404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plangere contraventionala.

Dosar nr. (…)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Decizia Civilă Nr. 37

Şedinţa publică de la 16 Ianuarie 2009

Asupra recursului civil de faţă;

Prin plângerea contravenţională înregistrată la Judecătoria Tulcea, sub nr.(…), petentul (…) a solicitat în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR BUCUREŞTI, anularea procesului verbal de contravenţie nr.(…).

Prin sentinţa civilă nr.(…) Judecătoria Tulcea a admis plângerea şi a anulat procesul verbal de contravenţie contestat, ca fiind nelegal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Pe data de 26.03.2008 petentul (…) a fost sancţionat contravenţional cu avertisment şi cu trei amenzi, în cuantum de 500 lei, de 3.000 lei şi de 2.000 de lei, deoarece în urma controlului efectuat la Primăria comunei Nufăru s-a constatat că nu există dispoziţia prin care conducătorul legal al instituţiei desemnează o persoană care în lipsa acestuia să pună la dispoziţia corpului de control al A.N.R.P. documentele solicitate, că nu a fost întocmit niciodată tabelul cu privire la bunurile ce se pot acorda în compensare. De asemenea, s-a reţinut că ultima raportare lunară către Prefectură, privind stadiul soluţionării notificărilor, a fost întocmit în luna iulie 2007 şi că s-a tergiversat soluţionarea unei notificări adresate de către numitul (…). Faptele reţinute în sarcina petentului prezintă trăsăturile specifice ale contravenţiilor prev. de art.381 alin.2, de art.38 alin.2 lit.f , de art.381 alin.3 şi de art. 38 alin.2 lit.a din Legea nr.10/2001.

Instanţa a apreciat că plângerea formulată de către petentul (…) este întemeiată întrucât, cel puţin în cazul a două dintre contravenţiile reţinute în sarcina acestuia, agenţii constatatori nu au specificat data săvârşirii faptei, în timp ce pentru a treia se pune problema prescripţiei aplicării sancţiunii, iar pentru a patra se pune problema subiectului activ al contravenţiei.

Astfel, contravenţia prev. de art.381alin.2 din Legea nr.10/2001 constă în faptul că reprezentantul legal al entităţii investite cu soluţionarea notificării nu a desemnat pe perioada lipsei sale o persoană care să pună la dispoziţia corpului de control din cadrul A.N.R.P. sau a prefectului judeţului documentele solicitate de către aceştia. Din conţinutul contravenţiei rezultă în mod clar faptul că aceasta se săvârşeşte în chiar perioada lipsei reprezentantului legal, nepunându-se problema unei contravenţii continue, ci a uneia care deşi poate dura în timp are cunoscut atât momentul începerii cât şi momentul epuizării.

Cu alte cuvinte agenţii constatator ar fi trebuit să menţioneze expres perioada în care primarul a lipsit şi pentru care nu a desemnat o altă persoană care să furnizeze informaţiile necesare peroanelor îndreptăţite.

În ceea ce priveşte contravenţia prev. de art.38 alin.2 lit.f din Legea nr.10/2001 aceasta constă în încălcarea obligaţiei prev. la art.1 alin.5 din acelaşi act normativ, potrivit căruia primarii au obligaţia să afişeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârşitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile şi/sau serviciile care pot fi acordate în compensare. Este evident că şi în cazul acestei contravenţii legiuitorul a stabilit expres momentul săvârşii faptei contravenţionale, acesta fiind reprezentat de expirarea celor 10 zile calculate de la sfârşitul lunii precedente. Pe cale de consecinţă, agenţii constatatori trebuia să indice cel puţin lunile pentru care petentul nu a respectat această obligaţie. Menţionarea doar a faptului că niciodată nu s-a respectat această obligaţie nu este de natură să satisfacă dispoziţiile legii referitoare la menţionarea datei săvârşirii contravenţiei.

Relativ la contravenţia prev. de art.381alin.3 din Legea nr.10/2001, aceasta constă în necomunicarea de către autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de către celelalte entităţi implicate în soluţionarea notificărilor a situaţiei retrocedărilor, în condiţiile în care comunicarea trebuie făcută lunar. În acest caz, agenţii constatatori au menţionat faptul că ultima comunicare a fost făcută către Prefectura Tulcea în luna iulie 2007. Prin urmare, momentul săvârşirii contravenţiei este reprezentat de sfârşitul lunii august-începutul lunii septembrie 2007, când nu a fost făcută nici o comunicare pentru luna anterioară.

În acest context, aplicarea sancţiunii contravenţionale pe data de 26-03-2008 apare ca fiind prescrisă, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art.13 alin.1 din O.G.2/2001, aplicarea sancţiunii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la momentul săvârşirii contravenţiei, aceasta neavând caracter continuu atât timp cât legea prevede în mod expres intervalul în care trebuie efectuate comunicările.

În sfârşit, în ceea ce priveşte contravenţia prev. de art.38 alin.2 lit.a din Legea nr.10/2001, trebuie observat că aceasta constă în tergiversarea nejustificată a soluţionării notificării persoanei îndreptăţite. Atât din economia celorlalte dispoziţii ale Legii nr.10/2001 cât şi din conţinutul procesului-verbal de contravenţie rezultă că răspunderea pentru nesoluţionarea notificării numitului (…) aparţine Comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001. Este adevărat că din această comisie face parte şi primarul însă acesta nu poate răspunde personal pentru nesoluţionarea de către comisie a unor notificări, atât timp cât comisia este un organ colegial, iar primarul poate cel mult să influenţeze deciziile acestuia iar nu să le determine. Cu alte cuvinte, este exclusă răspunderea personală a unuia dintre membrii comisiei, deci inclusiv a primarului, atât timp cât comisia este un organ colegial, deciziile luându-se cu majoritatea de voturi. De aceea, se impunea, în opinia instanţei, ca sancţiunea să fie aplicată Comisiei pentru aplicarea Legii nr.10/22001 ca organ colegial, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art.38 alin.1 prevăd că răspunderea contravenţională poate aparţine unei autorităţi a administraţiei publice centrale sau locale ori unei instituţii, deci unei entităţi juridice iar nu unei persoane fizice.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs intimata ANRP Bucureşti, criticând-o ca netemeinică şi nelegală sub mai multe aspecte, după cum urmează:

– Încălcarea obligaţiei privind emiterea unei dispoziţii de desemnare a unui înlocuitor constituie contravenţie indiferent dacă primarul lipseşte sau nu din sediul primăriei la momentul efectuării controlului. Această obligaţie subzistă, chiar dacă primarul a fost prezent în momentul controlului şi nu se poate aprecia că dispoziţia trebuia să existe numai în momentul în care primarul lipseşte şi se desfăşoară un control cu privire la aplicarea Legii nr.10/2001.

– Obligaţia impusă prin prevederile art.1 al.5 din Legea nr.10/2001 incumbă primarilor sau conducătorilor entităţilor investite cu soluţionarea notificărilor, iar termenul pentru îndeplinirea acestei obligaţii este de 10 zile calendaristice , calculate de la sfârşitul lunii precedente. Menţionarea în procesul verbal contestat a faptului că niciodată contravenientul nu a îndeplinit obligaţia privind afişarea tabelului reprezintă indicarea perioadei pentru care petentul nu şi-a executat obligaţia.

– Relativ la cea de a treia contravenţie reţinută s-a susţinut în esenţă că petentul a transmis ultima raportare către Prefectura Tulcea în luna iulie 2007, situaţie care a continuat până la data efectuării controlului, apreciindu-se că petentul a săvârşit la intervale de timp diferite, respectiv în fiecare lună, începând cu luna iulie 2007, mai multe inacţiuni, prin neraportarea către prefectură a situaţiei retrocedărilor, ceea ce reprezintă elementul constitutiv al contravenţiei prev. de art.38 indice 1 al.3 din Legea nr.10/2001.

– În ceea ce priveşte cea de a patra contravenţie, recurenta a susţinut că legiuitorul a stabilit competenţa soluţionării notificărilor în sarcina unităţii deţinătoare, iar din coroborarea disp. art.32 al.1 din Legea nr.10/2001 cu cele ale art.21 al.1 din Legea nr.215/2001, reiese că obligaţia soluţionării notificărilor prin emiterea unei dispoziţii motivate revine primarului şi astfel nu se poate susţine că răspunderea ar aparţine Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001.

În drept, s-au invocat preved. Legii nr.10/2001 republic, OG nr.2/2001 şi art.115-119 Cod proc.civilă, solicitându-se instanţei de recurs modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestaţiei formulată de petentul (…), primar al comunei Nufăru, judeţul Tulcea.

În apărare, intimatul (…) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentinţa pronunţată de Judecătoria Tulcea este corect motivată în fapt şi în drept.

Analizând legalitatea sentinţei recurate, în raport de criticile formulate cât şi din oficiu, în temeiul art.304 indice 1 cpc, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.

Astfel, la data de 26.03.2008 petentul (…) a fost sancţionat contravenţional cu avertisment şi cu trei amenzi, în cuantum de 500 lei, de 3.000 lei şi de 2.000 de lei, deoarece în urma controlului efectuat la Primăria comunei Nufăru s-a constatat că nu există dispoziţia prin care conducătorul legal al instituţiei desemnează o persoană care în lipsa acestuia să pună la dispoziţia corpului de control al A.N.R.P. documentele solicitate, că nu a fost întocmit niciodată tabelul cu privire la bunurile ce se pot acorda în compensare. De asemenea, s-a reţinut că ultima raportare lunară către Prefectură, privind stadiul soluţionării notificărilor, a fost întocmit în luna iulie 2007 şi că s-a tergiversat soluţionarea unei notificări adresate de către numitul (…). Faptele reţinute în sarcina petentului prezintă trăsăturile specifice ale contravenţiilor prev. de art.381 alin.2, de art.38 alin.2 lit.f , de art.381 alin.3 şi de art. 38 alin.2 lit.a din Legea nr.10/2001.

Relativ la prima contravenţie reţinută de organul constatator, respectiv încălcarea obligaţiei de a emite dispoziţia prin care conducătorul legal al instituţiei desemnează o persoană care în lipsa sa pune la dispoziţia organelor de control ale ANRP documentele solicitate, instanţa de recurs constată că aceasta este o contravenţie instantanee (prev. de art.38 indice 1 al.2 din Legea nr.10/2001), însă deşi motivarea primei instanţe nu poate fi reţinută, se constată că, într-adevăr, data săvârşirii faptei nu a fost menţionată. Aceasta nu poate fi considerată ca fiind data constatării faptei întrucât prin însăşi conţinutul său o atare faptă se săvârşeşte la un oarecare moment din trecut, neputând considera că este o contravenţie continuă.

Ca urmare, rezultă că data constatării faptei nu poate fi considerată ca fiind data săvârşirii faptei, de unde reiese că organul constatator nu a menţionat data săvârşirii faptei, fiind incidente prev. art.17 din OG nr.2/2001 privitoare la nulitatea procesului verbal de contravenţie datorită lipsei menţionării datei săvârşirii contravenţiei.

Prevederile art.1 al.5 din Legea nr.10/2001 instituie obligativitatea afişării tabelului conţinând bunurile/serviciile disponibile ce pot fi acordate în compensare persoanelor îndreptăţite conform Legii nr.10/2001. Această obligaţie nu a fost îndeplinită niciodată de către petent, aşa cum a reţinut organul constatator, însă legea impunea primarului să realizeze afişarea lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârşitul lunii precedente.

În speţă, obligaţia de afişare a tabelului nu a fost îndeplinită de petent încă de la intrarea în vigoare a OUG nr.209/2005 care a modificat Legea nr.10/2001.

Recurenta a susţinut că întrucât niciodată petentul nu a îndeplinit obligaţia de afişare, înseamnă că s-a indicat perioada săvârşirii faptei.

Relativ la această contravenţie se reţine că în mod corect prima instanţă a stabilit că momentul săvârşirii unei atare contravenţii a fost reglementat expres de legiuitor, respectiv la expirarea celor 10 zile calculate de la sfârşitul lunii precedente.

Ori, menţionarea doar a faptului că niciodată contravenientul nu a îndeplinit obligaţia de afişare a tabelului , nu este de natură să satisfacă dispoziţiile legii referitoare la menţionarea datei săvârşirii contravenţiei, fiind de asemenea incidente şi cu privire la această faptă, prevederile art.17 din OG nr.2/2002.

Relativ la contravenţia prev. de art.38 indice 1 al.3 din Legea nr.10/2001, constând în necomunicarea de către autorităţile administraţiei publice locale a situaţiei retrocedărilor, agentul constatator a menţionat în procesul verbal că ultima comunicare a fost făcută către Prefectura Tulcea în luna iulie 2007.

Datorită acestui fapt, momentul săvârşirii contravenţiei este reprezentat de sfârşitul lunii august –începutul lunii septembrie 2007, când nu a fost făcută nici o comunicare pentru luna anterioară, iar aplicarea sancţiunii la 26.03.2008 apare ca fiind prescrisă, având în vedere preved. art.13 al.1 din OG nr.2/2001.

Susţinerea recurentei, potrivit căreia o atare contravenţie are caracter continuat nu poate fi reţinută întrucât datorită conţinutul său concret aceasta are un caracter instantaneu. Omisiunea de comunicare a situaţiei retrocedărilor trebuie să se realizeze lunar, aşa cum prescriu dispoz. art.38 indice 1 al.3 din Legea nr.10/2001, astfel că latura obiectivă a contravenţiei este complet realizată după expirarea acestui termen limită prescris de lege, nefiind necesar ca pentru existenţa acesteia omisiunea de comunicare să se repete cu periodicitate lunară, aşa cum în mod nejustificat susţine recurenta.

În ceea ce priveşte cel de-al patrulea motiv de recurs, trebuie observat că organul constatator a reţinut răspunderea pentru tergiversarea nejustificată a soluţionării notificării persoanei îndreptăţite, în sarcina primarului localităţii în loc de în aceea a comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001.

Este adevărat că şi primarul face parte din această comisie, însă acest lucru nu poate constitui un motiv de reţinere a răspunderii sale personale în loc de aceea a organului colegial.

Chiar dacă notificările persoanelor îndreptăţite se soluţionează potrivit art.32 al.1 din Legea nr.10/2001, prin dispoziţia motivată a primarului unităţii administrativ – teritoriale, decizia inserată în această dispoziţie este rezultatul deliberării unui organ colegial format din mai multe persoane, fiecare cu drept de vot.

Din economia disp. Legii nr.10/2001 rezultă, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă că soluţionarea notificărilor este în sarcina unui organ colegial şi nu a unei singure persoane, aşa cum eronat a susţinut recurenta.

Nici prerogativa autorităţii executive conferită primarilor prin disp. art.21 al.1 din Legea nr.215/2001 nu pot duce la o altă concluzie decât cea mai sus reţinută, având în vedere şi faptul că în speţă sunt incidente cu prioritate preved. Legii nr.10/2001 şi nu cele ale administraţiei publice locale.

Faţă de toate aceste considerente recursul este privit ca neîntemeiat şi în tem. art.312 al.1 Cod proc.civilă, urmează a fi respins în acest temei.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro