404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contencios administrativ – Legea 9 din 1998

Dosar nr. 2568/88/2008

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 72

Şedinţa publică de la 22 Ianuarie 2009

Prin cererea înregistrată sub nr.2568/88/15 oct.2008 la Tribunalul Tulcea, reclamantul …. a contestat decizia nr.1624/18.09.2008 emisă de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea proprietăţilor.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, situaţia de avere imobiliară rurală întocmită de Comisia Mixtă Româno-Bulgară, declaraţiunea din 4.10.1940 şi contractul de vânzare-cumpărare din 23.10.1936, precizează faptul că, autorul său …. a deţinut 10 ha. teren agricol, o casă cu dependinţe şi 6.000 mp. teren intravilan /curte).

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Statul Român în anul 1948, autorul său a primit 10 ha. teren arabil, o casă cu dependinţe la care se adaugă 1500 mp., respectiv 2.000 mp. teren intravilan (curte).

Comisia Jud.pentru aplicarea Legii nr.9/1998, urmare cererii reclamantului a emis hotărârea nr.1010/24.11.2005 care a stabilit că bunurile pentru care trebuie să fie acordate compensaţii sunt următoarele: 0,15 ha. teren arabil şi 1000 mp. teren intravilan, valoarea totală a compensaţiilor fiind de 121.970 lei.

Apreciază reclamantul că, în privinţa stabilirii bunurilor pentru care urmează să-i fie acordate compensaţii băneşti, precum şi în ceea ce priveşte valoarea acestor compensaţii, astfel cum au fort reţinute, susţine că hotărârea nr.1010/24.11.2005 a Comisiei Jud.Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998 este legală şi temeinică.

Ulterior, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a emis decizia nr.1624/18.09.2008 care a invalidat hotărârea nr.1010/24.11.2005 a Comisiei Jud.Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998, motivat de faptul că, autorul a deţinut în Bulgaria o singură curte de 6000 mp., urmând a se emite o nouă hotărâre pentru diferenţa de valoare dintre bunurile avute în Cadrilater şi cele primite în România.

Învederează reclamantul faptul că, motivarea pârâtei este ambiguă şi superficială, şi nu justifică invalidarea, nefiind fundamentată pe nici unul din cazurile prevăzute de dispoz.art.351 al.2 lit.a, b, c şi al.3 din HG nrf.1277/2007.

Susţine reclamantul că Hot.nr.1010/24.11.2005 a Comisiei jud.Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998 este legală şi temeinică, atât sub aspectul bunurilor menţionate pentru care s-a recunoscut dreptul la compensaţii băneşti, cât şi din punct de vedere al cuantumului stabilit, reprezentând diferenţa dintre bunurile menţionate în situaţia de avere imobilă rurală, întocmită de Comisia Mixtă Româno-Bulgară, declaraţiunea din 4.10.1940, contractul de vânzare-cumpărare din 23.10.1936, şi cele primite în compensare în România prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare din anul 1948.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei în copie: decizia nr.1624/18.09.2008, şi a întemeiat în drept cererea pe dispoz.Legii nr.9/1998 şi HG nr.1277/2007.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei ca nefondată şi menţinerea deciziei atacate.

La solicitarea instanţei, pârâta a comunicat instanţei întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Hotărârea nr.1010/24.11.2005 a Comisiei Jud. pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Tulcea, s-a admis cererea reclamantului şi s-a stabilit că valoarea totală a compensaţiilor ce i se cuvin pentru bunurile abandonate statului Bulgar şi dovedite cu înscrisuri este de 121.971 lei reprezentând, 1194 lei compensaţii pentru 0,15 ha. teren arabil şi 120.777 lei compensaţii pentru 1000 mp. teren intravilan.

Prin decizia nr.1624/18.09.2008 emisă de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor s-a invalidat această hotărâre motivându-se că autorul a deţinut în Bulgaria o singură curte de 6000 mp., urmând a se emite o nouă hotărâre pentru diferenţa de valoare pentru bunurile avute în Cadrilater şi cele primite în România.

Potrivit prevederilor art.351 al.2 din HG nr.1277/2007 privind modificarea şi completarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998, procedura de validare constă în verificarea condiţiilor prevăzute de lege referitoare la: calitatea de beneficiar al Legii nr.9/1998, calitatea de moştenitor a solicitantului, existenţa documentelor întocmite şi verificate de Comisia Mixtă Româno-Bulgară, emise de Arhivele Naţionale şi Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, care atestă situaţia bunurilor pentru care se solicită compensaţii.

Raportat la aceste prevederi legale, se reţine că decizia contestată nr.1624/18.09.2008 este nelegală pentru că, deşi în cauză erau întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de lege pentru acordarea compensaţiilor, s-a hotărât invalidarea hotărârii Comisiei judeţene în totalitate, fără să se motiveze ce a justificat acest lucru.

Prin situaţia bunurilor deţinute de autorul reclamantului în Bulgaria se confirmă că s-a deţinut în proprietate suprafaţa de 10 ha. teren arabil, un imobil locuinţă cu anexe, 4000 şi respectiv 2000 mp. teren ocupat cu viţă de vie.

În urma colonizării, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu Statul Român în anul 1948, bunicul reclamantului a dobândit suprafaţa de 10 ha. teren arabil, o locuinţă, construcţii anexe şi 3500 mp. teren intravilan.

În consecinţă, rămân în discuţie 1000 mp. teren intravilan şi 0,15 ha. teren arabil pentru care se pune problema acordării de compensaţii băneşti în baza Legii nr.9/1998.

Hotărârea nr.1010/24.11.2005 emisă de Comisia Jud. pentru aplicarea Legii nr.9/1998, este temeinică şi legală, fiind corect adoptată, bunurile pentru care se propune acordarea de despăgubiri reprezentând diferenţa dintre bunurile menţionate în situaţia de avere imobilă rurală, declaraţiunea din 4.10.1940, contractul de vânzare-cumpărare din 1936 şi cele primite în compensare în România prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare în anul 1948 cu Statul Român.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite contestaţia şi va anula decizia nr.1624/18.09.2008 emisă de vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, ca netemeinică şi nelegală.

Urmează a stabili că reclamantului i se cuvin compensaţii băneşti în valoare totală de 121.970 lei reprezentând 1194 lei compensaţii pentru 0,15 ha. teren arabil şi 120.777 lei compensaţii pentru 1000 mp. teren intravilan.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro