404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Apel. Viol şi lipsire de libertate în mod ilegal. Absorbţia infracţiunii prev. de art. 189 Cod Penal.

Decizia penală nr.27/2008

Referitor la apelurile declarate de inculpaţii I.F., P.I. şi Z.A. împotriva sentinţei penale nr. 1324 din 26 noiembrie 2007 a Judecătoriei Tulcea, tribunalul reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3128/P/2007 din 4.10.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor I.F., P.I. şi Z.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 189 alin. 2 Cod penal, de lipsire de libertate în mod ilegal şi respectiv art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal, de viol.

S-a reţinut prin actul de sesizare că, în seara zilei 15.09.2007, minora C.E., s-a dus în vizită la o prietenă a sa domiciliată în A, str. B., pe nume, C.D. pentru a pune la punct unele probleme legate de începerea anului şcolar. Victima, era elevă în anul I la un liceu din municipiul Tulcea.

După terminarea vizitei, prietena victimei, i-a spus acesteia că o va însoţi până la staţia de taxi , unde va lua apoi un taxi pentru a se duce la o mătuşă de-a sa din cartierul Y, unde va rămâne peste noapte, întrucât îi era teamă să stea singură acasă, părinţii săi fiind plecaţi din localitate.

S-a mai reţinut în rechizitoriu că, în jurul orelor 20,00 în drum spre staţia de taxi, cele două au trecut pe lângă locuinţa inculpatului I.F. de pe strada Z, unde a fost acostată de inculpatul Z.A. care era însoţit de inculpatul P.I., amândoi aşteptându-l pe I.F. să iasă din casă şi să meargă în oraş pentru a petrece. Cei trei inculpaţi se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice.

În momentul în care cele două minore au trecut pe lângă imobilul lui I.F., inculpatul Z.A. a intrat în vorbă cu ele, propunându-le să rămână în compania lor în acea seară, însă acestea l-au refuzat continuându-şi drumul către staţia de taxi. Imediat, după ce a ieşit la poartă şi I.F., inculpaţii au mers pe urmele celor două tinere cu intenţia de a le acosta din nou şi a le „convinge” să rămână cu ei peste noapte.

În staţia de taxi, observând că cele două tinere s-au despărţit comandând fiecare câte un taxi în direcţii diferite, inculpaţii au încercat mai întâi să urce în maşina în care intrase numita C.D., însă au fost refuzaţi de aceasta şi de către şofer.

In continuare, au urcat fără să fie acceptaţi în taxi-ul în care intrase deja minora C.E., care dorea să ajungă pe strada X, inculpatul I.F. aşezându-se pe locul din dreapta şoferului, iar ceilalţi doi pe bancheta din spate, unul în stânga iar celălalt în dreapta, victima rămânând în mijloc. I-au cerut şoferului să-i ducă până în cartierul Y la un bar, acesta conformându-se comenzii, fără nici un comentariu, după ce în prealabil s-a asigurat că sus-numiţii îi vor plăti cursa.

A mai reţinut procurorul că victima şi-a manifestat nemulţumirea, cerându-i şoferului să o ducă pe strada X, însă a fost ignorată de acesta, iar pentru a anula orice vociferare a victimei, inculpatul I.F. a dat volumul muzicii la aparatul de radio din dotarea maşinii la maxim. Taximetristul a executat comanda, iar în momentul în care au ajuns în cartierul Y, inculpatul I.F. i-a cerut să continue traseul până pe variantă, în apropierea unui depozit de materiale al „S.C. N. S.R.L.” şi de data aceasta taximetristul i-a întrebat pe cei în cauză dacă au bani să-i plătească cursa, primind asigurări că nu sunt probleme sub acest aspect.

După ce au ajuns pe variantă, în zona mai sus precizată, inculpaţii au coborât din maşină, cerându-i victimei să facă acelaşi lucru însă aceasta a refuzat, împrejurare în care inculpatul P.I. i-a dat o palmă şi a tras-o forţat afară, reuşind astfel să rezolve problema chiar dacă reclamanta se ţinea de husele scaunelor.

După plecarea taximetristului, sus-numiţii i-au cerut victimei să-i însoţească pe câmp, la o distanţă de circa 30-40 de metri, pentru a întreţine cu ea raporturi sexuale, punându-i în vedere că oricum nu mai are nici o scăpare chiar dacă se opune. De teamă să nu fie agresată în continuare, victima i-a însoţit pe acel teren viran, unde inculpaţii i-au cerut să se dezbrace la pielea goală pentru a întreţine cu ea, pe rând, raporturi sexuale. Mai înainte însă, inculpaţii P.I. şi I.F. s-au dezbrăcat de gecile pe care le purtau şi pe care le-au întins jos, cerându-i minorei ca după ce se va dezbrăca la pielea goală să se aşeze pe ele cu faţa în sus.

În aceste împrejurări, pentru a înfrânge orice opoziţie din partea victimei, inculpatul P.I. a agresat-o din nou, cea în cauză conformându-se astfel cerinţelor lor.

Cei trei inculpaţi au întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămata, după care, la solicitarea telefonică a inculpatului I.F., la faţa locului a venit martorul Ş.M., taximetrist, care i-a transportat pe aceştia şi pe partea vătămată până în staţia de taximetre .

Prin sentinţa penală nr. 1324 din 26 noiembrie 2007, Judecătoria Tulcea a dispus în baza art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi art. 33 lit. a Cod penal, condamnarea inculpatului I.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 34 lit. b – art. 35 alin.1 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, inculpatul I.F. urmând să execute pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal.

În baza art. 350 Cod. pr. penală a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art.88 Cod penal a fost scăzută din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16.09.2007 la zi.

În baza art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul Z.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 34 lit. b – art. 35 alin. 1 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, inculpatul Z.A. urmând să execute 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal.

În baza art. 350 Cod pr. penală, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 Cod penal a fost scăzută din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16.09.2007 la zi.

În baza art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art.33 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. 1 Cod penal, a fost revocată liberarea condiţionată privind pedeapsa de 4 ani şi 955 zile aplicată prin sentinţa penală nr. 2497/2002 pronunţată de Judecătoria Tulcea şi a fost contopită restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară ( 701 zile ) cu pedeapsa de 10 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat la 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. 2 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. 1 Cod penal, a fost revocată liberarea condiţionată privind pedeapsa de 4 ani şi 955 zile aplicată prin sentinţa penală nr. 2497/2002 pronunţată de Judecătoria Tulcea şi a fost contopită restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară ( 701 zile ) cu pedeapsa de 15 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 34 lit. b – art. 35 alin. 1 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, inculpatul P.I. urmând să execute 17 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal.

În baza art. 350 Cod pr. penală, a fost menţinută starea de arest şi în baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16.09.2007 la zi.

Judecătoria Tulcea a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă C.E. şi a obligat inculpaţii, în solidar, să-i plătească acesteia 50.000 lei daune morale.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să-i plătească acesteia suma de 221,64 lei, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, în seara de 15 septembrie 2007, partea vătămată C.E., în vârstă de 15 ani, s-a urcat într-un taximetru şi i-a cerut şoferului s-o ducă pe str. X, din T.

În staţia de taximetre se aflau şi cei trei inculpaţi, toţi într-o stare avansată de ebrietate, care, fără acordul părţii vătămate s-au urcat în autoturism, unul pe scaunul din dreapta şoferului iar ceilalţi doi, pe bancheta din spate de-o parte şi de alta a părţii vătămate.

A mai reţinut prima instanţă că opoziţia manifestată de către partea vătămată a fost ignorată de către taximetrist, care s-a conformat cererii inculpaţilor de a-i duce în cartierul Y, şi de aici pe variantă. Ajunşi în locul indicat, cei trei inculpaţi au coborât din autoturism cerându-i şi părţii vătămate să coboare, lucru cu care aceasta nu a fost de acord, motiv pentru care inculpatul P.I. a lovit-o determinând-o astfel să se conformeze cererii.

Victima a fost condusă pe câmp, la aproximativ 30 m de sosea, apoi i s-a cerut să se dezbrace, şi pentru că a refuzat, inculpatul P.I. i-a mai aplicat o lovitură cu palma.

Primul, care a întreţinut un raport sexual normal cu partea vătămată, a fost inculpatul I.F., după care inculpatul P.I. a întreţinut cu aceasta un raport sexual anal.

Inculpatul Z.A. a întreţinut cu victima un raport sexual normal, după care i-a cerut acesteia să întreţină şi un raport sexual oral, ceea ce s-a întâmplat. În timpul derulării actului sexual oral, inculpatul P.I. a întreţinut cu partea vătămată un raport sexual anal.

După consumarea acestor acte, la faţa locului a sosit martorul Ş.M., taximetrist, care a fost contactat telefonic de către inculpatul I.F., şi care i-a transportat pe cei trei inculpaţi, dar şi pe partea vătămată, mai întâi în cartierul Y şi după aceea in zona Hotelului. De aici, partea vătămată a luat un taximetru pentru a merge la domiciliu însă, în drum, a văzut un echipaj de poliţie şi, sfătuită de taximetrist, le-a relatat poliţiştilor cele întâmplate.

A reţinut Judecătoria Tulcea că, în drept, fapta inculpaţilor I.F., P.I. şi Z.A., de a întreţine cu partea vătămată raporturi sexuale prin constrângerea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 si 2 lit. a Cod penal.

Fapta aceloraşi inculpaţi de a împiedica pe partea vătămată să meargă către locul indicat taximetristului, respectiv pe str. X din Tulcea, unde îşi are domiciliul, şi obligarea acesteia să se deplaseze într-o altă direcţie, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal.

Referitor la persoana inculpaţilor, judecătorul fondului a reţinut că, din fişa de cazier a inculpatului P.I. (fila 68 din dosarul de urmărire penala), rezultă ca acesta a săvârşit mai multe infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie, ultima condamnare fiind de patru ani şi 955 de zile de închisoare, aplicată de Judecătoria Tulcea prin sentinţa penală nr. 2497/2002, din executarea căreia s-a liberat condiţionat la data de 21 iunie 2007, cu un rest de 701 zile. În atare situaţie, se reţine ca faptele deduse judecăţii au fost săvârşite in stare de recidivă post – condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, urmând ca in cauză să facă şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 61 Cod penal cu privire la revocarea liberării condiţionate.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.F., rezultă din fişa de cazier ataşată la dosarul de urmărire penală, la fila 42, că a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, printre care tâlhărie şi furt calificat. În raport de această condamnare se reţine că faptele deduse judecăţii au fost săvârşite în stare de recidivă post-executorie prevăzute de art. 37 lit. b Cod penal.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel cei trei inculpaţi, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Aceştia au invocat faptul că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de modul concret de săvârşire a faptei, iar cuantumul despăgubirilor pe care au fost obligaţi să le plătească părţii civile C.E. este exagerat.

Apărătorul inculpatului Z.A. a solicitat reţinerea în favoarea acestuia a unor circumstanţe atenuante, în condiţiile în care nu posedă antecedente penale, iar executarea unei pedepse de 10 ani închisoare nu poate avea un rol de reeducare, iar raportat la cuantumul ridicat, îl va îndepărta pe acesta de societate.

Toţi cei tei inculpaţi, prin apărători, au cerut schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 189 al. 2 Cod penal şi art. 197 al. 1 şi 2 lit. a Cod penal într-o singură infracţiune prevăzută de art. 197 al. 1 şi 2 lit. a Cod penal.

Procurorul a precizat că se opune schimbării de încadrare juridică, însă a criticat hotărârea în dezbateri pentru că în mod greşit li s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e Cod penal.

În ultimul cuvânt, inculpaţii I.F. şi P.I. au învederat instanţei că nu au răpit partea vătămată, aceasta mergând de bună voie cu ei în taxiu.

Analizând apelurile formulate, prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele în limitele prevăzute de art. 371 Cod pr. penală, tribunalul constată că acestea sunt întemeiate cu privire la încadrarea juridică reţinută, greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 al. 2 Cod penal, conţinutul pedepselor complementare şi al celor accesorii, precum şi cuantumul daunelor morale acordate părţii civile.

Referitor la încadrarea juridică dată faptelor, tribunalul constată că nici unul din cei trei inculpaţi audiaţi la data de 12 noiembrie 2007 la Judecătoria Tulcea nu au recunoscut faptul că au transportat-o pe partea vătămată C.E. cu taxiul împotriva voinţei acesteia.

Astfel, inculpatul I.F. a precizat că el se afla pe bancheta din faţă a taxiului şi, aflându-se în stare de ebrietate, nu ştia cum stăteau ceilalţi doi inculpaţi şi partea vătămată pe bancheta din spate a taxiului.

Inculpatul P.I. a declarat că partea vătămată se comporta normal în autoturism, aceasta vorbind într-un mod prietenos cu inculpatul Z.A. şi nu şi-a manifestat intenţia de a coborî din taximetru.

Totodată, inculpatul Z.A. a negat lipsirea de libertate a părţii vătămate, declarând că aceasta chiar îl plăcea, invitându-l în prealabil la ea acasă.

Aceste depoziţii, au fost date în linii mari de către inculpaţi şi cu ocazia audierii în faţa procurorului la data de 18 septembrie 2007, în care, deşi au recunoscut faptul că au întreţinut relaţii sexuale cu victima împotriva voinţei acesteia, au negat faptul că iar fi răpit libertatea de mişcare părţii vătămate cu ocazia transportului în autoturismul tip taxi.

În aceste condiţii, tribunalul constată că există un puternic dubiu cu privire la lipsirea de libertate a părţii vătămate C.E., în situaţia în care doar aceasta susţine că i s-a îngrădit libertatea de mişcare, versiune pe care inculpaţii o neagă.

Totodată, instanţa de apel reţine că, după ce inculpaţii şi partea vătămată au coborât din taxi, la marginea municipiului Tulcea, cu ocazia întreţinerii relaţiilor sexuale cu partea vătămată, aceştia au lipsit-o de libertate pe C.E., însă acest lucru s-a realizat strict pentru comiterea infracţiunii de viol, fapt pentru care infracţiunea prevăzută de art.189 al. 2 Cod penal a fost absorbită în infracţiunea prevăzută de art. 197 al. 1 şi 2 lit. a Cod penal.

Instanţa reţine că şi în condiţiile în care taximetristul care i-a transportat prima oară, pe cei patru nu a fost depistat de organele de poliţie, în situaţia în care partea vătămată şi-ar fi manifestat în mod neechivoc dorinţa de a coborî din taxi, acesta ar fi putut da curs unei astfel de invitaţii sau ar fi putut sesiza ulterior organele de poliţie ori, în lipsa acestei sesizări, se conturează versiunea inculpaţilor că partea vătămată nu a manifestat nici o opoziţie care să releve lipsirea de libertate.

Pentru aceste considerente urmează ca în baza art. 334 Cod pr. penală, să se dispună schimbarea încadrării juridice reţinută în sarcina celor trei inculpaţi astfel: Pentru inculpatul I.F., din infracţiunea prevăzută de art.189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în referire la art. 33 lit. a Cod penal şi art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în referire la art. 33 lit. a Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

Pentru inculpatul Z.A., din infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal în referire la art. 33 lit. a Cod penal şi art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal în referire l art. 33 lit. a Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal.

Pentru inculpatul P.I., din infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în referire la art. 33 lit. a Cod penal şi art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în referire la art. 33 lit. a Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, tribunalul reţine că sancţiunile aplicate de Judecătoria Tulcea sunt exagerate, în condiţiile în care acestea au fost orientate spre maximul special prevăzut de lege, dar şi raportat la circumstanţele concrete de comitere a faptei.

Văzând şi criteriile generale de individualizare ale pedepsei, tribunalul apreciază că, în cazul inculpaţilor I.F. şi P.I., care au comis faptele în stare de recidivă post executorie (cel dintâi) şi respectiv post executorie (cel de al doilea), se impune aplicarea unor pedepse de câte 10 ani închisoare fiecare, acestea fiind necesare şi suficiente pentru atingerea scopului preventiv şi educativ al sancţiunii penale.

În cazul inculpatului P.I., urmează ca în baza art. 61 al. 1 Cod penal să fie revocată liberarea condiţionată privind pedeapsa de 4 ani şi 955 de zile, aplicată prin sentinţa penală nr. 2497/2002 pronunţată de Judecătoria Tulcea şi se va contopi restul de pedeapsă (701 zile rămase neexecutate) cu pedeapsa de 10 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

Văzând şi prevederile art. 65 al. 2 Cod penal, raportat la art. 197 al. 1 şi 2 lit. a Cod penal, instanţa consideră că se impune în cazul inculpaţilor I.F. şi P.I. aplicare pedepsei complementare a interzicerii doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II – a şi lit. b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Instanţa de apel consideră că, în mod greşit, Judecătoria Tulcea le-a aplicat celor doi inculpaţi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza I şi litera e Cod penal, având în vedere jurisprudenţa recentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului ( cauza Sabou şi Pârcălab c. România şi respectiv cauza Hrist c. Marea Britanie).

În schimb, se impune menţinerea în continuare a pedepselor complementare privind interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie privind exerciţiul autorităţii de stat, având în vedere gravitate infracţiunii comise de inculpaţii I.F. şi P.I..

Totodată, perioada de 5 ani pentru care va fi aplicată pedeapsa complementară, este necesară şi suficientă referitor la îngrădirea unor drepturi ce urmează să fie interzise după executarea pedepsei principale.

Pentru aceleaşi considerente, va fi reformată hotărârea instanţei de fond cu privire la cei doi inculpaţi şi în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii, în sensul că, în baza art. 71 Cod penal, li se vor interzice inculpaţilor I.F. şi P.I. drepturile prevăzute de art. 64 al 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Z.A., tribunalul constată că acesta nu posedă antecedente penale, aflându-se la primul conflict cu legea penală, iar pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de prima instanţă este prea severă raportat la vârsta fragedă (19 ani) şi contribuţia sa efectivă la comiterea faptei.

Pentru aceste considerente, tribunalul urmează să-i aplice o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol prevăzute de art. 197 al. 1 şi 2 lit. a Cod penal, pedeapsă pe care o consideră necesară şi suficientă pentru atingerea scopului educativ al sancţiuni penale.

În acelaşi timp, instanţa de apel consideră că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului, cu consecinţa scăderii sub minimul special al pedepsei, a vreuneia din circumstanţele atenuante prevăzute de art. 64 Cod penal, în condiţiile în care acesta a fost depistat de organele de poliţie la scurt timp după comiterea faptei, având în vedere sesizarea martorului Ş.M..

Cu aceeaşi motivare ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi, urmează ca în baza art. 65 al. 2 Cod penal, în referire la art. 197 al. 1 şi 2 lit. a Cod penal să-i fie interzise inculpatului Z.A. drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II – a şi lit. b Cod penal pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale. Totodată, în baza art.71 Cod penal, i se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

În cursul urmăririi penale, la data de 18 septembrie 2007, Judecătoria Tulcea a dispus arestarea celor trei inculpaţi, măsură care a fost menţinută ulterior în cursul judecăţii în fond şi în apel.

Întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă şi în prezent, urmează ca în baza art. 350 Cod pr. penală, să fie menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor I.F., Z.A. şi P.I. .

În baza art. 88 Cod penal, va fi scăzută din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 16 septembrie 2007 la zi.

Referitor la modul de soluţionare a acţiuni civile, tribunalul constată că, prin sentinţa atacată, instanţa de fond i-a obligat pe cei trei inculpaţi în solidar să plătească părţi civile C.E. suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

Instanţa de apel reţine că, în mod cert, ca urmare a abuzurilor sexuale la care a fost supusă, partea civilă a suferit un prejudiciu moral important prin afectarea reputaţiei acesteia în cadrul comunităţii locale, prejudiciu care este susceptibil de reparare prin echivalent bănesc.

Cu toate acestea, cuantumul despăgubirilor trebuie să fie în corelaţie directă cu prejudiciul suferit şi să reflecte fidel, suferinţa morală cauzată părţii civile.

În aceste condiţii, tribunalul apreciază că suma de 50.000 lei acordată de instanţa de fond părţii civile cu titlu de daune morale este exagerată, motiv pentru care va fi redusă la 37.000 lei, sumă pe care cei trei inculpaţi vor fi obligaţi să o plătească în solidar părţii civile.

Nefiind alte motive de reformare a hotărârii atacate, urmează să fie menţinute celelalte dispoziţii ale Judecătoriei Tulcea privind acţiunea civilă a Spitalului Judeţean de Urgenţă Tulcea şi cheltuielile judiciare.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 al. 3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro