404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Apel penal. Latură civilă. Infracţiune de pericol. Admisibilitatea acţiunii civile în contextul deciziei nr.1/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabila civilmente, la plata sumei de 1.272.748.356 lei reprezentând TVA neachitat plus majorari de întârziere, la aceasta suma, catre partea civila Ministerul Finantelor Publice Bucuresti.

Aceste sume erau datorate de catre inculpat si partea responsabila civilmente potrivit art.13 din O.G. 11/1996, ulterior abrogata, si O.G.61/2002.

Daca în ceea ce priveste existenta si întinderea prejudiciului tribunalul nu are de facut obiectiuni, singura problema este aceea daca actiunea civila ar putea fi solutionata în cadrul acestui proces penal , alaturat actiunii penale, în conditiile în care infractiunea prevazuta de art.72 lit.a din Legea nr.30/1998, este o infractiune de pericol care sa nu genereze în mod direct un prejudiciu.

Tribunalul apreciaza ca si în aceasta situatie poate fi solutionata actiunea civila în cadrul procesului penal, în concordanta cu decizia nr.1/23.02.2004 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie cu ocazia solutionarii unui recurs în interesul legii.

Astfel, în cazul infractiunilor cu efecte complexe cum este si cea din prezenta cauza, în interesul unei bune administrari a justitiei se impune ca cele doua infractiuni sa fie exercitate concomitent pentru a nu se fragmenta pretentiile civile în functie de caracterul direct sau indirect al pagubelor produse ca urmare a particularitatilor legaturii de cauzalitate dintre actul incriminat si efectele acestuia.

O solutie contrara ar contraveni însasi spiritului legilor române aplicabile si ar duce la încalcarea dispozitiilor art.6 paragraf 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Dreptatilor Fundamentale potrivit carora orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil si într-un termen rezonabil de catre o instanta care sa hotarasca nu numai cu privire la temeinicia acuzatiei penale ci si asupra încalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil.

În raport cu aceste cerinte, cum în asemenea cazuri toate urmarile pagubitoare decurg din aceeasi fapta unica a inculpatului, în situatia în care urmarea pagubitoare este unica si decurge din actiunea sau inactiunea ce constituie infractiunea dedusa judecatii, nu ar putea fi adoptata o alta solutie mai ales ca neplata impozitelor si eludarea platii taxelor vamale ce decurg din prezentarea documentelor false la vama.

Sub acest aspect persoanele vatamate sunt evident interesate sa fie despagubite pentru prejudiciul suferit în cadrul aceluiasi proces de catre instanta penala, dar actiunea civila poate fi solutionata în conditii de mai mare celeritate.

Fata de cele expuse tribunalul constata ca Judecatoria Tulcea a solutionat în mod judicios actiunea civila motiv pentru care sub acest aspect apelul este nefondat.

NOTA : Solutia contine un raspuns afirmativ la întrebarea daca decizia 1/2004 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie „acopera” din punct de vedere juridic, si ipoteza infractiunilor de pericol. În cadrul sectiei penale a Tribunalului Tulcea s-a exprimat si o opinie negativa.

Divergenta este datorata, în principal caracterului exemplificativ al deciziilor raportat la situatiile carora li se aplica.

Totusi, pornindu-se de la ipoteza-cadru de la care porneste Înalta Curte-aceea de infractiune de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa si de la sublinierile privind posibilitatea persoanei vatamate prin infractiune de a solicita si reparatia prejudiciilor care nu constituie efecte directe ale acesteia dar care au legatura cu ea, în sensul ca sunt „produse prin efectele secundare sau colaterale ale faptei, care nu au facut obiectul unei incadrari judiciare distincte”, poate fi mentinuta teza potrivit careia persoana care solicita despagubiri trebuie sa fie vatamata, în primul rând, printr-o infractiune de prejudiciu.

În fond, în cauza solutionata, despagubirile acordate nu repara un prejudiciu secundar ori colateral ci chiar paguba produsa prin fapta care constituie elementul material al infractiunii ce a format obiectul sesizarii instantei. Cu alte cuvinte, daca aceasta ar fi considerata infractiune de rezultat, paguba la care se refera tribunalul ar reprezenta urmarea imediata si nu un efect secundar ori colateral.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro