404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Conflict de drepturi- drepturi băneşti

Dosar nr. 2414/88/2008

SENTINŢA CIVILĂ NR. 16

Şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe înregistrată sub nr.2414/88/2008 reclamanţii ….. au chemat în judecată S.C….. S.A. Bucureşti, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând adaosurile salariale cuvenite şi neacordate, în baza art.176 din CCM la nivel de ramură, energie electrică, termică, petrol şi gaze, suplimente salariale acordate cu ocazia unor evenimente anuale, Paşti, ziua meseriei, Crăciun şi octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, actualizate cu indicele de inflaţie la momentul plăţii, cât şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Reclamanţii au arătat că, au fost şi în parte mai sunt angajaţi ai pârâtei, dar, în ultimii trei ani de zile nu au beneficiat de aceste suplimentări salariale prevăzute de CCM la nivel de ramură.

În drept, şi-au întemeiat acţiunea reclamanţii pe prevederile art.176 din CCM la nivel de ramură şi pe dispoziţiile în materie ale Codului muncii.

În dovedire, reclamanţii au depus la dosar copii xerox după următoarele înscrisuri: CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol şi gaze pe anul 2006, practică judiciară în materie, adresele nr.364/25.06.2005,nr.3132/17 mai 2007, nr.504/11.06.2007, cărţile de identitate, carnetele de muncă, deciziile lor de concediere.

Moştenitorii reclamantei ….au depus la dosarul cauzei certificatul acesteia de deces, seria DS nr.579018.

În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare, şi a depus extrase din CCM …. pe anii 1997,1998, adresele nr.2520/3.06.1998, nr.2328/8.10.1997, nr.2412/29.05.1998, nr.2520/3.06.1998, nr.2567/5.06.1998.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat prescripţia cererii reclamantului, arătând că, venitul la care se referă art.176 alin.1 CCM pe ramură nu poate fi considerat drept salarial, ci alt venit reglementat ca măsură de protecţie socială –esenţa acestuia fiind nevoia specială în care se găseşte persoana căreia i se acordă.

Precizează pârâta că, sub aspectul dispoziţiei legale incidente în materia prescripţiei extinctive, cererea reclamanţilor nu reprezintă o acţiune pentru plata unor drepturi salariale, izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acţiune pentru plata altor venituri, cerute în temeiul unui contract colectiv de muncă (CCM pe ramură) reclamanţii neinvocând decât art.176 din CCM Ramură, nu contractul individual de muncă.

A menţionat pârâta că, acţiunea se încadrează pe deplin, sub aspectul prescripţiei extinctive, în ipoteza art.283 lit. e) C.muncii, fiind deci aplicabil termenul de prescripţie de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune.

Totodată s-a precizat incidenţa art.283 Codul muncii, care se referă la executarea contractului colectiv de muncă. În aceste condiţii, în mod indubitabil o acţiune prin care se invocă încălcarea contractului colectiv de muncă poate fi formulată înăuntrul termenului de prescripţie extinctivă prevăzut de art.283 lit.e) C.muncii, fiind vorba de „cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

Pârâta a mai invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, arătând că, în cauză, reclamanţii deduc judecăţii un pretins raport juridic obligaţional, în care: – reclamanţii ar fi creditorii sumelor solicitate – cuantumul unui salariu minim pe ramură (energie electrică, termică, petrol, gaze) cu titlu de venit anual în luna octombrie pentru „aprovizionare de toamnă-iarnă” – pentru 2005-2006-2007; iar pârâta ar fi debitorul acestor obligaţii de plată.

S-a menţionat că, în plan procesual, calitatea activă a reclamanţilor trebuie să corespundă calităţii acestora de creditor în raportul juridic de drept substanţial – obligaţional – invocat. Creanţa pretinsă trebuie să fie certă, lichidă, exigibilă şi să nu fi fost încă acoperită.

Pârâta a precizat că, în speţă, reclamanţii îşi precizează creanţa pretinsă prin invocarea art.176 CCM Ramură – limitat însă la alin.1 şi 2. Această limitare este nelegală, întrucât art.176 CCM Ramură instituie o reglementare unitară a adaosurilor la salariu – ca măsură de protecţie socială.

S-a menţionat că, alin.1 şi 2, invocate de reclamanţi nu pot fi disociate de alin.3 şi urm. din art.176 CCM Ramură.

Se arată că, din ansamblul reglementării rezultă că:

Art.176 CCM pe ramură stabileşte doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului constând în venitul anual din luna octombrie pentru „aprovizionare de toamnă-iarnă), şi nu dă naştere la un drept cert al salariaţilor de a încasa o sumă de bani cu acest titlu;

Precizează pârâta că,acest din urmă drept ar fi luat naştere în condiţiile unui rezultat în acest sens al negocierii speciale cu sindicatul; în mod esenţial, art.176 CCM pe ramură trimite la negocierea contractului colectiv de muncă de nivel inferior; dreptul salariaţilor poate fi generat exclusiv ca rezultat al unei negocieri patronat-sindicat cu ocazia încheierii contractului colectiv de muncă de nivel inferior – în speţă CCM …. S.A.;

De asemenea se subliniază că, pentru ipoteza în care au loc negocierile patronat-sindicat, alin.1 şi 2 instituie numai un criteriu minimal de pornire a negocierilor pentru determinarea cuantumului venitul anual din luna octombrie pentru „aprovizionare de toamnă-iarnă” – respectiv un salariu minim pe ramură stabilit conform CCM Ramură.

Menţionează pârâta că, în fapt, asemenea negocieri nu au mai existat începând cu anul 1999 – sindicatul nu a mai solicitat patronatului negocieri pe tema acordării distincte (conform alin.1 şi 2 din art.176 CCM Ramură) a venitului anual în luna octombrie pentru „aprovizionare de toamnă-iarnă”, ceea ce corespunde situaţiei că acest venit a fost introdus din martie 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat …. SA – majorat în acest fel – astfel cum a precizat supra la punctul 2, situaţia de fapt.

Totodată s-a arătat că, sindicatul nu a mai solicitat negocieri, – conform textului special – alin.4 din art.176 CCM Ramură şi conform normei generale – Legea 130/1996, rep.1998, privind contractul colectiv de muncă (sindicatul poate oricând anunţa intenţia demarării de negocieri pe o anumită temă; la această cerere, patronatul are obligaţia legală de a convoca părţile în vederea negocierii solicitate, în termen imperativ de 15 zile). Inexistenţa negocierilor pentru acordarea distinctă (inclusiv condiţii, cuantum) a venitului anual în luna octombrie pentru „aprovizionare de toamnă-iarnă”, implicit inexistenţa unei clauze explicite în acest sens în CCM …. din anii 1999 –prezent, atrage inexistenţa dreptului pretins de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că, venitul anual în luna octombrie pentru „aprovizionare de toamnă-iarnă” nu se datorează conform alin.1 şi 2 din art.176 CCM Ramură, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat …. SA – excepţia de la aplicarea alin.1 şi 2 din art.176 CCM Ramură.

A precizat pârâta că, având un caracter normativ general, introducerea adaosurilor în salariul de bază este prevăzută de art.137 din CCM Ramură: „prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri li/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază” (normă existentă în mod similar şi pentru anul 1997 şi următorii).

S-a menţionat că având cu caracter normativ special, alin.6 (punctul 4) din art.176 CCM pe ramură instituie excepţia de la negocierea, materializarea şi acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru „aprovizionare de toamnă-iarnă”, prevăzut în alin.1 din art.176 CCM Ramură.

A mai arătat pârâta că, acest venit a fost introdus, din martie 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat …. SA – majorat în acest fel. Ca o confirmare a acestei situaţii, sindicatul a şi renunţat, din 1999, la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru „aprovizionare de toamnă-iarnă”.

A învederat pârâta că, având în vedere situaţia de fapt, raportată la normele sus-citate, cererea reclamanţilor prin care solicită instanţei obligarea pârâtei la plata sumelor pretins aferente anului 2005-2006-2007, cu titlu de venit anual în luna octombrie pentru „aprovizionarea de toamnă-iarnă”, prevăzut în alin.1,2 din art.176 CCM pe ramură este neîntemeiată, întrucât incidenţa alin.6 din CCM Ramură exclude negocierea, materializarea şi acordarea separată, pe fiecare an, a acestui venit – introdus în salariul de bază al salariaţilor …. S.A.

La data de 19 noiembrie 2008 s-a formulat cerere privind introducerea în proces a moştenitorilor reclamantei decedate ….: …. – soţ supravieţuitor şi …. şi …., în calitate de fiice.

La aceeaşi dată, la dosar au fost depuse în copii xerox următoarele înscrisuri: certificatul de căsătorie seria C.6 nr.832349 şi certificatele de naştere şi cărţile de identitate ale moştenitorilor …. şi …..

La termenul de judecată din data de 17 dec.2008, reclamanţii au depus la dosar cerere de restrângere a obiectului acţiunii, solicitând obligarea societăţii pârâte doar la plata sumelor reprezentând suplimente salariale pentru aprovizionarea de toamnă, în baza art.176 din CCM la nivel de ramură, începând cu octombrie 2005 până în prezent, cât şi reactualizarea acestor sume funcţie de indicele de inflaţie la momentul plăţii.

La termenul din data de 7 ianuarie 2009, reclamanţii au depus la dosar practică judiciară în materie şi concluzii scrise.

In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa urmează a reţine următoarele:

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta S.C. …. S.A., a apreciat că reclamanţii, nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanţial – obligaţional invocat, ori în plan procesual calitatea activă a reclamantului trebuie să corespundă calităţii acestuia de creditor în raportul juridic de drept substanţial – obligaţional invocat.

A mai arătat pârâta că, creanţa pretinsă trebuie să fie certă, lichidă, exigibilă şi să nu fi fost încă acoperită.

Astfel, pârâta a arătat că reclamanţii îşi precizează creanţa pretinsă prin invocarea art.176 din CCM la nivel de ramură, limitându-se însă doar la prevederile alin.1 şi 2 ale acestui articol, limitare care este nelegală deoarece art.176 din CCM pe ramură instituie o reglementare unitară a adaosurilor la salariu, ca măsură de protecţie socială.

Faţă de aceste susţineri, instanţa, urmează a aprecia că ele nu pot fi reţinute, titularul dreptului material la acţiune fiind salariatul, dreptul acestuia subiectiv fiind născut cert şi actual în persoana sa prin însăşi clauzele CCM pe ramură, contract ce reprezintă legea părţilor, angajatorul fiind ţinut să execute obligaţiile asumate prin acest contract.

În consecinţă, se apreciază că, în cauză, raportul juridic de obligaţie este născut actual şi cert.

Astfel, potrivit art.239 din C.muncii: „ contractul colectiv de muncă produce efecte pentru toţi salariaţii”.

De asemenea, conform art.241 lit.c din C.muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pe ramură, produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura respectivă.

Se reţine totodată că, în conformitate cu art.243 din C.muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge excepţia lipsei procesuale active a reclamanţilor, ca nefondată.

Faţă de excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârătă, întemeiat pe prevederile art.283 al.1 lit.e din Codul muncii, instanţa urmează a reţine următoarele:

În cauză, sunt incidente dispoziţiile art.283 alin. 1 lit. c din C. muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale aşa cum se menţionează în art.176 al.1 şi 2 din C.C.M.la nivel de ramură, energie electrică, termică, petrol şi gaze, indiferent că ele sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazia unor evenimente anuale: Paşti, ziua meseriei, Crăciun, precum şi în luna octombrie, (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.

Astfel, articolul mai sus menţionat dispune că „cererile trebuie formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, situaţie în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unei despăgubiri către salariaţi” şi în consecinţă,în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art.283 lit.e din C.muncii, invocate de pârâtă care se referă la o prescripţie specială, în sensul că, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data naşterii acestuia în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze contractuale ale acestuia.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune,ca nefondată.

Examinând acţiunea, pe fondul cauzei, instanţa urmează a reţine următoarele:

Reclamanţii au calitatea de actuali şi foşti salariaţi ai pârâtei.

Conform dispoz.art.176 al.1 şi 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol şi gaze:” Cu ocazia unor evenimente anuale: Paşti, ziua meseriei, Crăciun, precum şi în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă – iarnă), salariaţii vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă.

Fiecare din adaosurile de mai sus, va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit potrivit prevederilor prezentului contract”.

Conform prevederilor art.243 alin.1 şi 2 din C.muncii: „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.

Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.

Potrivit prevederilor art.236 al.4 din C.muncii: „Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor”.

Aşadar, legea statuează în sensul că, dispoziţiile CCM reflectă voinţa partenerilor sociali care trebuie să se manifeste în sensul şi cu respectarea clauzelor contractuale.

Instanţa reţine că, deşi pârâta a susţinut că a introdus suplimentările salariale solicitate de reclamanţi în salariul de bază al acestora în toată perioada (2005, 2006, 2007, 2008) nu a demonstrat în mod cert acest lucru prin nici una din probele administrate în cauză.

În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile legale invocate mai sus, instanţa apreciază că, intimata nu a înţeles să respecte prevederile art.176 al.1 şi 2 din CCM la nivel de ramură, energie electrică, termică, petrol şi gaze, în sensul acordării unor suplimentări a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru toată perioada reclamată în cauză.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei ….decedată în timpul procesului, aşa după cum rezultă din certificatul său de deces aflat în copie la dosar, instanţa reţine că, potrivit 162 al.2 din C.muncii: „În caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate până la data decesului sunt plătite în ordine, soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinţilor acestuia. Dacă nu există nici una dintre aceste categorii de persoane drepturile salariale sunt plătite altor moştenitori, în condiţiile dreptului comun”.

Se reţine că soţul supravieţuitor al reclamantei decedate, aşa după cum rezultă din copia certificatului de căsătorie aflat la dosar şi din copia cărţii sale de identitate, este …., acesta fiind deci îndreptăţit la a primi eventuale drepturi salariale datorate de pârâtă fostei sale salariate decedate – …., conform prevederilor legale mai sus citate.

De asemenea, instanţa reţine că în cauză au fost efectuate de către reclamanţi cheltuieli de judecată în cuantum de 3.150 lei.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a obliga pârâta la plata către reclamanţi şi către …. – soţ supravieţuitor al defunctei …., a drepturilor salariale reprezentând c/val. aprovizionării toamnă iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art.176 al.1 şi 2 din CCM la nivelul ramură energie electrică, termică, petrol şi gaze aferente perioadei oct.2005 – ian.2009, pentru cât timp au avut calitatea de salariaţi ai pârâtei, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei, la data plăţii efective.

Urmează a respinge acţiunea în ceea ce priveşte pe …. şi …., ca nefondată.

Urmează a obliga pârâta la plata către reclamanţi, prin reprezentant, a sumei de 3150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro