404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Recurs-Plângere contravenţională – Dreptul la un proces echitabil

Dosar nr.1664/327/2008

DECIZIA CIVILĂ NR.89

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2009

Asupra recursului civil, tribunalul, deliberând, în condiţiile art. 256 Cod proc. civ., reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 2665 din 20 octombrie 2008, Judecătoria Tulcea a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul …….

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, pe data de 3 martie 2008, petentul a fost sancţionat cu amendă în sumă de 500 lei deoarece în timp ce se afla în Clubul …… din municipiul Tulcea a adresat cuvinte şi expresii jignitoare la adresa numitului ……, care era barman de serviciu, faptă ce a prezentat trăsăturile specifice ale contravenţiei prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Potrivit regulilor generale în materie de probaţiune, în favoarea procesului-verbal de contravenţie operează o prezumţie relativă de reflectare a adevărului cu privire la situaţia de fapt consemnată de către agentul constatator. Această prezumţie poate fi înlăturată prin producerea unei probe contrare, sarcina efectuării acesteia aparţinând, potrivit principiului „onus probandi incumbit actori”, consacrat de dispoziţiile art. 1169 Cod civil, celui care face o afirmaţie în faţa instanţei, adică petentului.

In prezenta cauză, petentul nu a reuşit să producă o astfel de probă, martorul pe care l-a propus neputând fi audiat.

Relativ la condiţiile de formă, instanţa constată că procesul verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea cerinţelor legale.

Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul neaudierii martorilor din motive neimputabile recurentului; la un termen martorul a lipsit la prima strigare a cauzei, răspunzând la sfârşitul şedinţei; dar instanţa a refuzat audierea lui, iar la un alt termen de judecată, şedinţa a durat până la ora 22,00, martorul neputând rămâne pentru că pierdea mijlocul de transport.

In final, petentul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Examinând temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că recursul este întemeiat.

Aspectele invocate de petentul recurent referitoare la motivele pentru care martorii nu au putut fi audiaţi de către prima instanţă nu rezultă din încheierile de şedinţă şi din niciun alt mijloc.

Cei doi martori au fost citaţi cu mandat de aducere în conformitate cu dispoziţiile art. 188 alin. 1 Cod proc. pen., însă audierea lor nu a fost posibilă, aceştia nefiind găsiţi de către subofiţerul din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Tulcea.

Este adevărat că, potrivit art. 188 alin. 3 Cod proc. civ., dacă, după mandatul de aducere martorul nu se înfăţişează, instanţa va putea păşi la judecată însă, prima instanţă nu a epuizat toate modalităţile procedurale prin care i-ar fi putut determina pe cei doi martori să se prezinte în instanţă.

Neprezentarea martorului legal citat este sancţionată, potrivit art. 1081) alin. 1 pct. 2 lit. a Cod proc. civ., cu amendă judiciară, însă, prima instanţă a ezitat să aplice aceste sancţiuni.

Instanţa de fond a apreciat că, din moment ce martorii nu pot fi audiaţi, în speţă operează prezumţia relativă de reflectare a adevărului celor consemnate de agentul constatator în procesul verbal de contravenţie contestat.

Procedând astfel, Judecătoria a încălcat dreptul petentului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Reamintim că, cerinţa din art. 6 pct. 1 al Convenţiei, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înţeleasă, în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces şi anume principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părţilor în proces.

Din această perspectivă, tribunalul remarcă împrejurarea că la termenul din 17 octombrie 2008, când instanţa a constatat cauza în stare de judecată, au lipsit atât petentul, cât şi apărătorul său căruia, i-a fost respinsă cea de-a treia cerere de amânare.

Exigenţa instanţei de fond era justificată, într-adevăr, apărătorul petentului a solicitat amânarea cauzei la termenele din 9 mai 2008 (pentru pregătirea apărării) şi la termenele din 25 iulie şi 17 octombrie 2008 (din motive de sănătate, fără a dovedi această susţinere). Chiar şi în această situaţie, instanţa ar fi trebuit să amâne pronunţarea pentru ca petentul, prin apărător, să depună concluzii scrise, or a fost amânată de la 17 octombrie 2008 la 20 octombrie 2008 pentru că instanţa avea nevoie de timp pentru deliberare.

Având în vedere aceste considerente, recursul urmează a fi admis, hotărârea atacată casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleaşi instanţe de fond – Judecătoria Tulcea.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro