404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contencios fiscal-anulare acte administrativ fiscale

Dosar nr. 2253/88/2008

SENTINŢA CIVILĂ NR. 50

Şedinţa publică din 16 ianuarie 2009

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr. 2253/88/2008, contestatoarea S.C. …. S.R.L. Măcin – Judeţ Tulcea a solicitat anularea deciziei nr. 40 din 6 august 2008 privind soluţionarea contestaţiei de către D.G.F.P. TULCEA, anularea deciziei de impunere nr. 103/20 iunie 2008 privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală precum şi raportul de inspecţie fiscală.

In motivarea acţiunii, contestatoarea arătat următoarele:

Prin raportul de inspecţie fiscală parţială nr. 31698 din 16 iunie 2008 privind verificarea modului de stabilire, evidenţiere, declarare şi virare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat, organele de inspecţie fiscală au stabilit ca, înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor cu sămânţa de floarea-soarelui în sumă de 28.320 lei nu se justifică pentru suprafaţa de 78 ha în anul 2005, deoarece S.C. …. S.R.L. nu a prezentat documente care să stea la baza înregistrărilor în contabilitate şi nici procese verbale de calamitate, din care să reiasă un consum dublu de sămânţă, drept pentru care aceste cheltuieli au fost considerate nedeductibile fiscal; cheltuielile cu piesele de schimb, ulei motor şi anvelope pentru tractoare în sumă de 20.620 lei sunt nedeductibile, întrucât societatea nu deţine autovehicule şi tractoare şi nici nu are încheiate contracte de închiriere sau de comodat pentru a fi deductibile fiscal; avansurile spre decontare ridicate de administratorul societăţii sunt ca şi un credit acordat de societate administratorului societăţii, iar nerestituirea acestora a condus la calcularea de dobânzi, luându-se în calcul nivelul ratei de referinţă a B.N.R.; taxa pe valoare adăugată în sumă de 190 lei, aferentă lucrărilor agricole executate conform facturii fiscale nr. 3277636 din 5 noiembrie 2003 nu este acceptată la deducere, întrucât aceasta nu conţine detalii referitoare la natura lucrărilor agricole şi nu este însoţită de situaţii de lucrări sau alte documente justificative.

Contestatoarea a mai susţinut că D.G.F.P. TULCEA în mod greşit a respins contestaţia întrucât cheltuielile ocazionate de reînsămânţarea suprafeţei cu floarea soarelui sunt justificate cu documente iar judeţul Tulcea a fost declarat prin hotărâre de guvern, zonă calamitată.

De asemenea, s-a susţinut că în mod greşit D.G.F.P. TULCEA a reţinut că nu s-au încheiat contracte de închiriere sau comodat pentru utilaje deşi contestatoarea a încheiat contract de comodat pentru folosinţa gratuită a unui singur tractor U 650.

S-a mai susţinut că societatea nu desfăşoară activităţi de creditare, astfel că nu obţine venituri impozabile din această activitate ceea ce înseamnă că obligarea la plata dobânzii este nelegală, iar în ce priveşte nededucerea sumei de 190 lei care reprezintă taxă pe T.V.A. aferentă lucrărilor agricole facturate de S.C. …. S.R.L. Brăila, susţinerea D.G.F.P. TULCEA nu este fondată.

In dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar decizia de impunere nr. 103 din 20 iunie 2008, raport de inspecţie fiscală din 16 iunie 2008, decizia nr. 40 din 6 august 2008 a D.G.F.P. TULCEA.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Urmare verificării efectuate de către organul fiscal din cadrul activităţii de inspecţie fiscală privind modul de stabilire, evidenţiere, declarare şi virare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat consolidat de către contestatoare, în perioada 1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2007, s-a întocmit raportul de inspecţie fiscală nr. 31698 din 16 iunie 2008, în baza căruia s-a întocmit decizia de impunere nr. 103 din 20 iunie 2008, pentru suma de 51.314 reprezentând: 14021 lei – impozit pe profit, 23.155 lei T.V.A. şi 14.138 lei majorări de întârziere.

In raportul de inspecţie fiscală nr. 31698 din 16 iunie 2008, ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere s-a constatat şi consemnat că societatea contestatoare a înregistrat în evidenţa contabilă cheltuieli ocazionate de reînsămânţarea suprafeţei de floarea soarelui în anul 2005, fără a prezenta documente justificative.

Pentru avansurile ridicate de administrator în perioada 1 octombrie 2005 – 31 decembrie 2007, nejustificate, s-au înregistrat venituri suplimentare din dobânzi şi, în consecinţă, contestatoarea trebuie să plătească la bugetul consolidat o diferenţă în sumă de 37.176 lei compusă din impozit pe profit şi T.V.A., iar pentru neplata în termen a acestor taxe şi impozite s-au calculat majorări de întârziere.

Impotriva deciziei de impunere nr. 103/20 iunie 2008 privind obligaţiile fiscale suplimentare, contestatoarea a formulat contestaţie şi prin decizia nr. 40 din 6 august 2008, D.G.F.P. TULCEA a respins contestaţia ca nefondată.

In cuprinsul deciziei s-a reţinut că, referitor la suma de 28.320 lei reprezentând cheltuieli cu sămânţa de floarea soarelui, care nu se justifică pentru suprafaţa de 78 ha în anul 2005, contestatoarea nu prezintă documente cu care să justifice înregistrările făcute în contabilitate pentru consumul dublu de sămânţă.

Referitor la suma de 20620 lei reprezentând cheltuielile cu piesele de schimb, ulei motor, anvelope pentru tractoare, s-a reţinut că pentru mijloacele de transport pentru care s-au făcut cheltuieli nu există contracte de închiriere pentru că nu s-au încheiat iar în ce priveşte suma de 8844 lei reprezentând venituri suplimentare din dobânzi pentru sumele ridicate de la societate ca avansuri de decontare şi nerestituite, se reţine că societatea, până la data controlului, nu a făcut nicio dovadă a restituirii acestei sume ori a justificării ei cu documente.

De asemenea, suma de 190 lei reprezentând T.V.A. aferentă lucrărilor agricole conform facturii nr. 3277636 din 5 noiembrie 2003, se susţine că trebuie imputată întrucât factura nu a fost dedusă de către organul fiscal motivat de faptul că nu specifică lucrările efectuate.

Impotriva Deciziei nr. 40 din 6 august 2008, contestatoarea a formulat contestaţie şi a solicitat anularea deciziei ca netemeinice, nelegale, susţinând că nu se datorează sumele stabilite prin decizia de impunere.

Contestaţia nu este întemeiată întrucât, în primul rând, contestatoarea nu a făcut nicio dovadă a susţinerilor sale din cuprinsul contestaţiei, singurele documente depuse şi aflate la dosar fiind actele de control fiscal, decizia de impunere şi decizia de respingere a contestaţiei.

Astfel, deşi contestatoarea a susţinut că se justifică suma de 28320 lei, cheltuieli cu sămânţa de floarea soarelui pentru suprafaţa de 78 ha în anul 2005, instanţa reţine că nu s-au prezentat documente cu care să se justifice înregistrarea unei cantităţi duble de sămânţă de floarea soarelui, în contabilitate, nefăcându-se dovada reînsămânţării suprafeţei de 78 ha, nu s-au prezentat procese verbal de calamitate şi nici nu s-au întocmit alte documente.

Chiar dacă contestatoarea face dovada cu documente de achiziţie dublă a sămânţei de floarea soarelui, aceasta nu înseamnă că această cheltuială poate fi considerată deductibilă având în vedere că, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, ori consumul dublu de sămânţă pentru aceeaşi suprafaţă, în lipsa unor probe exprese, nu poate constitui cheltuială efectuată în scopul realizării unui venit impozabil.

Faptul că societatea a achiziţionat o cantitate dublă de sămânţă este un lucru real, dovedit cu document de achiziţie, dar nu se poate justifica în acelaşi mod şi consumul aceleaşi cantităţi achiziţionate, pe aceeaşi suprafaţă cultivată.

In ce priveşte suma de 20620 lei reprezentând cheltuieli cu piese de schimb, ulei motor, etc., de asemenea, contestatoarea nu a făcut dovezi care să justifice că deţine mijloace de transport ori că a închiriat şi nici că a avut contrat de comodat la dosar neexistând niciun înscris în acest sens.

Instanţa mai reţine, şi cu privire la suma de 8.844 lei reprezentând venituri suplimentare din dobânzi calculate pentru sumele ridicate de la societate de către administratorul societăţii, că acesta nu a făcut dovada restituirii sumei către societate şi nici nu a justificat-o cu documente înregistrate în contabilitate, astfel că în mod corect organul fiscal a considerat suma retrasă ca fiind un împrumut ori avans nedecontat, în lipsa unor dovezi contrare.

Nici în ce priveşte suma de 190 lei reprezentând T.V.A. aferentă facturii nr. 3277636 din 5 noiembrie 2003, nu se poate reţine susţinerea contestatoarei întrucât, aşa cum a reţinut organul de control, în cuprinsul facturii nu sunt specificate lucrările agricole, nu sunt anexate situaţii de lucrări ori alte documente, şi nici în instanţă contestatoarea nu a făcut vreo dovadă în acest sens, decât doar simple susţineri.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa va respinge contestaţia ca nefondată.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro