Top

Infractiunea de delapidare, prev. de art.215″, alin.2, Cod penal – Individualizarea pedepsei

DOSAR NR.2913/327/2008

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ NR.47

Şedinţa publică din 10 martie 2009

Prin sentinţa penală nr.1424/16.12.2008 Judecătoria Tulcea a condamnat-o pe inculpata ………, fiica lui ……… şi ………, născută la …….., în ……., cetăţean român, studii medii, căsătorită, domiciliată în …….., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. şi ped. de art.215 (1) al.2 cp, cu aplic. art.74 lit.a şi c, cp.

Prin aceeaşi hotărâre, în tem. art.71 al.2 cp i s-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 al.1 teza a – II-a şi lit.b, cp.

Potrivit prev. art.998 c.civil a fost obligată inculpata să plătească părţii civile ………… – Sucursala Judeţeană Constanţa despăgubiri civile în sumă de 230.680,5 lei.

În baza art.191 al.1 cpp, inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 1.720 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Judecătoria Tulcea a reţinut următoarele:

Inculpata îndeplinea la data savarsirii faptei functia de casier ATM in cadrul ……… – Sucursala Constanta, Agenţia Tulcea. Întrucât in aceasta perioada contractase diverse împrumuturi catre cămătari, împrumuturi ce trebuiau restituite, inculpata s-a hotărât sa sustragă din gestiunea sa diverse sume de bani pentru a plati aceste datorii. Astfel, avand in vedere ca in virtutea funcţiei sale avea ca atribuţii de serviciu alimentarea ATM-urilor de pe raza municipiului Tulcea, inculpata a început sa sustragă parte din banii destinaţi alimentarii acestor dispozitive, înscriind totodată in registrele de evidenta sume mai mari decat in realitate.

In faza de urmarire penala, a fost efectuata o expertiza contabila de catre expert ……… (desemnat de catre organul de urmarire penala), la are a participat si expert ……….. (desemnat de catre partea civila ……… – Sucursala Constanta) – filele 118 – 121 dosar urmarire penala. In concluziile raportului efectuat a rezultat ca lipsa din gestiunea inculpatei a fost creata prin sustragerea de sume din casieria unitatii (63.630,50 lei) si prin alimentare cu mai putini bani a casetelor bancomatelor (167.160 lei).

Vinovatia inculpatei este dovedita de declaratiile acesteia din faza de urmărire penala, din nota explicativa data catre conducerea bancii (filele 19 – 23 dosar de urmarire penala), precum si din concluziile cuprinse in raportul de expertiza contabila efectuat in cauza.

Fapta inculpatei ……… care in calitate de casier la ……… – Sucursala Constanta si-a insusit din gestiunea sa suma de 230.790 lei in perioada iulie – august 2006, intruneste elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare in forma calificata, prevazuta de art 2151(2) Cod Penal.

Din fisa de cazier aflata la fila 126 dosar de urmărire penala rezulta ca inculpata ……… nu este cunoscuta cu antecedente penale.

La stabilirea severităţii răspunderii penale, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 din Cod Penal, respectiv limitele de pedeapsa fixate de legiuitor, gradul de pericol social al faptei savarsite, precum si persoana condamnatului. Astfel, având in vedere lipsa antecedentelor penale, precum si atitudinea sa dupa savarsirea faptei, faptul ca s-a prezentat in fata organelor judiciare si ca a recunoscut si a regretat fapta comisa, instanta a retinut în sarcina sa circumstanţele atenuante prevazute de art. 74(a) si (c) Cod Penal.

Prin urmare, in ceea ce priveşte pedeapsa principala, avand in vedere circumstantele atenuante retinute in sarcina sa, precum si faptul ca este casatorita, avand doi copii minori (filele 52 si 53 dosar instanta) si făcând aplicarea disp. art. 76(a) Cod Penal, instanta a condamnat pe inculpata la pedeapsa închisorii coborâta sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinuta in sarcina sa.

In ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, avand in vedere ca fapta savarsita a avut ca urmare consecinţele prevăzute de art. 146 Cod Penal, respectiv o paguba de peste 200.000 de lei, instanta a apreciat ca scopul sancţionator si educativ al pedepsei nu poate fi atins decat prin privarea de libertate a inculpatei. Chiar daca comiterea faptei a avut drept motiv necesitatea achitării unor împrumuturi catre diverşi cămătari care exercitau presiuni asupra sa, instanţa a apreciat că acest aspect nu este suficient pentru a justifica aplicarea unei sancţiuni neprivative de libertate (suspendare condiţionata sau sub supravegherea a pedepsei).

Potrivit art. 71(2) din Codul Penal, condamnarea la pedeapsa inchisorii atrage de drept aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c din codul penal. S-a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege – art. 64(1)(a) teza I, dat fiind natura infracţiunii savarsite de inculpat, împrejurările cauzei, persoana condamnatului in care a fost comisa si consecinţele acesteia, instanta a urmat acestuia doar drepturile prevăzute la art. 64(1)(a) teza II si art. 64(1)(b) si art. 64(c), respectiv dreptul de fi ales in autorităţile publice sau in functiile elective publice si dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autoritatii de stat.

In cauză, ………- Sucursala Judeteana Constanta s-a constituit parte civila cu suma de 230.680,5 lei, reprezentând sumele sustrase de catre inculpata din gestiune pe care o avea in cadrul bancii. Având in vedere ca acest prejudiciu este pe deplin dovedit de concluziile raportului de expertiza contabila efectuat in cauza, instanţa a admis acţiunea civila in temeiul art. 998 Cod Civil si a obligat inculpata la plata sumei anterior menţionate către partea civilă.

Potrivit art. 191(1) din Codul de Procedura Penala, inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat in prezenta cauză.

Împotriva sentinţei penale nr.1424/16.12.2008 a Judecătoriei Tulcea a declarat apel, în termen legal, inculpata ………, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate numai în legătură cu individualizarea pedepsei. În concret apelanta – inculpată a susţinut că , în raport de circumstanţele atenuante reţinute în favoarea sa i s-a aplicat o pedeapsă prea severă, în privinţa cuantumului dar şi a modalităţii de executare. În această ordine de idei s-a susţinut că sinceritatea inculpatei, recunoaşterea faptei, regretul dar şi lipsa antecedentelor penale impuneau aplicarea unei pedepse mai mici ca şi cuantum precum şi suspendarea condiţionată a acesteia prin aplicarea preved. art.81 cp.

Intimata – parte civilă ……..- Sucursala judeţeană Constanţa a solicitat respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică întrucât pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată, în sensul că s-a dat eficienţă circumstanţelor atenuante coborându-se cuantumul pedepsei, cu mult sub limita minimă prevăzută de lege. Totodată, în privinţa modalităţii de executare a pedepsei a arătat că, prin prejudiciul deosebit de mare, fapta inculpatei a avut consecinţe deosebit de grave conform art.146 cp, iar împrejurarea că, din anul 2006 şi până în prezent inculpata nu a achitat nicio sumă pentru acoperirea prejudiciului, justifică pe deplin executarea pedepsei în regim de detenţie.

Examinând cauza, în raport de probatoriul administrat, de criticile din apelul inculpatei, cât şi din oficiu, tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare pentru următoarele considerente:

Probatoriul administrat în cauză a făcut dovada că inculpata, în calitatea sa de casier a prejudiciat patrimoniul ……… Tulcea, prin sustrageri din propria gestiune a unor sume de bani şi prin alimentarea bancomatelor cu sume mai mici, valoarea totală a prejudiciului fiind, conform expertizei contabile efectuată în cauză, de 230.680,5 lei.

Potrivit preved. art.146 cp, dacă o faptă penală cauzează o pagubă materială mai mare de 200.000 lei, respectiva faptă se consideră că a produs consecinţe deosebit de grave.

În speţă, prejudiciul fiind de peste 200.000 lei, rezultă că fapta inculpatei a produs consecinţe deosebit de grave părţii civile ……… Tulcea.

În altă ordine de idei, dacă se are în vedere că limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei (215 (1) al.2 cp) este de 10 ani închisoare iar ca efect al circumstanţelor atenuante, inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă de numai 3 ani închisoare, nu se poate susţine cu temei că pedeapsa este excesivă în privinţa cuantumului.

Având în vedere consecinţele deosebit de grave ale faptei săvârşită de inculpată dar şi împrejurarea că de la începutul procesului penal şi până în prezent, aceasta nu a depus nicio diligenţă pentru a acoperi prejudiciul cauzat, tribunalul apreciază că, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie, numai astfel putându-se asigura reeducarea inculpatei.

Examinând din oficiu hotărârea atacată, tribunalul a constatat că, potrivit prev. art.215 (1) al.2 cp, inculpatei i se putea aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe care însă instanţa de fond nu a făcut-o, însă această situaţie nu poate fi remediată în apelul inculpatei, pentru că ar fi încălcat principiul “non reformaţio in pejus”.

Constatându-se că nu există alte motive de reformare a hotărârii atacate, aceasta va fi menţinută ca legală şi temeinică.

Urmare faptului că apelul va fi respins, inculpata-apelantă va fi obligată să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 240 lei.

Întrucât inculpata-apelantă a beneficiat de apărător din oficiu, onorariul cuvenit acestuia din urmă, în sumă de 200 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de avocaţi Tulcea, pentru avocat …………..

Etichete:

Bottom