404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Fond comercial – ART. 138 DIN lEGEA 85/2006

Dosar nr.1284/88/2008

R O M A N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SENTINTA CIVILA NR. 478

Sedinţa publică din data de 20 martie 2009

JUDECATORUL SINDIC :

Prin cererea înregistrată sub nr.1284/88/2008 din 21 mai 2008 la Tribunalul Tulcea, reclamanta creditoare Direcţia Generală a Finanţelor Publice Tulcea, a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului fost administrator la debitoarea falită S.C. ……….. S.N.C.Tulcea, jud.Tulcea, în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.

Totodată, în temeiul art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006 au solicitat autorizarea introducerii acţiunii.

În motivarea cererii reclamanta creditoare a arătat că, în urma raportului final nr.2016/07.05.2008 depus, privind debitoarea ………SNC Tulcea, lichidatorul ………… S.P.R.L. Tulcea precizează că:

– deşi societatea figurează în evidenţele fiscale ale Primăriei Tulcea cu un bun mobil, respectiv un autoturism marca FIAT din 1993, la Serviciul Public Comunitar – Direcţia regim permise de conducere şi înmatricularea autovehiculelor Tulcea, …………. Tulcea nu figurează în baza de date automate.

– din analiza tuturor actelor financiar contabile de raportare contabilă obţinute de pe internet, rezultă culpa administratorului ……….., care este plecat din 2001 în Italia.

Reclamanta învederează instanţei faptul că debitoarea a fost dizolvată de drept, potrivit Legii 31/1990 republicată, intrând apoi în procedura Legii nr.85/2006, privind procedura insolvenţei, asupra căreia, D.G.F.P. a înaintat cererea de admitere a creanţelor nr.676/07.02.2008.

Conform Legii nr.85/2006, privind procedura insolvenţei, pentru următoarele motive:

– debitoarea nu şi-a executat obligaţia pe care o avea către bugetul de stat, creanţa lichidă, certă şi exigibilă în cuantum de 4.301 lei;

– debitoarea nu a motivat în nici un fel neexecutarea obligaţiei de plată.

Potrivit art.3 din Legea nr.85/2006 în înţelesul prezentei legi termeni şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori;

b) insolvenţa este eminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

Fapt prin care se înţelege că administratorul a dispus, în interes personal continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea plăţii, conform art.138 punctul 1 lit.c) din Legea nr.85/2006.

Reclamanta, mai învederează instanţei că, potrivit art.149 din Legea nr.85/2006 menţionează faptul că dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii ,lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român şi ale Legii nr.637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei.

În baza art.138 pct.1 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenţei, judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitorului, persoana juridică, ajuns în starea insolvenţei, să fie suportat de membrii organelor supraveghere şi/sau de conducere.

De asemenea, menţionează reclamanta că, în cazul în bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societăţi ăn nume colectiv, sau în comandită, nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat de creanţe, împotriva grupului sau a societăţii, judecătorul sindic va autoriza executarea silită, în condiţiile legii, împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată sau, după caz, a membrilor, pronunţând o sentinţă definitivă şi executorie, care va fi pusă în executare de lichidator, prin executor judecătoresc.

În consecinţă, în sarcina administratorului funcţionează o prezumţie de culpă ce îndreptăţeşte D.G.F.P. Tulcea să introducă o acţiune de atragere a răspunderii civile a persoanei menţionate, respectiv Constantin Doru, solicitând obligarea acesteia la suportarea întregului pasiv al debitoarei în calitate de administrator al S.C…………. SNC Tulcea.

În dovedirea cererii s-a depus în copie: Atestat nr.1B1854/2008,decizie de înfiinţare a cabinetului individual de practician î insolvenţă, declaraţie de opţiune din 21.05.2008, adresa nr.2647/2008,, decizia nr.381/19.05.2008, proceduri cf.Legii 85/2006, rapoarte întocmite de lichidator, tabel definitiv cuprinzând creanţe solicitate de creditori,, adresa nr.12065/29.08.2008 însoţită de bilanţ, raport de gestiune, buletinul procedurilor de insolvenţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.2347/14.06.2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.233/2007/JS (2736/88/2007) s-a dispus deschiderea procedurii falimentului faţă de debitoarea S.C………… Tulcea, fiind desemnat lichidator judiciar ………… Tulcea ( actualmente Cabinet Individual de Insolvenţă ……..)

Prin încheierea din data de 13 februarie 2009 a fost autorizată creditoarea D.G.F.P. să introducă acţiunea prev.de art.138 din Legea nr.85/2006.

Din raportul final privind pe debitoarea S.C………….SNC Tulcea întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, nu au rezultat acţiuni ale fostului administrator, care să fi dus la starea de insolvenţă a debitoarei, iar din analiza documentelor societăţii nu se poate solicita atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator, nefiind îndeplinite condiţiile art.138 din Legea nr.85/2006.

Atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societăţii poate fi dispusă doar atunci când s-a făcut dovada existenţei cumulative a unor condiţii şi anume: existenţa faptei – care trebuie să se încadreze în una din situaţiile determinate de dispoziţiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006; existenţa prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta săvârşită.

Aceste elemente trebuie dovedite de partea care a formulat acţiunea, ele neputând fi prezumare, ori în cauză, reclamanta creditoare nu a depus probe din care să rezulte existenţa vreuneia din faptele invocate, nu a făcut dovada întinderii prejudiciului produs debitoarei şi nici legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciul produs prin această faptă.

Pentru aceste considerente, nefiind întrunite condiţiile art.138 alin.1 din lege, urmează a respinge acţiunea ca nefondată.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro