezentând contravaloarea prestării serviciilor de apă, canal, gunoi în baza contractului nr. 713/191/25.02.2005, iar la data de 30.06.2007 figura cu un debit de 1236,49 lei, reprezentând contravaloarea prestării serviciilor de apă, canal, gunoi în baza contractului nr. 713/191/25.02.2005
În perioada noiembrie 2005-decembrie 2007, reclamantul a emis înştiinţări de plată (filele 70-95) pentru pârâţii R.C. şi R.I prin care li s-a adus la cunoştinţă contravaloarea serviciilor prestate la adresa din str. Democraţiei nr. … în baza contractului nr. 713/191/25.02.2005.
La data de 10.01.2008, reclamantul S.P.G.C. , în calitate de operator, a încheiat cu pârâtul R.I., în calitate de utilizator, contractul nr. 64 având ca obiect, potrivit art. 2 şi 3 din contract, prestarea activităţii de colectare a deşeurilor municipale din locaţia situată în str. Democraţiei nr. ….. Conf. art. 4, contractul nr. 64 s-a încheiat pentru un număr de 5 persoane. Pârâtul R.I. s-a obligat, conf. art. 14 alin. 1 din contract, să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care a beneficiat în termenul de scadenţă de 15 zile de la data primirii facturii. Potrivit art. 14 alin. 2 din contract, neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenţei, atrage penalităţi de întârziere.
Pentru perioada ianuarie-septembrie 2008, reclamantul a trecut la un nou program de facturare şi a emis facturi fiscale (filele 45-53) în baza contractului nr. 64/10.01.2008 pe numele celor doi pârâţi pentru adresa din str. Democraţiei nr. …, Măcin.
În drept, instanţa reţine prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 51/2006, conform cărora raporturile juridice dintre operatorii şi utilizatorii serviciilor de utilităţi publice sunt raporturi juridice de natură contractuală şi sunt supuse normelor de drept privat. Totodată, instanţa reţine prevederile art. 1039 Cod civ., potrivit cărora obligaţia este solidară din partea debitorilor, când toţi s-au obligat la acelaşi lucru, astfel ca fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, şi că plata făcută de unul din debitori liberează şi pe ceilalţi către creditor. De asemenea, reţine şi prevederile art. 1041 Cod civ., conform cărora obligaţia solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres; aceasta regulă nu încetează decât numai când obligaţia solidară are loc de drept, în virtutea legii.
Raportând situaţia de fapt reţinută la aceste texte de lege, instanţa apreciază că solicitarea reclamantului de a obliga în solidar cei doi pârâţi la plata debitului principal, a majorărilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată este neîntemeiată.
Astfel, prin contractului nr. 713/191/25.02.2005 pârâtul R.C. s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi a serviciilor publice de salubrizare la adresa din str. Democraţiei nr. …. În schimb, prin contractul nr. 64/10.01.2008 pârâtul R.I. s-a obligat să achite contravaloarea activităţii de colectare a deşeurilor municipale din locaţia situată în str. Democraţiei nr. ….. Prin urmare, pârâţii au încheiat cu reclamantul contracte la intervale diferite de timp (25.02.2005, respectiv 10.01.2008) şi nu s-au obligat la acelaşi lucru, aşa cum prevede art. 1039 Cod civ. Mai mult, instanţa constată că în nici unul din cele două contracte nu s-a stipulat expres obligaţia solidară a celor doi pârâţi şi nici ulterior încheierii acestor contracte nu a existat o înţelegere scrisă între reclamant şi pârâţi cu privire la obligarea în solidar a acestora la plata serviciilor prestate în baza contractului nr. 713/191/25.02.2005 şi a contractului nr. 64/10.01.2008.
În ceea ce priveşte înştiinţările de plată şi facturile fiscale depuse la dosar, instanţa apreciază că emiterea acestora pe numele ambilor pârâţi nu poate conduce la obligarea în solidar a celor doi pârâţi, atâta timp cât obligaţia lor solidară nu a fost prevăzută expres într-o convenţie încheiată cu reclamantul, conf. art. 1041 Cod civ.
Verificând dacă în speţă obligaţia solidară are loc de drept, în virtutea legii, instanţa are în vedere şi prev. art. 41 alin. 1 lit. a şi art. 42 alin. 9 din Legea nr. 51/2006, conform cărora au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcţi ori indirecţi, ai serviciilor de utilităţi publice: a) utilizatorii casnici persoane fizice sau asociaţii de proprietari/locatari (…), iar utilizatorii serviciilor de utilităţi publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadenţă de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor.
Analizând aceste texte legale, instanţa constată că legea nu prevede în mod expres că utilizatorii sunt obligaţi în solidar la plata contravalorii serviciilor publice şi nu defineşte noţiunile de utilizator direct şi utilizator indirect.
Chiar dacă am admite că în perioada noiembrie 2005-decembrie 2007 pârâtul R.I. putea fi considerat un utilizator indirect al serviciilor publice prestate de reclamant, reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul a fost într-adevăr un utilizator indirect, acesta nefiind menţionat ca atare în contractul nr. 713/191/25.02.2005. De altfel, spre deosebire de contractul nr. 64/10.01.2008, în acest contract din 25.02.2005 nu a fost prevăzut nici măcar numărul de persoane care urmau să beneficieze de serviciile prestate de reclamant la adresa din str. Democraţiei nr. …. În plus, reclamantul nu a dovedit că, în toată perioada noiembrie 2005-decembrie 2007, pârâtul R.I. a locuit efectiv la adresa din str. Democraţiei nr. …, în condiţiile în care pârâtul a susţinut că în luna martie 2005 a fost plecat să muncească în străinătate împreună cu fiul său pentru o perioadă de 2 ani. În acest sens, instanţa remarcă faptul că notificările nr. 3539/14.12.2006 (fila 18) şi nr. 2047/25.07.2007 (fila 20), comunicate pârâtului R.I, iar nu pârâtului R.C aşa cum ar fi fost normal (dat fiind că acesta avea încheiat contract cu reclamantul în perioada respectivă) nu au fost primite de pârâtul R.I, ci de fiica, respectiv soţia acestuia (potrivit dovezilor de comunicare: filele 19, 21). Referitor la tardivitatea declaraţiei notariale depuse de pârâtul R.I. la dosar (fila 57), instanţa apreciază că atâta timp cât în perioada noiembrie 2005-decembrie 2007 pârâtul R.I. nu avea nicio obligaţie contractuală faţă de reclamant, acesta nu era obligat să anunţe reclamantul de plecarea sa din ţară. În art. 5.2 lit. i din contractul nr. 713/191/25.02.2005 este prevăzută obligaţia utilizatorului de a anunţa în termen de 15 zile lucrătoare orice modificare a datelor sale de identificare şi a datelor de identificare ale imobilului, dar singurul utilizator menţionat în acest contract este pârâtul R.C, cel care a încheiat contractul, iar nu pârâtul R.I..
În ceea ce priveşte perioada ianuarie 2008-septembrie 2008, instanţa constată că ambii pârâţi aveau încheiate contracte cu reclamantul pentru acelaşi serviciu (în decembrie 2007 serviciul de apă-canal a fost preluat de SC Aquaserv SA Tulcea – fila 42) prestat la aceeaşi adresă din str. Democraţiei nr….. Cu toate acestea, pârâţii nu pot fi obligaţi în solidar atâta timp cât solidaritatea lor nu a fost stipulată în mod expres şi nu are loc de drept, în virtutea legii.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile legale evocate, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro