404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Infractiunea de tulburare de posesie. Acte procedurale efectuate dupa 21 iulie 2005 in absenta unui aparator din oficiu pentru inculpat. Consecinte

Decizia penala nr. 262/29 noiembrie 2006.

Prin plângerea prealabila înaintata Judecatoriei Tulcea, partile vatamate M.V. si M.I au solicitat tragerea la raspundere penala a inculpatului O.F. pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 220 Cod penal.

Pin sentinta nr. 1280/15.08.2006, Judecatoria Tulcea a dispus în baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod proc. penala, achitarea inculpatului O.F pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 220 Cod penal.

Actiunea civila a fost respinsa ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca, în speta, nu exista probe cere care sa probeze intentia inculpatului de a tulbura posesia partilor.

S-a stabilit ca, potrivit raportului de expertiza efectuat în cauza, suprafata de teren ocupata de inculpat,desi mai mare decât cea care rezulta din actele de proprietate, este distincta de suprafata ocupata de mostenitorii M.

Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs partile vatamate si succesorii partii civile M.I., decedat în cursul procesului.

Recurentii au criticat hotarârea atacata sub aspectul faptului ca inculpatul a fost lipsit de aparare în cursul judecatii la prima instanta, ei au retinut ca acest viciu procedural atrage nulitatea hotarârii si ca, pe cale de consecinta, cauza trebuie trimisa spre rejudecare.

De asemene, ei au sustinut, prin aparatori, ca recursul declarat de M.A. este lovit de nulitate pentru ca aceasta persoana nu exista în realitate.

Inculpatul nu s-a prezentat în fata tribunalului, dar a fost asistat de un avocat din oficiu care a achiesat la concluziile recurentilor.

Recursurile sunt fondate.

În primul rând, se observa ca instanta a solutionat cauza având în vedere infractiunea prevazuta de art. 220 Cod penal fara a determina prin aliniatul corespunzator al textului, a modalitatii alternative sub incidenta careia a fost pusa în miscare si s-a exercitat actiunea penala. Nu se stie la acest moment daca inculpatul e achitat pentru infractiunea prevazuta de art. 220 alin 1, 2 sau 3 iar din motivarea instantei, de asemenea, nu se poate trage o concluzie neechivoca privind aceasta chestiune.

Totusi, pornind de la descrierea faptei în plângerea prealabila, tribunalul considera ca reclamatia se refera la tulburarea savârsita prin „desfiintarea semnelor de hotar” a gardului despartitor în speta si ca prin urmare, încadrarea juridica corecta este cea prevazuta de art. 220 Cod penal.

În al doilea rând, tribunalul subliniaza ca, în cauza, persoanele vatamate au formulat plângere prealabila pentru o infractiune savârsita în anul 2003. Exista cel putin o problema de aplicare a legii penale în timp legata de modificarea art. 220 alin. 1 – 4 cod penal prin Legea 247/2005 pe care prima instanta nu apus-o în discutia partilor si nu a lamurit-o.

Si din aceasta perspectiva, hotarârea este deficitara.

Pe de alta parte, exista si o problema de aplicare în timp a legii procesual penale. Astfel, daca ne raportam la momentul savârsirii faptei si avem în vedere aliniatul 2 al art. 220, se poate retine ca normele procedurale în vigoare la acea data scuteau instanta de obligatia asigurarii asistentei juridice, aceasta fiind necesara numai în ipoteza infractiunilor sanctionate cu pedepse mai mari de 5 ani.

Spre deosebire de normele de drept material, normele de drept procesual sunt de imediata aplicare, astfel ca „scutirea” la care au facut referire mai sus nu opereaza, în principiu,de cât pâna la 1 ianuarie 2004. data de la care au intrat în vigoare dispozitiile Legii 281/2003 care impunea obligativitatea asistentei juridice si în ipoteza infractiunilor sanctionate minim cu 5 ani închisoare.

Dincolo de acest principiu, raportat la situatia din speta, tribunalul considera ca obligatia instantei de asigurare a asistentei juridice a devenit activa începând cu termenul de judecata din 9 august 2003., pentru urmatoarele argumente:

1. Nefacând o referire clara la încadrarea juridica a faptei, se presupune ca prima instanta a avut în vedere textul care reglementeaza varianta tip a infractiunii (alin. 1 al art. 220 Cod penal). Pâna la modificarile intervenite, Legea nr. 247/2005, aceasta infractiune nu implica asistenta juridica obligatorie.

2. Dupa modificarea la care ne-am referit mai sus, instanta nu apus în discutie si nu a deliberat asupra legii care guverneaza exercitarea actiunii penale. De aceea, din nou tribunalul este nevoit sa presupuna ca judecatoria a instrumentat cauza în considerarea legii noi care, principal, este de imediata aplicare. Ori, legea noua prevedea o pedeapsa care atragea obligatia asigurarii asistentei juridice obligatorii.

Prin urmare, fata de considerentele expuse mai sus, tribunalul constata

ca actele procedurale îndeplinite în cauza dupa termenul de 21 iulie 2005 sunt lovite de nulitate datorita lipsei aparatorului.

Aceasta situatie se încadreaza în dispozitiile art. 3859 alin. 1, pct. 6 teza II cod procedura penala si atrage trimiterea cauzei spre rejudecare (art. 38515 alin. 1, pct. 2 lit. Cod proc. penala).

Cu privire la recursul declarat de numita M.A. tribunalul nu poate constata nulitatea acestuia pentru simplul motiv ca nu este pe deplin convins de inexistenta acestei persoane.

În fond, cererea de apel prezinta aparenta unei cereri valabil asumate prin semnatura de aceasta persoana. Ramâne ca prima instanta sa adânceasca cercetarea în aceasta discutie si sa stabileasca daca nu cumva lista succesorilor partii civile M.I. astfel cum a fost avuta în vedre de prima instanta, este incompleta.

În consecinta, toate recursurile vor fi admise, iar sentinta penala atacata va fi casata în totalitate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Vor fi mentinute actele de procedura îndeplinite pâna la termenul din 21.06.2005.

Cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.

Onorariul aparatorului din oficiu se va vira din fond M.J catre B.A. Tulcea.

În ce priveste cererea recurentilor de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata, aceasta va fi respinsa.

Tribunalul nu poate identifica o culpa procesuala a intimatului care sa determine obligarea acestuia la plata cheltuielilor.

Dimpotriva, dupa cum s-a aratat mai sus, recursurile au fost admise datorita unei greseli a instantei care afecta exclusiv pe inculpat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro