404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contencios administrativ – supliment post-supliment treapta de salarizare

Dosar nr. 2745/88/2008

SENTINTA CIVILA Nr. 38

Sedinta publica de la 15 Ianuarie 2009

INSTANTA

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata la nr. 2745/88/2008, reclamantele …, au chemat în judecata pe pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA, pentru a fi obligata la plata sumelor de bani reprezentând sporuri privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare si respectiv privind suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, în baza art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 1 ianuarie 2004,în functie de data angajarii pentru fiecare functionar public în parte, suma actualizata cu indicele de inflatie pâna la efectuarea platii efective.

In motivare, reclamantele arata ca, la solicitarea de acordare a sporurilor aratate, pârâta a comunicat ca nu se pot plati aceste sume pentru ca nu au fost prevazute în bugetul institutiei, capitole cu aceasta destinatie, cu toate ca aceste drepturi trebuiau acordate începând cu 1 ianuarie 2004 cât si pe viitor, fiind introduse în Legea nr. 188/1995 prin Legea nr. 161/2003, dupa care prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004, s-a suspendat aplicarea respectivelor dispozitii pentru perioada 2004 – 2006.

Se mai învedereaza ca nici executivul, si nici legiuitorul nu putea suspenda sau abroga acest drept întrucât un drept derivând dintr-un raport juridic de munca odata câstigat nu mai poate fi anulat, iar cenzurarea legalitatii suspendarii succesive a actului normativ revine instantei, sub sanctiunea denegarii de dreptate, si nu Curtii Constitutionale.

Reclamantele precizeaza, în continuare, ca normele legale de suspendare contravin art. 41 si art. 53 din Constitutie pentru ca un drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu si contrar echitatii impuse de o societate democratica dar contravin si art. 16 alin. 1 din Constitutie pentru ca se creeaza o situatie de discriminare fata de celelalte categorii de persoane încadrate în munca si art. 15 alin. 2 deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând un drept câstigat sub imperiul Legii nr. 188/1999 în mod retroactiv, încalcându-se si art. 1 din Protocolul aditional la C.E.D.O., în conditiile în care sporurile solicitate reprezinta un drept de creanta, respectiv un bun în întelesul protocolului.

Se subliniaza, de asemenea, ca s-a îndeplinit procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004 si ca suspendarile succesive au întrerupt cursul prescriptiei extinctive ce si-a reluat cursul dupa încetarea suspendarii, invocându-se si dispozitiile art. 1 alin. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 137/2000 întrucât se creeaza discriminare fata de categoriile de functionari publici ce au câstigat aceste drepturi.

In drept, se invoca dispozitiile Constitutiei României,Legii nr.53/2003 Codul Muncii; Legii nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici,rep. si actualizata; Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva; Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ; OUG nr.137/2000.

In dovedirea cererii, reclamantele au depus la dosar, în copie, practica judiciara, cererea înregistrata sub nr…./18.09.2008, adresa nr…./15.10.2008, adresa nr…./05.12.2008.

In aparare, pârâta D.G.F.P.Tulcea, desi legal citat nu a depus întâmpinare.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanta retine ca, reclamantele sunt functionari publici în cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicata, forma în vigoare începând cu 1 aprilie 2004, pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul de vechime în munca, suplimentul postului, suplimentul corespunzator treptei de salarizare.

In perioada 2004 – 2006, dispozitiile cuprinse la literele c) si d) din textul legal mentionat au fost suspendate prin acte normative succesive: O.U.G. nr. 92/2004, Legea nr. 76/2005, O.U.G. nr. 2/2006 si Legea nr. 417/2006.

Desi este prevazut în mod expres ca în compunerea salariului functionarului public, pe lânga salariul de baza si sporul de vechime, intra si suplimentul postului, precum si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit si cuantumul sporurilor în discutie sau un minim de criterii în baza carora sa poata fi determinate, limitându-se la precizarea ca suplimentul prevazut la lit. d) din art. 31 se stabileste în raport cu treapta de salarizare.

In aceste conditii, este evident ca stabilirea cuantumului celor doua suplimente a fost lasata de legiuitor în competenta Administratiei a carei activitate fundamentala este aceea a organizarii legii sau a executarii în concret a legii.

In consecinta, este atributul exclusiv al Administratiei sa execute în concret prevederile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999 si care beneficiaza de o larga marja de apreciere din moment ce singurul criteriu impus de legiuitor fiind cel relativ la treapta de salarizare pentru fiecare categorie de functionari publici.

A stabili la acest moment legalitatea sau nelegalitatea dispozitiilor de suspendare nu este relevant în speta pe de o parte pentru ca perioada de suspendare a expirat, iar pe de alta parte, pentru ca suspendarea nu a vizat decât plata acestor drepturi salariale si nu existenta acestora, ce nu a fost înlaturata, prevederile legale ce reglementau dreptul la cele doua tipuri de sporuri producându-si efectele si în continuare.

Insa, în lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de catre Administratie, prin care sa fie stabilit cuantumul sau procentul celor doua suplimente solicitate de reclamante, instanta nu are competenta de a determina ea însasi întinderea drepturilor salariale deoarece s-ar substitui Administratiei, ipoteza în care ar încalca principiul separatiei puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constitutia României.

Prin urmare, functionarii publici, înainte de a solicita plata respectivelor suplimente, ar trebui sa actioneze în sensul determinarii Administratiei sa-si îndeplineasca atributiile de stabilire a cuantumului sau procentului sporurilor, dupa ce a ramas în pasivitate o atât de îndelungata perioada de timp, profitând de faptul ca s-a dispus suspendarea temporara a platilor acestora.

Este lipsit de eficienta ca, la acest moment, sa se dispuna plata celor doua sporuri salariale, în mod generic, întrucât, ulterior, în conditiile în care Administratia persista într-o atare atitudine de pasivitate, o hotarâre pronuntata în sensul aratat ar fi imposibil de executat, în lipsa unor minime criterii de determinare, dupa cum s-a aratat.

De asemenea, chiar daca se verifica o situatie discriminatorie în raport cu alti functionari publici ce au obtinut hotarâri judecatoresti prin care s-au admis actiunile, o atare discriminare este doar aparenta întrucât, asa cum s-a învederat, acele hotarâri nu pot fi puse în executare pentru ca nu se poate determina modul de plata.

In masura în care intervine Administratia si în îndeplinirea atributiilor sale, precizeaza modul de calcul al sporurilor respective, iar institutia pârâta persista în refuzul de plata al sumelor la care reclamantele si ceilalti functionari publici au dreptul, nimic nu o împiedica pe reclamante sa promoveze o alta actiune, fara a intra în discutie o autoritate de lucru judecat.

Asa fiind, având în vedere aspectele prezentate, instanta urmeaza a respinge ca nefondata actiunea promovata.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro