404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Recurs.Pretentii

Dosar nr. 3077/327/2008

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ Nr. 131

Şedinţa publică de la 13 Februarie 2009

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr.3077/327/2008, reclamanta SC „……….” SA Sucursala Tulcea a chemat în judecată pe pârâta Municipiul Tulcea prin Primar, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.329 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi la plata dobânzii legale aferente de la data efectuării plăţii către asigurat până la recuperarea integrală a prejudiciului.

Prin sentinţa civilă nr.2891/5.11.2008, Judecătoria Tulcea a admis acţiunea, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 1.389 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi dobânda legală începând cu data formulării acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului, dispunând totodată respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în motivare următoarele:

Faptul că pârâta a încheiat un contract cu o societate comercială, potrivit căruia respectiva societate efectua anumite lucrări pe porţiunea de drum unde a avut loc accidentul nu numai că nu a fost probat, pârâta nedepunând nici un înscris în acest sens, dar nici nu are relevanţă cât timp obligaţia pârâtei de a asigura întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice precum şi desfăşurarea normală a traficului rutier, este o obligaţie cu caracter general şi care îşi are izvorul în lege, mai exact în Legea 215/2001 privind administraţia publică locală. Dispoziţiile din acest act normativ se coroborează cu dispoziţiile art.128 din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora autorităţile administraţiei publice locale iau măsuri pentru menţinerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează.

În aceste condiţii, pârâta nu se poate prevala de existenţa unui contract, deoarece chiar dacă un astfel de contract ar exista, el nu ar putea reglementa decât drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, în timp ce obligaţia pârâtei de a menţine în stare tehnică bună drumurile pe care le administrează, este o obligaţie legală şi cu caracter general. De aceea, dacă pârâta apreciază că societatea cu care a încheiat contract are o culpă în producerea pagubei, are deschisă posibilitatea chemării acesteia în garanţie, posibilitate de care pârâta nu a înţeles să se folosească.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a apreciat că acţiunea formulată de către reclamanta SC ………. SA este întemeiată. Astfel, atât faptul că autovehiculul cu numărul ……… a fost implicat într-un incident auto cât şi faptul că acest incident a fost cauzat de o groapă din asfalt rezultă din adresa emisă de către I.P.J Tulcea – Serviciul Poliţiei Rutiere şi ataşat la filele 13-14, adresă coroborată cu fotografiile ataşate la fila 21. În opinia instanţei, actul emis de către organele de poliţie se bucură de o prezumţie relativă de adevăr, situaţie în care sarcina de a proba contrariul celor consemnate ar fi aparţinut pârâtei, probă pe care aceasta nu a făcut-o.

Cu alte cuvinte, reclamanta a făcut dovada faptului că pârâta se face vinovată de producerea prejudiciului, fapta ilicită a acesteia constând în neluarea măsurilor pentru menţinerea în stare tehnică bună a drumurilor, între cele două elemente existând în mod clar o legătură de cauzalitate.

De asemenea, reclamanta a făcut dovada faptului că la momentul incidentului societatea căreia îi aparţinea autovehiculul era asigurată şi că i-a achitat acesteia contravaloarea prejudiciului produs, depunând în acest sens poliţa de asigurare şi ordinul de plată( filele 23-24 şi 38-39 ). Prin urmare, reclamanta s-a subrogat în drepturile societăţii asigurate, în limita sumei plătite, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995.

În ceea ce priveşte prejudiciul pretins de reclamantă acesta este cert şi sub aspectul întinderii sale, aşa cum rezultă din facturile fiscale şi devizele depuse la dosar.

Relativ la dobânda legală solicitată de către reclamantă, cererea acesteia este întemeiată însă dobânda legală poate fi acordată doar de la momentul cererii de chemare în judecată întrucât nu ne aflăm în prezenţa unui raport comercial, cât timp pârâta nu are calitatea de comerciant.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Municipiul Tulcea prin Primar, invocând pe cale de excepţie lipsa calităţii procesuale pasive, motivat de împrejurarea că la momentul accidentului, instituţia reprezentată avea încheiat contractul nr.28311/6.10.2006 de reabilitare reţea termoficare agent primar între Penitenciarul Tulcea şi PT 23 municipiul Tulcea, cu SC „……….” SA Bucureşti, contract ce prevede în cuprinsul său o serie de obligaţii în sarcina părţilor în strânsă legătură cu realizarea obiectivului precizat, obligaţii care pot atrage răspunderea juridică a părţii în culpă astfel că, în situaţia în care se stabileşte că starea carosabilului constituie principala cauză a producerii accident ului, răspunderea revine în totalitate SC „……….” SA Bucureşti.

Recurenta a mai invocat şi faptul, că anexa nr.2 a fost întocmită doar în baza simplelor declaraţii ale conducătorului auto , fără ca aceste constatări să fie făcute de organele de poliţie la faţa locului, fără un proces verbal de constatare, ceea ce ridică semne de întrebare şi nu poate conduce la stabilirea unei vinovăţii în sarcina sa.

Recurenta a mai invocat şi că acest demers poate fi privit ca o încercare nereuşită a conducătorului auto de a-şi ascunde culpa în producerea accidentului şi de a-şi acoperi pagubele pe seama autorităţilor locale, fiind aplicabile astfel disp. privind îmbogăţirea fără just temei.

În final s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii, iar în dovedire s-au depus la dosarul cauzei în copie: practică judiciară şi contractul de execuţie de lucrări nr.28311/6.10.2006.

În apărare, reclamanta SC „……….” SA Bucureşti a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenta nu se poate prevala de existenţa contractului, dat fiind faptul că obligaţia recurentei de a menţine starea tehnică bună a drumurilor pe care le administrează este o obligaţie legală şi cu caracter general care îşi are izvorul în Legea nr.215/2001 şi OUG nr.195/2002.

Analizând legalitatea sentinţei recurate, în raport de criticile invocate cât şi din oficiu, în tem art.304 indice 1 cpc, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a recurentei – pârâte se constată că, contractul invocat reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, fără să rezulte din respectivul contract că porţiunea de drum în discuţie era situată în raza de acţiune a operaţiunilor pe care SC „……….” SA Bucureşti avea obligaţia să le execute. În plus, contractul nr.28311/6.10.2006 a avut o valabilitate de 12 luni (aşa cum rezultă din pct.3.1 din contract), care a expirat la data producerii accidentului rutier, iar pârâta nu a dovedit că raporturile contractuale s-au prelungit şi după data de 6.10.2007 (contractul fiind încheiat pe o durată de 1 an).

În aceste condiţii, cum răspunderea nu poate fi instituită în sarcina unui terţ, rezultă că trebuie luată în considerare obligaţia recurentei – pârâte de a asigura întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice, precum şi desfăşurarea normală a traficului rutier, obligaţie cu caracter general care îşi are izvorul în lege, respectiv Legea nr.215/2001 şi OUG nr.195/2002.

Instanţa de recurs mai reţine şi că accidentul a fost indiscutabil produs datorită gropii din carosabil, acest lucru rezultând din adresa nr.37659/5.11.2007 a IPJ Tulcea către reclamanta – intimată, coroborată cu fotografiile de la fila 21 din dosarul de fond şi cu natura avariilor produse.

Relativ la împrejurările constatării accidentului rutier este de remarcat faptul că recurenta – pârâtă nu s-a prezentat niciodată la proces pentru a propune probe, eventual o expertiză care să stabilească condiţiile concrete , situaţie în care face dovada deplină în cauză procesul verbal de constatare întocmit de Poliţia Municipiului Tulcea.

Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, actul emis de organele de poliţie se bucură de o prezumţie relativă de adevăr, prezumţie care nu a fost răsturnată de recurenta pârâtă prin nici un mijloc de probă.

Faţă de toate aceste considerente, recursul este privit ca neîntemeiat şi în baza art.312 al.1 c.p.c., urmează a fi respins în acest mod.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro