404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Recurs.Contestatie la executare

Dosar nr. 368/253/2008

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.122

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2009

Asupra recursului civil de faţă;

Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr.368/253/2008 din 23.04.2008 S.C. ……….. S.R.L cu sediul în Măcin a formulat în contradictoriu cu pârâta S.C ……….. S.A. Bucureşti, contestaţie la executare împotriva procesului-verbal încheiat la data de 10.04.2008 de Biroul Executorului Judecătoresc „ ………..” – Măcin încheiat în dosarul de executare silită nr.78/2007 prin care s-a vândut prin licitaţie publică imobilul clădire autogară P + 1 (fără teren) proprietatea contestatoarei.

A mai solicitat creditoarea ca instanţa, în temeiul art.403 alin.(4) C.proc.civ. să dispună suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că, prin sentinţa arbitrală nr.281 din 21 decembrie 2006 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României reclamanta din prezenta cauză a fost obligată să-i plătească pârâtei suma de 927.037.218 lei (ROL) reprezentând rate de leasing, rate, asigurare penalităţi de întârziere, taxă de operare, taxă de reziliere, dobânzi şi diferenţe de curs valutar , datorate pentru neexecutarea obligaţiei de leasing financiar nr.030402MC01 şi la plata sumei de 36.977,37 Euro în echivalent lei la data plăţii, reprezentând taxă pentru rezilierea anticipată a contractului şi despăgubiri pentru refuzul restituirii celui de-al treilea autovehicul ce a făcut obiectul contractului de leasing, precum şi 15.857,40 lei (RON) reprezentând taxă arbitrală.

Urmare acestui titlu executoriu, la solicitarea pârâtei în calitate de creditoare s-a început executarea silită a reclamantei-debitoare, formându-se dosarul de executare silită nr.78/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc „ ………..” – Măcin în care s-a început procedura vânzării prin licitaţie publică a imobilului clădire autogară P + 1 (fără teren) proprietatea debitoarei.

Reclamanta şi-a motivat prezenta contestaţie arătând că din totalul debitului stabilit prin titlul executoriu a făcut plăţi parţiale, pe care executorul judecătoresc refuză să le ia în considerare.

Astfel, se arată că din debitul în sumă de 927.037.218 lei (ROL) a achitat suma de 798.195.166 lei, iar din debitul în sumă de 36.977,37 Euro a achitat suma de 750 Euro.

Reclamanta a solicitat instanţei recunoaşterea acestor plăţi parţiale şi implicit diminuarea debitului cu sumele menţionate, arătând că în situaţia diminuării debitului nu se mai justifică vânzarea la licitaţie a întregului imobil, ci numai a etajului 1 al imobilului şi numai dacă din valorificarea acestuia nu se acoperă debitul, să fie vândut şi parterul.

Astfel, se arată în cererea de chemare în judecată că, întrucât în cuprinsul titlului executoriu se menţionează că „în măsura în care, cu ocazia punerii în executare a prezentei hotărâri, pârâta va face dovada unor astfel de plăţi, ele urmează a se imputa”, în data de 25.02.2008 reclamanta s-a prezentat la sediul executorului judecătoresc făcând dovada (cu ordine de plată, bilet la ordin învestit cu formulă executorie avalizat parţial de bancă), achitării a pestei 600.000.000 lei (ROL), precum şi motivat de faptul că la acelaşi birou al executorului judecătoresc se află şi dosarul de executare silită nr.77/2008 a unui bilet la ordin ce face referire la un debit existent şi în conţinutul sentinţei arbitrale.

Executorul judecătoresc apreciază că se impune convocarea creditoarei la o dată viitoare, încheind procesul-verbal din 25 februarie 2008 pe care îl anexează în xerocopie.

Creditorul nu se prezintă, are loc prima şedinţă de vânzare a imobilului autogară, dar nu se prezintă nici un ofertant la data de 21 martie 2008.

Executorul judecătoresc anunţă o nouă vânzare pentru data de 30 aprilie 2008, de această dată diminuând valoarea de pornire a licitaţiei cu 25 %, respectiv la 732.176,61375 lei.

În data de 4 aprilie 2008 se prezintă din nou reclamanta la sediul executorului judecătoresc ……….. solicitând şi de această dată să ţină cont de înscrisurile depuse în data de 25 februarie 2008, dar şi de această dată nu le ia în considerare, apreciind că se impune o nouă convocare a creditorului pentru data de 10 aprilie 2008 ora 14,00.

În data de 10 aprilie 2008 ora 14,00 se prezintă din nou, dar creditorul nici de această dată nu răspunde convocării executorului judecătoresc.

Astfel, reclamanta a solicitat în acţiune ca instanţa să recunoască plata parţială a debitului, după cum urmează:

– ordin de plată nr.15 din data de 22.03.2003 în sumă de 101.300.000 lei reprezentând taxă operare –fila 9,verso;

– ordin de plată nr.14 din data de 22.03.2003 în sumă de 48.815.000 lei reprezentând asigurare;

– bilet la ordin avalizat în sumă de 401.005.000 lei , scadent la 08.11.2003, sumă refuzată la plată 161.576.118 lei – fila 10;

– ordin de plată nr.73 din 12 nov. 2003 în valoare de 161.580.000 lei, reprezentând suma refuzată la plată în data de 08.11.2003 din lipsă de lichidităţi;

– ordin de plată nr.17 din 08.04.2004 în sumă de 247.075.166 lei reprezentând rată leasing scadentă aprilie 2004.

Însumate (101.300.000 + 48.815.000 + 401.005.000 + 247.075.166 = 798.195.166) acestea sunt în cuantum de 798.195.166.

Se arată că aceste sume, se regăsesc în fişierul intitulat S.C. ……….. S.R.L 030402MC01 – plăţi ajunse la scadenţă, fie în cuantumul documentelor bancare, fie defalcate, dar având aceeaşi dată a încasării – fila 9.

La această sumă se menţionează că trebuie adăugată suma de 750 Euro, ori echivalentul în lei a acestora, sumă confirmată ca fiind încasată în data de 24 iunie 2006 de către executorului judecătoresc ……….. în dosarul de executare silită nr.77/2005.

Pârâta SC. ……….. S.A. a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, motivat de faptul că aceasta trebuie formulată cf.art.401 al.1 C.pr. civilă în termen de 15 zile de la data efectuării plăţii, respectiv, februarie 2008 când reclamanta afirmă că a achitat 60.000 lei (RON).

De asemenea, se mai arată în susţinerea excepţiei, în condiţiile în care debitoarea susţine că ar fi efectuat plăţile în valoare de 60.000 lei (RON) înainte de momentul recepţionării somaţiei de executare transmise de executor, dar doar a prezentat executorului dovezile în ziua de 25 februarie 2008, atunci contestaţia la executare trebuia formulată în termen de 15 zile de la primirea somaţiei de executare.

Aşa cum se poate observa, data la care a fost redactat textul contestaţiei la executare este 22.04.2008. Dosarul de faţă a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Măcin la data de 23.04.2008. În condiţiile în care chiar debitoarea afirma în cuprinsul contestaţiei la executare că încă din cuprinsul lunii februarie 2008 era în posesia unor dovezi ale efectuării unor plăţi parţiale, nu se explica de ce a aşteptat mai bine de 2 (două) luni înainte de a formula contestaţia la executare.

Prin încheierea din 20 mai 2008 prima instanţă a luat act de renunţarea contestatoarei la judecată cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării în condiţiile art.403 C.proc.civ.

Soluţionând cauza, Judecătoria Măcin prin sentinţa civilă nr.508 din 18 sept.2008 a respins excepţia tardivităţii contestaţiei şi contestaţia.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut referitor la excepţia tardivităţii contestaţiei că prin precizările formulate de contestatoare ulterior introducerii cererii de chemare în judecată aceasta a arătat că înţelege să conteste procesul verbal încheiat la data de 10.04.2008, ori contestaţia a fost înregistrată la instanţă la data de 23.04.2008 înlăuntrul termenului de 15 zile prev.de art.401 C.proc.civ.

Cu privire la fondul cauzei, contestatoarea a arătat că, executarea silită în cadrul dosarului de executare nr.78/2007 al B.E.J. „………..” – Măcin a început la cererea creditoarei SC. ……….. S.A., depusă la data de 25.05.2007, în baza titlului executoriu, sentinţa arbitrală nr.281/21.12.2006 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, învestită cu formulă executorie.

Prin titlul executoriu menţionat, debitoarea SC. ……….. S.R.L. Măcin a fost obligată să-i plătească creditoarei SC. ……….. S.A. – suma de 927.037.218 lei (ROL) reprezentând rate de leasing, rate, asigurare penalităţi de întârziere, taxă de operare, taxă de reziliere, dobânzi şi diferenţe de curs valutar , datorate pentru neexecutarea obligaţiei de leasing financiar nr.030402MC01 şi la plata sumei de 36.977,37 Euro în echivalent lei la data plăţii, reprezentând taxă pentru rezilierea anticipată a contractului şi despăgubiri pentru refuzul restituirii celui de-al treilea autovehicul ce a făcut obiectul contractului de leasing, precum şi 15.857,40 lei (RON) reprezentând taxă arbitrală.

Susţinerea reclamantei în sensul că executorul judecătoresc refuză să îndeplinească un act de executare, respectiv să recunoască plăţi parţiale din debitul stabilit prin titlul executoriu este eronată, întrucât:

– executorul judecătoresc a convocat creditoarea la o dată ulterioară, tocmai pentru ca aceasta să-şi precizeze poziţia referitoare la susţinerile debitoarei, în sensul efectuării de plăţi parţiale (a se vedea procesul-verbal din 25 februarie 2008 încheiat de B.E.J.);

– câtă vreme creditoarea (care de altfel nu are obligaţia legală de a se prezenta la convocările făcute de debitoare prin intermediul executorului în faza executării silite) nu a confirmat plata plăţilor parţiale, în mod corect executorul judecătoresc a procedat la continuarea executării;

– atitudinea executorului în acest sens este corectă, întrucât plăţile parţiale la care face referire debitoarea nu s-au făcut prin intermediul executorului judecătoresc (consemnarea sumelor la dispoziţia creditoarei), numai atunci putând fi în situaţia unui refuz al organului de executare de a îndeplini un act de executare, în speţă de a recunoaşte în cadrul executării a plăţilor parţiale.

De asemenea, cererea reclamantei, în sensul ca instanţa să dispună recunoaşterea plăţilor parţiale invocate, este nefondată întrucât:

– nu suntem în situaţia unor plăţi parţiale în cadrul executării silite ale debitului stabilit prin titlul executoriu, întrucât:

– aşa cum rezultă din ordinele de plată şi biletul la ordin menţionate în cuprinsul prezentei sentinţe şi depuse la dosar în copie de reclamantă, perioada în care s-au făcut aceste plăţi este 22.03.2003 – 08.04.2004, anterioară titlului executoriu care are data de 21 decembrie 2006 şi implicit, anterioară începerii executării silite din dosarul nr.78/2008 al B.E.J. „………..” – Măcin;

– ori, dacă respectivele plăţi reprezintă parte din debit, debitoarea avea posibilitatea de a le depune în cadrul litigiului arbitral ce face obiectul dosarului nr.248/2006 în care s-a pronunţat titlul executoriu, însă aceasta nu a făcut dovada susţinerilor sale că o parte din sumele pretinse de creditoare ar fi fost achitate (cum de altfel se şi menţionează în cuprinsul sentinţei arbitrale);

– dosarul de executare silită 77/2005 are ca titlu executoriu biletul la ordin învestit cu formulă executorie în valoare de 5.736 Euro, scadent la 04.08.2004, emis de debitoare la data de 04.02.2004 în favoarea creditoarei, iar plata sumei de 750 Euro în cadrul acestui dosar este efectuată la data de 24.06.2006, la fel anterioară pronunţării sentinţei arbitrale.

Împotriva acestei sentinţei civile a declarat recurs contestatoarea ……….. SRL Măcin, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

A arătat recurenta că prin contestaţia la executare cu care a investit prima instanţă a solicitat anularea procesului verbal încheiat la data de 10.04.2008 de Biroul Executorului Judecătoresc ……….. deoarece nu a recunoscut plăţile efectuate de către aceasta prin ordine de plată, bilet la ordin avalizat şi chiar o plată parţială efectuată chiar la acest birou, dar în alt dosar de executare, suma acestor plăţi ridicându-se la valoarea de 798195,166 lei (Rol) din debitul de 927.037.218 lei (Rol) respectiv 750 euro din debitul de 36.977,37 euro.

A mai arătat recurenta că deşi a depus la dosarul cauzei la solicitarea primei instanţe în original OP nr.15/22.03.2003, OP nr.-14/22.03.2003 şi OP nr.17/08.04.2004 precum şi extrasele de cont aferente lunilor în care s-au emis ordinele de plată menţionate, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestora. Contestatoarea recurentă nu a solicitat executorului judecătoresc şi nici primei instanţe să recunoască decât acele sume menţionate înlăuntrul hotărârii arbitrale.

Contestatoarea a solicitat în data de 08 mai 2008 administrarea probei cu expertiza contabilă, însă instanţa a respins această cerere deşi apreciază contestatoarea, numai în baza acestei probe se poate stabili cuantumul real al obligaţiilor acesteia faţă de creditoare.

Prin interpretarea greşită a prevederilor legale contestatoarea recurentă se află în situaţia de a plăti încă o dată suma de 800.000.000 lei (Rol).

Pe cale de consecinţă, contestatoarea recurentă a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestaţiei la executare şi recunoaşterea plăţilor efectuate de către aceasta.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, susţinând că pretenţiile susţinute de recurent în această cale de atac au mai fost tranşate de către instanţa arbitrală şi soluţionate prin hotărârea arbitrală nr.281 din 21 decembrie 2006 (reprezentând anexa 1), care a statuat faptul că „pârâta nu a făcut dovada susţinerii sale în sensul că o parte a sumelor pretinse prin acţiune ar fi fost, cu adevărat achitate”.

Hotărârea instanţei arbitrale este irevocabilă şi nu a fost desfiinţată.

Examinând cauza sub aspectul excepţiei autorităţii de lucru judecat invocate, instanţa reţine că este neîntemeiată.

Potrivit art.1201 C.proc.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

În speţă nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi.

Se constată astfel că, deşi atât în cauza de faţă, cât şi în cea care a făcut obiectul dosarului nr.248/2006 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în care s-a pronunţat sentinţa arbitrală nr.281/2006 părţile sunt aceleaşi, nu există identitate de obiect şi cauză.

În cauza ce a făcut obiectul dosarului nr.248/2006 al Curţii de Arbitraj obiectul cererii de chemare în judecată a constat în pretenţiile intimatei faţă de contestatoare fondate pe contractul de leasing încheiat între acestea, iar în cauza de faţă se solicită anularea unor acte de executare şi obligarea executorului judecătoresc de a lua în considerare o serie de plăţi făcute de contestatoare.

Prin cel de-al treilea element – cauză – se înţelege fundamentul pretenţiei afirmate, respectiv situaţia de fapt calificată juridic, ori intenţia sau categoria juridică, sau principiul de drept substanţial, pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţia sa.

Cum în dosarele nr.248/2006 al Curţii de Arbitraj cauza litigiului îl reprezintă acţiunea în pretenţii, iar cauza prezentului litigiu este reprezentată de instituţia contestaţiei la executare, nu există identitate de cauză.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse acesteia de recurent tribunalul reţine că recursul este întemeiat.

Se constată că prin sentinţa arbitrală nr.281 din 21 dec.2006 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost admisă acţiunea formulată de S.C……… SA cu sediul în Bucureşti şi a obligat-o pe S.C………… SRL la plata sumei de 101.862.239 lei (Rol), reprezentând taxă de operare datorată reclamantei conform contractului de leasing 030402MC01 încheiat de părţi la data de 14.03.2003 reziliat de către reclamantă la data de 25.08.2003, pentru neîndeplinirea culpabilă de către pârâtă a obligaţiilor asumate;

– 58.410.322 lei (Rol) reprezentând prime de asigurare achitate de reclamantă pentru autovehiculele care au făcut obiectul contractului de leasing, sumă scadentă în sarcina pârâtei la data de 10.04.2003.;

– 330.478.509 lei (Rol) reprezentând rate de leasing, penalităţi şi diferenţă de curs valutar datorate de pârâtă la data de 9.10.2003;

– 233.553.598 lei (Rol) reprezentând rate de leasing, penalităţi şi diferenţă de curs valutar, datorate de pârâtă la data de 6.04.2004;

– 12.968.723 lei (Rol) reprezentând penalităţi de întârziere, datorate de pârâtă la data de 9.04.2004;

– 234.763.827 lei (Rol) reprezentând rată de leasing, dobândă şi diferenţe de curs valutar, datorate de pârâtă la data de 5.07.2004.

S-a mai reţinut că suma de 36.977,37 euro la care a fost obligată contestatoarea se compune din 14.069 euro, reprezentând taxă pentru rezilierea anticipată din culpa utilizatorului a contractului de leasing, datorată conform clauzei penale prevăzute în art.4.8 din Condiţiile Generale ale contractului de leasing;

– 22.098 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de pârâtă prin refuzul restituirii unuia dintre autovehiculele ce au făcut obiectul contractului de leasing şi utilizarea acestui autovehicul proprietatea reclamantei.

În considerentele aceleiaşi instanţe s-a reţinut că recurenta contestatoare, în calitate de pârâtă în acea cauză nu a făcut nici o dovadă în sensul susţinerilor sale că o parte a sumelor pretinse prin acţiune ar fi fost cu adevărat achitate, însă în măsura, în care cu ocazia punerii în executare a acestei sentinţe, pârâta va face dovada unor astfel de plăţi, ele urmează a se imputa.

Stabilirea sumelor pe care contestatoarea le datorează intimatei S.C………… SA Bucureşti s-a făcut numai pe baza înscrisurilor depuse de intimată şi nu rezultă că au fost analizate şi plăţile pe care contestatoarea susţine că le-a făcut în contul datoriei faţă de intimată, Curtea de Arbitraj lăsând posibilitatea efectuării unei astfel de verificări cu ocazia punerii în executare a hotărârii.

Cum o astfel de analiză nu poate fi făcută decât prin administrarea probei cu expertiza contabilă, în mod greşit prima instanţă a respins cererea recurentei în acest sens.

Faţă de aceste considerente, urmează a respinge excepţia autorităţii de lucru judecat ca nefondată, a admite recursul, a casa hotărârea atacată şi a trimite cauza spre rejudecare primei instanţe în vederea administrării probei cu expertiza contabilă, care să verifice susţinerile recurentului şi pe baza căreia să se stabilească dacă actele de executare întocmite sunt legale.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro