404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Tentativă de omor. Provocare. Individualizarea pedepsei.

SENTINŢA PENALĂ NR.38/2008 Prin rechizitoriul nr. 592/P/2006, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA a trimis în judecată pe inculpatul L.C sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 – 174 – 175 lit. i) Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal. S-a reţinut în rechizitoriu că în seara de 27 decembrie 2005, pe fondul unui conflict preexistent, inculpatul L.C i-a aplicat două lovituri cu un cuţit numitului C.M.. Examinând provele administrate nemijlocit de către instanţă în cursul cercetării judecătoreşti, coroborându-le cu probele administrate în cursul urmăririi penale, tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt: In seara de 27 decembrie 2006, atât partea vătămată cât şi inculpatul au mers la discoteca aparţinând S.C. F. S.R.L. din comuna G.. Partea vătămată s-a întâlnit cu mai multe cunoştinţe în compania cărora a consumat aproximativ 4 sticle cu bere. La un moment dat, partea vătămată aflându-se pe ringul de dans l-a observat pe consăteanul său, C.Ş., care se legase de T.M., sora unui prieten şi a intervenit spunându-i lui C. să lase fata în pace pentru că altfel va avea de suferit. Cum inculpatul era prieten cu C., observându-i pe cei doi, a intervenit şi el lovind partea vătămată de două ori cu pumnul la nivelul feţei. C.M. a răspuns şi el, lovindu-l pe inculpat, cei doi încăierându-se. In ajutorul părţii vătămate au intervenit fraţii acestuia: C.R. şi C. Vasile, C.R. lovindu-l pe inculpat cu capul în gură, după care cei trei fraţi C. l-au luat la bătaie pe L.C care a căzut sub ploaia de lovituri. In discotecă s-a creat busculadă, astfel că persoanele aflate în local au intervenit pentru a-i despărţi pe cei patru. La un moment dat, L.C a reuşit să fugă din discotecă, fiind urmat de fraţii C., însă la uşa de la intrare s-a interpus martorul M.T., administratorul discotecii, care a ţinut o perioadă de timp uşa de la intrare, creându-i astfel inculpatului posibilitatea să se îndepărteze suficient. In aceste condiţii, fraţii C. nu au mai reuşit să-l prindă pe inculpat. La întoarcere, C.R. a remarcat prezenţa numitului M.F. pe bordura din faţa discotecii şi l-a lovit. Fraţii C. s-au întors în discotecă, iar L.C a mers acasă, s-a schimbat de haine, iar apoi s-a deplasat împreună cu mama sa la postul de poliţie pentru a depune o plângere împotriva fraţilor C.. In faţa postului de poliţie, inculpatul l-a întâlnit pe M.F., însoţit şi acesta de mamă, care voia să depună o plângere similară. Intre timp, programul discotecii s-a terminat, participanţii plecând spre casă. Printre aceştia se aflau D.A. şi soţia sa, care în drumul lor spre casă, au trecut prin faţa postului de poliţie unde s-au întâlnit cu inculpatul L.C. Cunoscând faptul că D.A. este cumnatul fraţilor C., inculpatul i-a abordat pe el şi pe soţia sa cu injurii şi i-a împins cu palma. Văzând atitudinea inculpatului, D.A. s-a întors din drum şi i-a căutat pe fraţii C. pentru a le cere ajutorul. D.A. i-a găsit pe fraţii C. în zona brutăriei în direcţia opusă postului de poliţie şi le-a povestit că fusese abordat şi lovit de inculpatul L.C. Fraţii C. l-au chemat în ajutor şi pe V.C. care a venit de acasă înarmat cu o coadă de topor. După sosirea lui V., fraţii C. s-au întors din drum şi au plecat în direcţia postului de poliţie. In zona şcolii din comuna G., cei patru l-au observat pe C.C. stând sprijinit de gard, pe inculpat şi pe mama acestuia,precum şi pe M.F. care la vederea grupului a fugit spre uşă. V.C. a luat din mâna lui C.C. sticla de bere, a aruncat-o în curtea şcolii, după care l-a lovit. Din acest punct al firului evenimentelor, declaraţiile părţilor şi ale martorilor devin neconcordante în contextul subiectivismului firesc întâlnit atât la persoanele acuzate, cât şi la cei care acuză. Instanţa nu pierde din vedere că ambele părţi au un interes în cauză: inculpatul să evite sau să atenueze răspunderea penală; partea vătămată să agraveze răspunderea celui dintâi. In ceea ce priveşte martorii, tribunalul subliniază faptul că declaraţiile acestora reprezintă o reflectare a realităţii prin prisma subiectivităţii celui audiat şi că, pentru a trage o concluzie corectă asupra sincerităţii lor, trebuie să se facă o analiză a declaraţiilor martorilor în complexul materialului probator. Aşadar, coroborând declaraţiile părţilor şi ale martorilor cu faptele şi împrejurările ce rezultă din ansamblul probator, tribunalul reţine în continuare că, în timp ce V.P. se bătea cu C.C. (din acest motiv, niciunul dintre martori nu a văzut ce s-a întâmplat între părţi), C. Vasile s-a apropiat de inculpat şi l-a lovit cu palma, inculpatul s-a deplasat câţiva metri lateral, moment în care s-a apropiat şi partea vătămată C.M. care l-a apucat pe inculpat de mâini, s-au încleştat, inculpatul a scos cuţitul tip pumnal pe care îl ţinea în haină şi a lovit partea vătămată o dată în regiunea hemitoracelui stâng şi a doua oară în regiunea spatelui. Şi partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu coada de topor peste piciorul drept, numai că momentul în care a făcut-o nu rezulta cu claritate din probe: partea vătămată a susţinut că l-a lovit pe inculpat după ce fusese înjunghiat, susţinere confirmată de martorul C. Vasile; inculpatul a susţinut în suplimentul de declaraţie că l-a înjunghiat pe C.M. numai după ce fusese lovit cu bâta în picior, susţinere confirmată parţial de martorul D.A.. Tribunalul precizează că în procesul de evaluare a probelor, a apreciat ca sincere şi a valorificat declaraţiile martorilor V.P., D.A., C. E., C. V. In privinţa martorului C.C., tribunalul a constatat că acesta a fost sincer doar atunci când a susţinut că nu a văzut cum a fost înjunghiată partea vătămată, celelalte susţineri ale sale, necoroborându-se cu faptele împrejurările ce au rezultat din ansamblul probator existent la dosar. Partea vătămată a fost transportată la dispensar de martorul C.V. care trecea prin zonă. Conform raportului medico-legal de constatare nr. 1047/2006 din 31 ianuarie 2007, emis de Serviciul Medico-Legal al Judeţului Brăila, partea vătămată a fost internată în perioada 28 decembrie 2006 – 10 ianuarie 2007 cu diagnosticul „plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng cu intersectarea diafragmului stâng, hemotorax stâng şi hemoperitoneu prin secţiune de ligament gastro-colic şi mezocolon travers stâng mare operat. Din actele medicale şi medico-legale a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur tanato-înţepător, leziunile datând din noaptea de 27/28 decembrie 2006 şi necesitând 30 – 35 zile îngrijiri medicale, leziunile suferite punând în primejdie viaţa victimei. In paralel cu constatarea dispusă de către organul de urmărire penală, partea vătămată s-a adresat Serviciului Medico-Legal al Judeţului Tulcea, obţinând certificatul medico-legal nr. 29/11 ianuarie 2007, din care rezulta că numitul C.M. a prezentat la data de 28 decembrie 2006, leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur tăietor-înţepător, viaţa fiindu-i pusă în primejdie. Iniţial, inculpatul nu a recunoscut fapta însă, în cursul cercetării judecătoreşti a revenit asupra primelor declaraţii şi a recunoscut că a luat de acasă un cuţit pe care l-a ţinut în giacă şi cu care a lovit partea vătămată de două ori, după ce C.M. l-a lovit cu bâta. Inculpatul, prin avocaţii săi, a susţinut că a săvârşit infracţiunea de tentativă de omor calificat în stare de legitimă apărare în forma prev. de art. 44 alin. 3 Cod penal, text de lege conform căruia se află în legitimă apărare şi acela care, din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. In susţinerea tezei legitimei apărări, inculpatul a susţinut că a fost bătut cu bestialitate de fraţii C. şi de cei din grupul lor, cu bâtele în cap şi peste corp şi pentru a scăpa de agresiunile lor a folosit cuţitul pe care-l avea asupra sa. In aplicarea art. 44 Cod penal, trebuie să se ţină seama de ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta, şi nu doar de momente sau acte izolate ale agresiunii, faţă de care inculpatul s-a apărat, producând vătămarea agresorului. Tribunalul reaminteşte că nu există legitimă apărare atunci când, deşi la începutul conflictului inculpatul s-a aflat în faţa unui atac material imediat care îi periclita viaţa, ulterior, pe parcursul desfăşurării faptelor, raportul de forţe s-a schimbat şi, în situaţia nou creată atacul nu mai prezintă pericol pentru persoana inculpatului. Revăzând probele din această perspectivă, tribunalul reţine că, într-adevăr, între inculpat, cei trei fraţi C. şi V.P. a avut loc o nouă confruntare, ulterioară celei din bar însă, singurul înarmat din grup era V.P. care i-a dat coada de topor părţii vătămate, singurul care l-a lovit pe inculpat şi nu toţi cei din grupul fraţilor C. cum a susţinut inculpatul. De altfel, însuşi inculpatul a recunoscut că ceilalţi fraţi C. nu l-au lovit, ci stăteau la o distanţă de 1 metru. Aşadar, la începutul noului incident, inculpatul s-a aflat în faţa unui atac material din partea părţii vătămate însă, la scurtă vreme, raportul de forţe s-a schimbat. Relevantă în acest sens este declaraţia martorului D.A. (singurul care a asistat la conflictul dintre părţi, V. şi C. fiind prinşi în propria lor încleştare), care a arătat că după ce a fost lovit de C.M., inculpatul a fugit 30 metri, după care s-a întors şi s-a bătut din nou cu partea vătămată, pe care martorul l-a văzut plin de sânge imediat după ce inculpatul a fugit spre casă. Atacul material al părţii vătămate a constat într-o încleştare a mâinilor şi, posibil o lovire cu coada de topor peste piciorul drept, iar riposta inculpatului, după încetarea atacului a constat în înjunghierea părţii vătămate de două ori în zone vitale cu un cuţit tip baionetă lung de 40 cm, şi cu o lamă de 26 cm. In aceste împrejurări de fapt, devine evident că inculpatul nu s-a aflat în legitimă apărare cu toate că primul act de agresiune a fost săvârşit de victimă. Din aceeaşi perspectivă, instanţa a analizat şi raportul de constatare medico legală de la fila 35 din dosarul de urmărire penală, medicul legist care l-a examinat pe inculpat, confirmând leziunea piramidei nazale şi a regiunii orbitale (ca urmare a loviturilor primite în discotecă) şi prezenţa unor echimoze pe coapsa dreaptă şi gamba dreaptă (ca urmare a loviturii cu coada de topor), deşi precizează şi împrejurarea că examenul radiografic nu a identificat leziuni osoase la nivelul craniului, iar examenul computer tomografic nu a evidenţiat acumulări sanguine sau procese expansive intracraniene. Aşadar, loviturile date cu bestialitate în partea a doua a incidentului sunt infirmate şi de raportul medico-legal care conchide că, la data producerii leziunile nu i-au pus inculpatului viaţa în primejdie. Tribunalul mai apreciază că, în speţă, nu ne aflăm în prezenţa unui exces de apărare justificat şi nici a unui exces scuzabil, din considerentele deja expuse ci, în prezenţa circumstanţei atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal, inculpatul săvârşind fapta, într-o stare de puternică tulburare ca urmare a incidentului ce avusese loc în discotecă, unde fusese bătut fără motiv de fraţii C.. Aşadar, în drept, fapta inculpatului aflat într-o stare de puternică tulburare de a lovi în public partea vătămată de două ori, în regiuni vitale, cu obiect (cuţit cu o lamă de 26 cm) apt de a produce moartea şi punând astfel în pericol viaţa victimei întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de tentativă de omor calificat prev. de ar. 20 – 174 – 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal. La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, tribunalul va ţine seama de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, dar şi de dispoziţiile art. 76 lit. b referitoare la efectele circumstanţelor atenuante, astfel că îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare. In temeiul art. 65 Cod penal, va aplica inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal, pe timp de 1 an, instanţa apreciind că această pedeapsă este necesară, în raport de gravitatea faptei comise. Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 Cod penal. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 74/5 noiembrie 2007, a stabilit că dispoziţiile art. 71 referitoare la pedeapsa accesorie se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei în funcţie de criteriile stabilite de art. 71 alin. 3 Cod penal. Aşa fiind, văzând şi practica CEDO (cauza Hrist împotriva Marii Britanii) tribunalul reţine că natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, motiv pentru care exerciţiul acestor drepturi va fi interzis pe perioada executării pedepsei. Nu se va interzice dreptul de a alege întrucât fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală şi nici dreptul prev. de art. 64 lit. c Cod penal, inculpatul nefolosindu-se de vreo profesie pentru săvârşirea infracţiunii. Relativ la modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul apreciază că, deşi inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală (în minoritate s-a luat faţă de el de două ori măsura educativă a mustrării pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat) este recomandabil să se evite ca inculpatul să intre în contact cu infractori mai periculoşi care l-ar putea antrena în activitatea ilicit penală. Cum în speţă sunt întrunite condiţiile prev. de art. 861) Cod penal, ţinând seama de persoana inculpatului şi de comportamentul său după comiterea faptei, instanţa apreciază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni. Aşa fiind, se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere pe o durată de 4 ani. In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, se va dispune şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal. Se va dispune ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863) Cod penal, desemnând Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea cu supravegherea inculpatului. I se va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864) Cod penal. Se va constata că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. In conformitate cu dispoziţiile art. 14 Cod proc. pen., cu referire la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 72/2006, urmează a admite acţiunea formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila şi a obliga inculpatul la plata sumei de 4045 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă. In temeiul art. 118 lit. d) Cod penal, se va confisca de la inculpat un cuţit. Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. 1 Cod proc. pen., urmează a obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro