404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Legea 10/2001

Dosar nr. 657/88/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Sentinţa civilă Nr. 315

Şedinţa publică de la 26 Februarie 2009

Prin cererea introdusă la data de 25 martie 2008 şi înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.657, reclamanta „…” a chemat în judecată pe âârâtul Oraşul „…” prin Primar şi Primăria „…”, solicitând în temeiul Legii nr.10/2001, anularea Dispoziţiei primarului nr.263 din 3 martie 2008 prin care i-a fost respinsă notificarea nr.102 din 10 august 2001 şi obligarea acestuia la plata de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în „…” str. „…”.

În motivarea plângerii, reclamanta a arătat că poărinţii săi „…” şi „…”au dobândit imobilul situat în „…” str.”…” prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.323 din 16 martie 1938 la Judecătoria Mixtă „…”, de la soţii „…” şi „…”, care la rândul lor, l-au dobândit în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2110 din 31 iulie 1931 la Tribunalul Brăila de la „…” „…””…”. Este vorba de aripa dreaptă a construcţiei, respectiv cea care a revenit vânzătorului iniţial „…” „…””…” conform actului de partaj autentificat sub nr.93 din 20 febr.1924 la Judecătoria Ocolului Rural „…” şi transcris la Tribunalul Judeţului Tulcea sub nr.824 din 3 martie 1924.

Arată reclamanta că acest imobil a fost stăpânit de părinţii săi până în anul 1948-1950, când a fost preluat în mod abuziv de către stat, fără titlu, fiind transformat în sediul unor instituţii administrative – Comitetul Executiv al Consiliului Popular Raion „…”, comitetul orăşenesc PCR, Judecătoria „…”.

Arată reclamanta că pentru acest imobil nu au primit nici un fel de despăgubiri, iar în anul 1973 a fost demolat, fiind inclus în Parcul Primăriei „…” şi sediul acesteia.

Se arată că notificarea depusă i-a fost respinsă motivat de faptul că nu a făcut dovada preluării abuzive şi a întinderii dreptului de proprietate.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar acte de stare civilă, acte de proprietate provenind de la vânzătorul iniţial până la părinţii săi, solicitând proba cu martori şi efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

În apărare, Primăria „…” a depus întâmpinare şi toate actele care au stat la baza emiterii Dispoziţiei nr.263/2008.

Arată pârâta că cererea trebuie respinsă deoarece reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului şi a întinderii dreptului de proprietate.

Analizând cauza, în raport de probele administrate, instanţa reţine în esenţă următoarele:

Prin actul de vânzare autentificat sub nr.323 din 16 martie 1938 la Judecătoria Mixtă „…”, pârâţii reclamantei „…” şi „…”au cumpărat de la „…””…” şi „…”, imobilul situat în „…” str.”…””…”, care la rândul lor, l-au dobândit în baza actului de vânzare autentificat sub nr.2110 din 31 iulie 1931 la Tribunalul Brăila de la numitul „…” „…””…”.

Părinţii reclamantei au dobândit aripa dreaptă a construcţiei, respectiv cea care a revenit vânzătorului iniţial „…” „…””…” prin actul de partaj autentificat sub nr.93 din 20 febr.1924.

Coroborând declaraţiile celor doi martori audiaţi în cauză, rezultă că părinţii reclamantei au avut în proprietate imobilul, unde la parter funcţiona un magazin de umbrele şi pălării ce aparţinea bunicului reclamantei, că imobilul a fost preluat de stat şi până la demolarea acestuia a funcţionat Sfatul Popular al Raionului „…” şi Judecătoria „…”.

De reţinut este declaraţia martorei „…” care a declarat că părinţii săi şi implicit ea au fost vecini cu părinţii reclamantei şi că li s-a întâmplat acelaşi lucru, în sensul că şi imobilul lor a fost preluat şi apoi demolat, iar în prezent se află clădirea Primăriei şi un parc.

Această preluare fără temei s-a realizat, evident, după anul 1946, mai exact în perioada naţionalizării, însă nu prin decretul de naţionalizare.

Concluzionând, rezultă că preluarea imobilului de către stat s-a realizat fără titlu valabil, fără acordarea de despăgubiri şi că aceasta se constituie într-o preluare abuzivă în sensul disp.art.2 al.1 lit.i din Legea nr.10/2001, iar potrivit art.3 al.1 lit.a şi art.4 al.2 din lege reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, aşa cum solicită, deoarece şi din probele administrate rezultă că restituirea în natură nu mai este posibilă.

Atât potrivit art.28 din HG nr.498/2003 cât şi potrivit art.26 din HG nr.250/2007, s-a stabilit că instituţia investită cu soluţionarea notificării are competenţa de a califica, în cadrul procedurii administrative de soluţionare a notificării, împrejurarea că preluarea s-a făcut fără titlu valabil, fără a mai fi necesară parcurgerea unei alte proceduri care ar implica preexistenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în temeiul art.6 al.3 din Legea nr.213/1998.

Ţinând seama de aceste texte legale, Primăria „…”, unitatea investită cu soluţionarea notificării putea avea în vedere faptul că pe locul imobilului solicitat a fi retrocedat s-a edificat chiar sediul său de către unitatea administrativă de la acea vreme, care nu a respectat constituţia în vigoare, respectiv art.10 din Constituţia RSR din 13 apr.1948 în sensul că nu a emis nici un înscris legal de expropriere şi nu a acordat nici un fel de despăgubiri şi în funcţie de aceste aprecieri, să decidă că preluarea a fost abuzivă.

Aceeaşi situaţie este în legătură şi cu celălalt motiv de respingere a notificării, în sensul că reclamanta a depus toate actele de proprietate chiar şi o expertiză, făcând pe deplin dovada întinderii dreptului de proprietate.

Pârâtele nu au procedat de această manieră şi s-au mulţumit să arate că nu s-a făcut dovada preluării abuzive şi că nu s-a dovedit întinderea dreptului de proprietate.

Faţă de cele mai sus reţinute, se constată că Disp.nr.263 din 3 martie 2008 emisă de Primarul oraşului „…” este netemeinică şi nelegală şi urmează a fi anulată.

Potrivit art.10 al.1 din Legea nr.10/2001 în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Având în vedere că expertiza tehnică întocmită în cauză indică faptul că imobilul constând în casă este demolat, iar terenul în litigiu în suprafaţă de 324,00 mp. este ocupat cu clădirea Primăriei şi a parcului din faţa acesteia, în speţă devin aplicabile disp.art.10 al.1 din lege, potrivit cărora, în atare situaţie, nu se pot acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent, în speţă, aşa cum a solicitat reclamanta prin acordare de despăgubiri.

Pe cale de consecinţă, urmează a obliga pârâtele, prin primar să propună prin Dispoziţie, reclamantei acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru imobilul pe care l-a deţinut autorii acesteia în „…”, str.”…” (fosta „…” „…”) în incinta parcului oraşului „…” din faţa Primăriei „…” în tzarla 74, parcela 1936/3, formar din construcţie şi teren în suprafaţă de 324 mp. având ca vecinătăţi:

– La nord -domeniu public al oraşului „…” (spaţiu verde şi parc);

– Est – domeniu public al oraşului „…” (parc);

– Sud – str.”…”, fostă „…”;

– Vest – domeniu public al oraşului „…” (spaţiu verde), conform raportului de expertiză tehnică şi schiţă anexă efectuată de expertul Păun Ştefan care face parte integrantă din prezenta hotărâre, imobil preluat abuziv de către stat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro