404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Funcţionar public-drepturi speciale CCM

Dosar nr. 125/88/2009

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Sentinţa civilă Nr. 172

Şedinţa publică de la 05 Februarie 2009

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, ca urmare a disjungerii, sub nr. 125/88/2009 reclamanţii BC , BR , Bs , CN, DV, LR, SP, TP şi BA au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei V prin primar, pentru ca în contradictoriu cu aceasta, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată să le plătească, în baza contractului colectiv de muncă încheiat la data de 01.03.2008 următoarele sume : 300 lei/lună începând cu data de 01.03.2008 până la data efectivă a plăţii cu titlu de sumă alocată pentru menţinerea sănătăţii, securitatea muncii şi asigurarea protecţiei; 500 lei/semestru pentru fiecare dintre reclamanţi pentru ţinută decentă şi imaginea la locul de muncă; prima de Paşti egală cu salariul minim brut pe ţară pentru fiecare dintre reclamanţi; suma de 150 lei pentru reclamante, pentru ziua de 8 martie, plus dobânda legală aferentă drepturilor băneşti restante.

În motivare, reclamanţii au arătat că la data de 01.03.2007 Sindicatul Salariaţilor din Administraţia Publică Locală Tulcea, ai cărui membri sunt, a încheiat cu Primăria Comunei V , reprezentată prin primar Gherghişan Sterian un contract colectiv de muncă; conform art. 2 alin. 1 din contract acesta s-a încheiat pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 01.03.2007 ; deşi până la data de 01.03. 2007 au încasat drepturile băneşti enumerate în acţiune, aferente perioadei 01.03.2007 – 01.03.2008, după această dată pârâta a refuzat să le achite sumele menţionate sub pretextul că la data de 01.03.2008 contractul a încetat.

Contractul colectiv de muncă, se arată, produce în continuare efecte, deoarece s-a prelungit de drept în temeiul art. 2 alin. 3 convenit de părţi; astfel, nici una dintre părţile contractante nu a notificat celeilalte manifestarea unilaterală de voinţă în sensul denunţării contractului cu 30 zile înainte de expirarea perioadei care s-a încheiat, situaţie în care contractul colectiv de muncă s-a prelungit de drept.

Au mai arătat reclamanţii că, în susţinerea cererii, invocă prevederile art. 1088 Cod civil conform căruia „la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele – interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală; aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă; drepturile menţionate li se cuvin în temeiul art. 35 alin. 5 alin. 6, alin. 8 şi alin. 9 din contractul colectiv de muncă care, în temeiul art. 969 Cod civil are putere de lege între părţile contractante.

Examinând cererea, în raport cu probele administrate, instanţa reţine că reclamanţii sunt funcţionari publici în cadrul Primăriei Comunei V , judeţul Tulcea.

Conform art. 34 alin. 5 din acordul colectiv/contractul colectiv de muncă nr. 80 încheiat între Primăria Comunei V şi Sindicatul Salariaţilor din Administraţia Publică Locală Tulcea la data de 19.01.2007 şi prelungit de drept, pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii şi asigurarea protecţiei personalului, funcţionarii publici şi personalul contractual beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacităţii de muncă în cuantum de 300 lei lunar, care se va suporta de la cap. 51.02. „Autorităţi executive” titlul II „bunuri şi servicii” alin. 20.14. „protecţia muncii”. Drepturile speciale reprezintă acoperirea unei părţi a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilităţii şi confidenţialităţii faţă de instituţie; potrivit alin. 6 al aceluiaşi articol, pentru o ţinută decentă şi asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul şi cu instituţiile cu care colaborează, funcţionarii publici şi personalul contractual din Primăria Comunei V vor beneficia de sume pentru achiziţionarea ţinutei (vestimentaţie) în valoare de 500 lei fiecare, pe semestru, conform cerinţelor impuse de Codul de conduită al funcţionarului public şi al personalului contractual; aceste cheltuieli se vor suporta de la Cap. 51.02. Autorităţi executive titlul II „bunuri şi servicii” alin. 20.14. „protecţia muncii” şi se vor justifica cu chitanţe fiscale de fiecare salariat; conform art. 34 lin. 8, Consiliul Local V va proceda la constituirea unui fond pentru organizarea zile de 8 Martie, inclusiv acordarea unui cadou în valoare de 150 RON cu această ocazie; conform art. 34 alin. 9, funcţionarii publici şi personalul contractual vor beneficia de o primă pentru sărbătorile de Crăciun şi de Paşti care va fi egală cu un salariu minim brut pe ţară în funcţie de alocaţiile bugetare.

Se cuvine a fi observat faptul că art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 stipulează că un contract colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron sau organizaţia patronală pe de o parte şi salariaţi, respectiv prin sindicate, prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea ……” iar clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele şi condiţiile prevăzute de prezenta lege.

De asemenea, conform art. 12 alin. 1 din acelaşi act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţiile legale, aceleaşi dispoziţii fiind cuprinse şi în art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru anii 2007 – 2010.

Interpretând per a contrario dispoziţiile legale menţionate, rezultă că prin contractele/acordurile colective pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile a căror acordare şi al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Folosind acelaşi principiu, în interpretarea prevederilor art. 3 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, precum şi ale art. 82 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, potrivit cu care contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior se impune concluzia că se pot negocia clauze care să acorde salariaţilor mai mult decât s-a prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.

În acest sens sunt şi prevederile art. 238 alin. 3 din Codul Muncii cu care se completează Legea nr. 188/1995 care statuează că, la încheierea contractului colectiv de muncă, dispoziţiile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal.

În aceste condiţii, acordarea drepturilor speciale, nu este nelegală din moment ce nu există un text de lege care să o interzică, ci, dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre părţile sociale, intervine principiul liberei negocieri.

Un argument în plus îl constituie şi art. 72 din Legea nr.188/1995 potrivit cu care autorităţile şi instituţiile publice pot încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau ai reprezentantei funcţionarilor publici care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătate şi securitate în muncă…., de unde rezultă că autorităţile locale sunt autorizate să dispună de sumele locale alocate pentru îmbunătăţirea condiţiilor la locul de muncă, precum şi cele pentru sănătate şi securitatea muncii.

Or, prevederile art. 30 din acordul colectiv de muncă se circumscriu noţiunii de îmbunătăţire a condiţiilor la locul de muncă.

Nu trebuie omise în acest context nici dispoziţiile Convenţiei O.I.M nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art. 5, impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toţi cei vizaţi prin convenţie (art. 1), iar negocierea poate purta asupra fixării condiţiilor de muncă şi angajării şi/sau reglementării relaţiilor între cei ce angajează sau organizaţiile lor şi una sau mai multe organizaţii ale lucrătorilor.

Prin urmare, o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispoziţiilor O.I.M.

În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanţa să admită cererea şi să oblige pârâta să plătească reclamanţilor drepturile speciale prevăzute de art. 34 alin. 5 din contractul colectiv de muncă aplicabil pentru anul 2008, în cuantum de 300 lei lunar, pentru intervalul 01.03.2008 – 31.12.2008, cu dobânda legală aferentă calculată începând cu data de la care se datorează şi până la plata efectivă.

Va fi obligată pârâta să plătească reclamanţilor drepturile băneşti prevăzute în art. 34 alin. 6 din contractul colectiv de muncă aplicabil pentru anul 2008, în cuantum de 500 lei pe semestru pentru intervalul 01.03.2008 – 31.12. 2008, cu dobânda legală aferentă calculată începând cu data de la care se datorează şi până la plata efectivă.

Va fi obligată pârâta să plătească reclamanţilor drepturile băneşti prevăzute în art. 34 alin. 9 din contractul colectiv de muncă aplicabil pentru anul 2008, reprezentând prima de Paşti egală cu un salariu minim brut pe ţară cu dobânda legală aferentă calculată începând cu data de la care se datorau şi până la plata efectivă.

Va fi obligată pârâta să plătească reclamantelor BR , BS, CN, DV, LV, TS şi BA câte 150 lei pentru ziua de 8 martie 2008, cu dobânda legală aferentă calculată începând cu data de la care se datora şi până la plata efectivă.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro