404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contencios administrativ – Legea 9/1998

Dosar nr.2801/88/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINŢA CIVILĂ nr.209

Şedinţa publică din data de 06 februarie 2009

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată la nr. 2801/88/20.11.2008, reclamanta BV a chemat în judecată AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR – Serviciu pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, pentru a se dispune obligarea acesteia la plata sumei de 77.379,12 lei reprezentând 60% din compensaţia totală acordată de 128.965,20 lei la care să fie adăugată suma rezultată din actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum.

In motivare, reclamanta arată că, în urma pronunţării sentinţei civile nr. 619/24 aprilie 2007 a Tribunalului Tulcea, vicepreşedintele A.N.R.P. a emis decizia nr. 41/5 octombrie 2006 prin care s-a dispus plata de compensaţii în cuantum de 128.965,20 lei, care va fi eşalonată conform art. 5 din H.G. nr. 286/2004, respectiv 40% din totalul compensaţiei – primită în cursul anului 2007 şi 60% în anul 2008, diferenţă ce nu a fost virată.

In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, sentinţa civilă nr. 619 din 24 aprilie 2007 a Tribunalului Tulcea, decizia nr. 412007 emisă de către A.N.R.P., raport de expertiză contabilă extrajudiciară şi alte înscrisuri.

La solicitarea instanţei, pârâta a comunicat actele ce au stat la baza emiterii Deciziei nr. 41/2007, precum şi modul de calcul al actualizării sumelor achitate reclamantei.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanţa reţine că reclamanta BV a solicitat Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea acordarea de compensaţii pentru suprafaţa de 5500 m.p. teren, aferent casei de locuit, abandonate în Bulgaria de către tatăl său, pentru anexele gospodăreşti şi pentru suprafaţa de 5000 m.p. teren cultivat cu vie în oraşul Turcoaia.

Iniţial, prin Hotărârea nr. 213/1 noiembrie 2001, Comisia Judeţeană Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a admis în parte cererea reclamantei, hotărâre care a fost invalidată prin Ordinul nr. 2944 din 20 iunie 2005 al Cancelariei Primului Ministru.

Ulterior, Comisia Judeţeană Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a emis Hotărârea nr. 993 din 27 octombrie 2005, prin care a admis cererea reclamantei şi a stabilit că i se cuveneau compensaţii în valoare totală de 128965,2 lei din care 9952,2 lei compensaţie pentru terenul arabil în suprafaţă de 1,25 ha, 7970,9 lei pentru construcţiile anexe: magazie, grajd, porumbar, păierie, 4.308,6 lei pentru recolta abandonată de pe 4 ha cultivate cu porumb, 2,5 ha cu floarea soarelui şi 0,3 ha bumbac şi 106.733,5 lei pentru 1000 m.p. teren intravilan.

Prin Ordinul nr. 6758 din 6 noiembrie 2006, Cancelaria Primului Ministru a invalidat Hotărârea Comisiei Judeţene Tulcea nr. 993/2005, menţionându-se în cuprinsul lui că se va reface hotărârea având în vedere că autorul a fost recolonizat.

Tribunalul Tulcea, prin Sentinţa civilă nr. 619 din 24 aprilie 2007, rămasă irevocabilă, a anulat Ordinul nr. 6758 din 6 noiembrie 2006 emis de şeful Cancelariei Primului Ministru şi a păstrat Hotărârea nr. 993/2005 emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 – Tulcea.

In aplicarea acestei hotărâri judecătoreşti, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin Decizia nr. 41 din 5 octombrie 2007, a anulat Ordinul de invalidare nr. 6758 din 6 noiembrie 2006, s-a validat Hotărârea nr. 993/2005 şi s-a dispus plata de compensaţii în cuantum de 128.965,20 lei reclamantei, stabilindu-se şi că suma acordată va fi eşalonată în conformitate cu art. 5 din H.G. nr. 286/2004.

Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, în termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 4 alin. (1), în funcţie de volumul compensaţiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eşalonare a acordării compensaţiilor. În cazul în care compensaţiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situaţia în care se achită în anul următor, direcţiile generale ale finanţelor publice le actualizează în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Naţional de Statistică înaintea plăţii, faţă de luna decembrie a anului anterior. Eşalonarea plăţilor nu poate depăşi 2 ani consecutivi.

Art. 5 din H.G. nr. 289/2004 stipulează că se achită compensaţiile stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei Centrale pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 în mod eşalonat pe parcursul a 2 ani consecutive, astfel: 40% în anul în care se face plata şi 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate annual cu această destinaţie în bugetul de stat; cota de 60% din cuantumul compensaţiei, achitată în anul următor, se actualizează în condiţiile Legii nr. 9/1998.

Extrasele de cont anexate în cauză relevă faptul că modul de eşalonare a compensaţiilor în sumă de 128965,2 lei stabilite prin Decizia nr. 41 din 5 octombrie 2007 a A.N.R.P. a fost următorul: suma de 39538,15 lei a fost achitată la 9 august 2007; suma de 12047,30 lei a fost virată la 15 mai 2008, iar suma de 81085,21 lei – la 20 noiembrie 2008.

Şi din situaţia de plată comunicată de către A.N.R.P. rezultă că tranşa a III-a de plată a format-o suma de 77379,12 lei, ce a fost actualizată în funcţie de indicele de creştere a preţurilor, virându-se reclamantei suma de 81085,21 lei, aşa încât, prin urmare, doar diferenţa de 60% din cuantumul compensaţiei a făcut obiectul actualizării, conform art. 5 din H.G. nr. 286/2004.

Insă, prin Decizia nr. 21 din 19 martie 2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie în aplicarea disp. art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 şi ale art. 5 din H.G. nr. 286/2004 a stability că data determinării compensaţiilor este cea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti, pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998, iar validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 zile prevăzut în art. 7 alin. 3 din aceeaşi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor.

In speţă, cum validarea Hotărârii nr. 993/2005 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a intervenit la 2 ani de la emiterea acesteia, devin incidente dispoziţiile Deciziei nr. 21/2007 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a cărei aplicare este obligatorie, astfel că reactualizarea trebuie să vizeze întreaga sumă, începând cu momentul stabilirii cuantumului, respective 27.10.205.

Reclamanta a prezentat, în cauză, un raport de expertiză contabilă, extrajudiciar, prin care s-a procedat la actualizarea sumei de 128965,20 lei de la 27 octombrie 2005 până la 9 august 2007 (plata primei tranşe), în funcţie de indicele de creştere a preţurilor, după care s-a actualizat diferenţa de la 9 august 2007 la 15 mai 2008 (plata celei de a doua tranşe) şi, în continuare, restul de plată, de la 15 mai 2008 – 20 noiembrie 2008 (plata celei de a treia tranşe), rezultând, în final, o diferenţă între ceea ce s-a achitat efectiv şi ceea ce a rezultat din actualizarea realizată conform deciziei pronunţată în recurs în interesul legii, de 23.674 lei.

Intrucât s-au respectat criteriile impune prin decizia menţionată şi, din verificări, nu au rezultat erori de calcul, se constată că nu există niciun impediment pentru valorificarea în cauză a raportului de expertiză anexat de reclamantă.

Aşa fiind, în raport de argumentaţia prezentată, instanţa urmează a admite cererea formulată şi a oblige pârâta A.N.P.R. – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 să plătească reclamantei şi 23674 lei reprezentând diferenţa dintre suma reactualizată în funcţie de indicele de creştere a preţurilor, în intervalul octombrie 2005 – noiembrie 2008, şi suma efectiv achitată cu titlu de compensaţii, în baza Legii nr. 9/1998.

Cum raportul de expertiză contabilă a fost folosit în dosar, iar reclamanta a probat, cu înscrisuri, că suma achitată pentru întocmirea acestuia a fost de 2300 lei, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 Cod proc. civ., instanţa urmează a obliga instituţia pârâtă să suporte această sumă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro