404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Norma de hrană 12 B + sporul de 30%–funcţionari publici – Contencios administrativ

SENTINŢA CIVILĂ nr.713 din 28 martie 2008 Contencios Administrativ

Norma de hrană 12 B + sporul de 30%–funcţionari publici

Situaţia în care reclamanţii C.G. ş.a. au chemat în judecată I.P.J. TULCEA, I.G.P.R. ş.a. pentru a se dispune obligarea acestora la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar, pentru perioada 1 septembrie 2002 – 31 martie 2006, actualizate cu indicele de inflaţie şi la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în evidenţe, precum şi la plata sumelor de bani reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană 12 B calculată de la 5 mai 2003 şi până la data introducerii acţiunii, actualizate.

Reclamanţii au chemat în garanţie şi Ministerul Finanţelor Publice pentru a fi obligat să asigure Ministerului Internelor şi Reformei Administrative fondurile băneşti necesare achitării despăgubirilor solicitate.

In motivare, reclamanţii arată că sunt ofiţeri de poliţie în cadrul I.P.J. TULCEA, desemnaţi ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă, în conformitate cu art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002, însă colegi de-ai lor, ofiţeri de poliţie judiciară, detaşaţi la D.N.A. şi având aceleaşi atribuţii, sunt salarizaţi diferenţiat, deşi complexitatea cauzelor în care sunt implicaţi cu toţi este ridicată, condiţii în care se încalcă fragrant egalitatea în drepturi, principiu consacrat în art. 16 alin. 1 şi 2 din Constituţie şi particularizat în art. 2 lit. 2 din O.G. nr. 137/2000, precum şi dispoziţiile art. 7 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dispoziţii ce consacră dreptul la o remuneraţie egală pentru o muncă de valoare egală.

Se mai susţine că acordarea sporului de 30% doar anumitor categorii de ofiţeri ai poliţiei judiciare nu poate conduce la asigurarea incoruptibilităţii în rândul poliţiei judiciare în condiţiile în care au aceleaşi atribuţii, respectiv efectuează acte de urmărire penală, sub directa supraveghere a procurorului, primesc dispoziţii direct de la procuror ce le sunt obligatorii şi nu există diferenţe pe fond sub aspectul complexităţii cauzelor soluţionate, iar discriminarea invocată este recunoscută prin Hotărârea nr. 219/2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferenţiat.

Reclamanţii mai învederează că, în calitate de funcţionari publici cu statut special li se cuvine şi norma de hrană 12 B, de care beneficiază personalul căruia i se aplică statutul poliţistului care încadrează unităţile şi subunităţile de poliţie din structura I.G.P.R. şi în raport de care sunt discriminaţi pentru că execută acelaşi gen de activităţi poliţieneşti, au acelaşi grad de pregătire şi unii dintre ei nu fac parte din poliţia judiciară.

In dovedirea cererii, reclamanţii au depus la dosar, în copie, Hotărârea nr. 219/1 august 2007 a C.N.C.D, practică judiciară, situaţia perioadelor lucrate în cadrul instituţiilor pârâte şi a atribuţiilor îndeplinite, precum şi alte înscrisuri.

In apărare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, aceeaşi excepţie fiind invocată prin întâmpinare şi de către I.G.P.R., ca şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanţa reţine că, reclamanţii îndeplinesc funcţia de ofiţeri de poliţie în cadrul I.P.J. TULCEA, desemnaţi ca organe de cercetare ale Poliţiei Judiciare prin ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţii art. 201 alin. 3 din Codul de procedură penală şi art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Judiciare.

Potrivit art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie cu modificările şi completările ulterioare, ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la Departamentul Naţional Anticorupţie, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege şi pentru procurorii D.N.A. sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracţiunilor de corupţie, spor care, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii D.N.A. şi pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracţiunilor de corupţie şi menţinut la nivelul de 30% în cazul ofiţerilor de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A.

Dispoziţiile art. 6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru munca egală, principiu instituit şi de art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, iar O.G. nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1 alin. 2 principiul egalităţii între cetăţeni, caz în care excluderea privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.

Ca atare, atât timp cât ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalţi ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. Tulcea care nu au fost detaşaţi deşi îndeplinesc, în virtutea funcţie pe care o aveau, o muncă egală, rezultă că şi reclamanţii au dreptul la un salariu egal cu al celorlalţi ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.N.A., deci inclusiv în ceea ce priveşte toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalităţii între salariaţi, şi anume: un salariu egal pentru o muncă egală.

Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispoziţiile legale în materie, şi anume: art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, O.G. nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea Nr. 27/2004, şi art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.

De altfel, prin Hotărârea nr. 219/1 august 2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a constatat această discriminare reţinându-se, pe de altă parte, că prin O.U.G. nr. 27/29 martie 2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de magistraţi şi de personal din sistemul justiţiei s-a eliminat inegalitatea creată, fiind reglementată unitar salarizarea categoriilor menţionate în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, păstrându-se numai delimitarea firească a gradului profesional şi a funcţiei îndeplinite.

S-a subliniat în cuprinsul hotărârii că din compararea textelor normative care reglementează desfăşurare activităţii, atribuţiilor şi controlul asupra actelor efectuate de ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din cadrul D.I.I.C.O.T. şi respectiv din cadrul D.N.A. rezultă întrunirea cumulativă a condiţiilor de analogie care decurg din suma împrejurărilor date de reglementările în speţă, aplicabile categoriilor de ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară reţinându-se că, indiferent de Direcţia în cauză, aceştia efectuează numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurori, sub directa coordonare, supraveghere şi control a acestora, dispoziţiile procurorilor sunt obligatorii pentru aceştia şi că, deşi cauzele sunt diferite, sub aspect practic, cele două categorii se află într-o situaţie analogă.

S-a concluzionat, în continuare că, prin aplicarea dispoziţiilor legale în discuţie, nu s-a vizat aplicarea unui tratament diferenţiat, dar efectul acestor împrejurări, coroborate la situaţia de fapt, a dus la naşterea unui tratament diferenţiat implicit care atrage, subsecvent, excluderea ofiţerilor de poliţie judiciară, alţii decât cei care activează în cadrul D.N.A., de la acordarea sporului de 30%.

Rezultă, prin urmare, că beneficiază de acest spor de 30% ca o consecinţă a constatării discriminării numai ofiţerii de poliţie care au efectuat acte de cercetare penală, în perioada menţionată, numirea în calitate de organe de cercetare penală, în perioada menţionată, numirea în calitate de organe de cercetare ale poliţiei judiciare prin dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei Române nr. 4140 din 11 aprilie 2005, venind să recunoască o atare calitate pe care au îndeplinit-o şi înainte, având un caracter oarecum formal şi care nu limitează dreptul de a beneficia de sporul în discuţie doar la perioada ulterioară acestei numiri.

Sumele datorate cu titlu de spor vor fi acordate generic, urmând ca instituţiile pârâte, în funcţie de datele pe care le au la dispoziţie, să stabilească, să determine care dintre reclamanţi şi pentru ce perioadă îndeplinesc cumulativ cele două condiţii arătate, respectiv pe de o parte ofiţer de poliţie şi care ofiţer a efectuat acte de cercetare penală, pentru intervalul anterior numirii în calitate de ofiţeri de poliţie judiciară şi, respectiv calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, după data numirii în speţă, de 11 aprilie 2005, o altă condiţie fiind ca pârâţii să fi fost angajatorii (ex. reclamanţilor Chiriac Gheorghe, Banea Tudorel, Banea Elena, Leonte Ştefan, Verban Constantin, Chirilă Fedea, Mocanu Cătălin, Amelian Mihail, Macovei Gabriel, Paraipan Silviu Dorian ş.a., li se cuvine sporul pentru întreaga perioadă solicitată întrucât până la 11 aprilie 2005, în calitate de ofiţeri, au desfăşurat activităţi de constatare, investigare şi cercetare a infracţiunilor date în competenţa organelor de cercetare penală ale poliţiei, iar ulterior au fost desemnaţi în calitate de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.

Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.C.D. este de subliniat că citarea în cauză a acestei instituţii nu s-a realizat pentru a se dispune obligarea la plata sumelor de bani cerute, ci, în virtutea dispoziţiilor art. 27 din O.G. nr. 37/2000 care obligă la citarea sa în cauzele în care se invocă discriminarea, aşa încât va fi respinsă ca nefondată.

Instanţa va respinge şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliţiei Române, întrucât potrivit art. 5 şi 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratele judeţene de poliţie, deci inclusiv I.P.J. Tulcea, sunt unităţi teritoriale din subordinea I.G.P.R., iar datorită acestei subordonări această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă şi controlează activitatea unităţilor teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credit, verifică şi controlează cum unităţile subordonate îşi îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare şi extrabugetare şi, ca atare, această pârâtă are calitatea procesuală pasivă tocmai pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.

Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru drepturile băneşti aferente intervalului 1 septembrie 2002 – 18 decembrie 2004 nu operează pentru că situaţia discriminatorie în cauză a fost constatată prin Hotărârea nr. 219/1 august 2008, iar conform art. 21 alin. 2 din O.G. Nr. 137/2000, termenul curge de la data săvârşirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei, fiind evident că, indiferent de forma discriminării, anterior constatării ei, nu s-ar fi recunoscut dreptul la sporul de 30% reclamanţilor.

In ceea ce priveşte norma de hrană, se impune a se releva că, potrivit anexei la H.G. nr. 65/2003, norma 12 B reprezentând supliment pentru eforturi deosebite sau situaţii speciale se acordă gratuit personalului căruia i se aplică Statutul poliţistului, care încadrează unităţile şi subunităţile de poliţie din structura I.G.P. (situaţia la care s-au raportat reclamanţii invocând discriminarea).

Faţă de dispoziţiile Legii nr. 218/2002, este evident că inspectoratele judeţene de poliţie nu fac parte din structura I.G.P., ci se află în subordinea acestuia, astfel că funcţionarii publici cu statut special din cadrul acestora nu pot beneficia de sporul de hrană 12 B, iar în ceea ce priveşte discriminarea, pe lângă faptul că o asemenea situaţie nu a fost constatată de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, nu s-a venit cu argumente concrete care să impună concluzia că s-au inclus distincţii între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, în interpretarea dată discriminării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nefiind administrate probe într-un sens sau altul.

Aşa fiind, în raport de cele expuse, excepţiile invocate vor fi respinse ca nefondate, iar acţiunea va fi admisă în parte, urmând a se lua act şi de renunţarea la judecată a reclamanţilor MP ş.a..

Astfel, vor fi obligaţi pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, I.G.P.R. şi I.P.J. TULCEA să plătească reclamanţilor drepturile băneşti reprezentând sporul de 30% prevăzut de O.U.G. nr. 43/2002, în raport de perioada în care fiecare a avut calitatea de ofiţer de poliţie judiciară în intervalul 1 septembrie 2002 – 31 martie 2006, actualizate în raport cu indicele de inflaţie, dar şi să efectueze în evidenţe menţiunile corespunzătoare cu privire la sumele recunoscute, în timp ce capătul de cerere privind plata normei de hrană 12 B va fi respins ca nefondat.

Urmează a fi admisă şi cererea formulată împotriva Ministerului Economiei şi Finanţelor care nu va fi obligat să plătească sumele solicitate, ci doar să asigure şi să vireze fondurile necesare achitării pretenţiilor recunoscute reclamanţilor.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro