404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Art.178, alin.2, Cod penal – Uciderea din culpa – Individualizarea pedepsei;pedeapsa accesorie, latura civila

DOSAR NR.419/179/2007

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ NR.49

Şedinţa publică din 17 martie 2009

Prin Sentinţa penală nr. 7 din 23 ianuarie 2008, Judecătoria Babadag a condamnat-o pe inculpata ……… la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi 85 Cod penal; în baza art. 71 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată în baza art. 71 alin. 5 Cod penal; a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat inculpatul în solidar cu Societatea de Asigurări „………” S.A. Bucureşti la 3578 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă ……… şi la 153,7 lei către ………, precum şi la plata daunelor morale în sumă de câtre 5000 lei pentru fiecare către părţile civile ………, ……… ŞI ………; a obligat inculpata în solidar cu asigurătorul la plata cheltuielilor judiciare către părţile civile ……… şi ……….

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, în dimineaţa zilei de 8 noiembrie 2004, inculpata s-a deplasat pe DN 22, pe relaţia Constanţa – Tulcea cu autoturismul marca Opel Astra Caravan nu număr de înmatriculare ………, proprietatea S.C. ……… S.R.L.

Concomitent, din direcţia opusă, se deplasa din municipiul Tulcea către Constanţa autoutilitara marca Dacia 1305 PK, cu număr de înmatriculare ……… condusă de numitul ………, însoţit pe scaunul din dreapta cu numitul ……….

La ieşirea din oraşul Babadag, pe DN 22, către Tulcea, s-a format o coloană de circa cinci maşini, în faţă fiind o autocisternă marca IVECO cu număr de înmatriculare ……….., urmată de alte autovehicule, iar la sfârşitul acestei coloane rula autoturismul condus de inculpată. De asemenea, pe sensul opus se formase o altă coloană, în zona intersecţiei Canton Zebil – Babadag, din patru autovehicule, al doilea autovehicul fiind autoutilitara condusă de ………, urmată de autoturismul marca FORD MONDEO, cu număr de înmatriculare ………, condus de către numitul ……….

Inculpata ………, după ce a trecut de o curbă la stânga şi unde depăşirea nu era interzisă şi nu era nici un indicator de restricţie, s-a angajat în depăşirea coloanei aflată în faţa sa. In zona km 208 inculpata a reintrat pe banda sa de mers, în faţa autocisternei marca IVECO, care circula în acelaşi sens, după care a intrat în derapaj pătrunzând pe celălalt sens de mers, pe care circula coloana sus menţionată.

Astfel, autoturismul inculpatei a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca DACIA cu număr de înmatriculare ………, condus de victima ……….

Ulterior, în cadrul evoluţiei evenimentului rutier, autoturismul inculpatei a efectuat o mişcare de rotaţie în sens anterior, într-un plan paralel cu calea de rulare, intrând în impact lateral – dreapta spate cu partea fronto – laterală dreapta a autoturismului marca FORD MONDEO, autoutilitara fiind astfel proiectată spre dreapta (raportat la direcţia sa de deplasare), părăsind suprafaţa carosabilă.

Pe segmentul de drum în care inculpata a efectuat manevra de depăşire, în dreptul autocisternei marca IVECO, se afla sub incidenţa indicatorului „depăşirea autovehiculelor, cu excepţia motocicletelor fără ataş, interzisă”, amplasat în acea zonă.

Conducătorul autocisternei marca IVECO observând intenţia inculpatei, cât şi faptul că din sens opus rula o coloană de maşini, a virat dreapta pentru a da posibilitatea inculpatei să reintre pe banda sa de mers, reducând şi viteza.

De menţionat era faptul că evenimentul rutier s-a produs pe DN 22 la km 208+132 m unde circulaţia se desfăşura în ambele sensuri de circulaţie, iar suprafaţa părţii carosabile era umedă datorită fenomenului meteorologic de ceaţă densă, vizibilitatea fiind redusă sub 20 m, iar în sensul de mers Constanţa – Tulcea exista marcaj longitudinal continuu, iar în sensul de mers Tulcea – Constanţa discontinuu.

In urma accidentului rutier a rezultat decesul numitului ………, precum şi vătămarea corporală a numitului ………, care ocupa locul din faţă dreapta în autoturismul victimei, acesta suferind leziun ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40 – 45 zile îngrijiri medicale.

In cauză, din examinarea raportului de constatare medico-legală nr. 222/654 din 21 februarie 2005 a Serviciului Medico-Legal Tulcea a rezultat că decesul numitului ……… a survenit urmare hemoragiei interne produsă de un traumatism toraco-abdominal urmare unui politraumatism cu multiple fracturi şi organe interne, între care exista un raport direct de cauzalitate.

Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 488/C/1 noiembrie 2004 al Serviciului Medico-Legal Tulcea a rezultat că alcoolemia inculpatei la data de 8 noiembrie 2004, ora 10, era de 0 gr. %0.

Conform procesului verbal din 4 iulie 2005 în urma verificării tehnice a autoturismului inculpatei s-a stabilit că acesta nu prezenta defecţiuni tehnice la sistemul de frânare şi direcţie în afara celor produse în urma accidentului.

La data de 25 mai 2005 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice întocmită de către expert tehnic ……… prin care s-a concluzionat că după efectuarea manevrei de depăşire autoturismul condus de inculpată, după ce a revenit pe banda sa de mers, a intrat în derapaj, fenomen ce a condus la producerea accidentului.

S-a concluzionat că fenomenul producerii derapajului a fost independent de voinţa conducătoarei auto şi necontrolabil, reţinându-se că din modalitatea în care s-a produs accidentul nici unul dintre participanţii la eveniment nu putea evita producerea accidentului.

In cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice în cadrul Institutului Naţional de Criminalistică Bucureşti, având ca obiective dinamica producerii accidentului, vitezele de deplasare ale autovehiculelor, stabilirea locului coliziunii dintre autovehicule, declanşarea stării de pericol şi stabilirea posibilităţilor de evitare a producerii evenimentului rutier cât şi cauza producerii accidentului.

In conţinutul raportului de expertiză criminalistică nr. 32/30 ianuarie 2007 al Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti s-a concluzionat cu privire la dinamica producerii accidentului că aceasta era cea sus reţinută, conchizându-se că nu se putea stabili cu certitudine prin intermediul unor calcule analitice, vitezele autovehiculelor Opel Astra, Dacia şi Ford în premomentele accidentului.

Cu privire la locul coliziunii dintre autovehiculele cu numele de înmatriculare …….. şi …….. s-a reţinut că acesta s-a situat pe partea carosabilă a drumului naţional, transversal pe sensul de mers Tulcea – Constanţa, longitudinal, la circa 65 m înspre Tulcea din dreptul bornei hectometrice 200 m.

Momentul apariţiei stării de pericol pentru victimă s-a declanşat odată cu sesizarea autoturismului Opel, condus de inculpată, ce venea din direcţie opusă, rulând pe contrasens, ca urmare a angajării acesteia într-o manevră de depăşire.

S-a apreciat că, în condiţiile date, numitul ………, conducătorul autoutilitarei Dacia nu putea evita coliziunea cu autoturismul Opel Astra şi că numita ……… putea preveni producerea accidentului, dacă s-ar fi angajat în manevra de depăşire într-un sector de drum ce restricţiona respectiva manevră, asigurându-se adecvat şi dacă ar fi redus viteza corespunzător condiţiilor meteo nefavorabile existente (ceaţă densă).

S-a conchis astfel că evenimentul rutier s-a datorat pătrunderii şi deplasării pe contrasens a autoturismului condus de inculpată care s-a angajat într-o manevră de depăşire, rulând cu o viteză neadaptată condiţiilor meteorologice nefavorabile de ceaţă densă, având o traiectorie de intersectare cu cea a autoutilitarei Dacia, condusă de ……….

Din declaraţiile martorului ……… a rezultat că acesta se deplasa cu autoturismul ……… în spatele autoutilitarei Dacia cu număr de înmatriculare ……, iar când a observat că din sensul opus venea autoturismul Opel cu număr de înmatriculare ……… şi s-a lovit autoutilitara, a virat spre stânga şi a intrat pe celălalt sens de mers pentru a evita impactul cu cele două autoturisme.

Din declaraţia martorului ………. a rezultat că acesta de deplasa cu autocisterna marca IVECO către Tulcea, iar la ieşire din oraşul Babadag, după ce a trecut de trecerea la nivel cu calea ferată, în spatele său s-a format o coloană de autovehicule, iar când a ajuns în zona unui indicator care interzicea depăşirea a observat în oglinda retrovizoare că în spatele său la circa 10 metri se afla în depăşire autoturismul marca Opel condus de inculpată. Văzând că şi din faţă, pe celălalt sens de mers, venea o altă coloană de maşini, …….. a virat spre dreapta reducând concomitent viteza pentru că autoturismul Opel să termine manevra de depăşire. Tot din depoziţia acestui martor, a rezultat că după ce inculpata a reintrat pe sensul de mers Constanţa – Tulcea, a intrat în derapaj şi a pătruns pe celălalt sens de mers, ocazie cu care s-a lovit frontal cu autoturismul marca Dacia condus de victimă.

Decesul victimei era consecinţa culpei inculpatei, care a încălcat dispoziţiile art. 118 lit. d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, evenimentul rutier datorându-se astfel cum a conchis şi expertiza criminalistică efectuată în cauză, pătrunderii şi deplasării pe contrasens a autoturismului Opel condus de inculpată, care s-a angajat într-o manevră de depăşire într-un sector de drum ce restricţiona respectiva manevră, neadaptând viteza corespunzător condiţiilor meteorologice nefavorabile existente.

Inculpata a nesocotit obligaţiile ce-i reveneau din dispoziţiile legale sus menţionate, angajându-se într-o manevră de depăşire într-un sector de drum ce restricţiona manevra respectivă, fără a reduce viteza până la limita care să-i fi asigurat o bună vizibilitate şi, implicit, posibilitatea de a controla autovehiculul şi, drept consecinţă a conduitei sale culpabile, şi-a asumat riscul producerii unui accident care, în condiţiile date, era previzibil.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei expusă mai sus s-a probat cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, declaraţiile martorilor, raport de expertiză criminalistică nr. 32/30 ianuarie 2007 a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice – Bucureşti, raport de constatare medico-legală nr. 222/654 din 21 februarie 2005 a Serviciului Medico-Legal Tulcea coroborate cu declaraţiile inculpatei.

Procedând la încadrarea juridică a faptei, s-a constatat că fapta inculpatei ……… întruneau elementele infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.

Individualizând pedeapsa din prisma criteriilor prev. de art. 72 Cod penal şi acordând semnificaţia cuvenită a pericolului social al faptei săvârşite unit cu urmările faptei şi valorificând în operaţia individualizării şi datele ce caracterizau persoana inculpatei, lipsa de antecedente penale, conduita acesteia materializată în atitudinea faţă de urmările faptei, inculpata preocupându-se de diminuarea acestora prin acoperirea parţială a prejudiciilor cauzate, s-a apreciat că se putea aplica o pedeapsă spre minimul prevăzut de lege, fiind condamnată inculpata la 2 ani închisoare.

In raport de aptitudinile în plan intelectual şi moral şi manifestările în plan social, pozitive, s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate putea fi atins şi fără executarea acesteia, în condiţiile instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate, toate cerinţele prevăzute de art. 81 Cod penal, fiind întrunite.

In conformitate cu art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi 85 Cod penal, privind revocarea şi anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.

In baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal.

In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

De subliniat era faptul că, alăturat acţiunii penale, a fost exercitată şi acţiunea civilă de către părţile civile ………, ………, ………, fraţii victimei ………, cât şi de ………, concubina victimei.

In cauză, dat fiind că inculpata beneficia de asigurare obligatorie de răspundere civilă s-a dispus introducerea în cauză a asigurătorului Societatea de Asigurare „………” S.A. Bucureşti, prin Sucursala Constanţa, inculpata solicitând introducerea acesteia în cauză şi obligarea la eventualele despăgubiri.

Asigurătorul a susţinut că, potrivit Ordinului nr. 3113/2003, privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse părţilor prin accidente de autovehicule, în anul 2004, asigurătorul acorda despăgubiri inclusiv pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil în limitele stabilite potrivit actului normativ sus menţionat.

Fraţii victimei sus menţionaţi s-au constituit în cauză părţi civile cu suma de 65.000 ROL, din care 5000 RON reprezentând contravaloarea reparaţiilor susţinute a fi aduse autoturismului, iar diferenţa, câte 20.000 RON, pentru fiecare din fraţi, reprezentând prejudiciul nepatrimonial suferit prin decesul rudei lor.

Concubina victimei s-a constituit în cauză parte civilă cu suma de 10000 lei RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea cât şi cu parastasele defunctului ……….

Referitor la prejudiciul moral de ordin afectiv, era de subliniat că părţile civile deşi au solicitat şi s-a încuviinţat proba testimonială în dovedirea prejudiciului moral constând în suferinţele pur psihice datorită perceperii pierderii fratelui, au renunţat la administrarea probei.

S-a apreciat că prejudiciul moral de ordin afectiv pe care îl suferă o persoană apropiată victimei decedate era subiectiv în esenţa sa şi considerând totodată că circumstanţa legăturii afective cu victima în momentul decesului putea fi prezumată în prezenţa unei rude apropiate, cum era cazul în speţă, s-a apreciat că s-a dedus potenţialitatea unui prejudiciu nepatrimonial, constând în suferinţe pur psihice datorită perceperii pierderii fiinţei dragi, fiind obligată inculpata în solidar cu asigurătorul „……….” S.A. Bucureşti, la câte 5000 lei, cu titlu de daune morale, pentru fiecare, către părţile civile ………, ……… şi ……….

Deşi partea civilă …….. a solicitat obligarea pârâtei în limita sumei de 10000 lei RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, inclusiv piatra funerară şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, aprobat cu documente justificative, cheltuieli în cuantum de 5078 lei.

Având în vedere că în cursul urmăririi penale inculpata i-a achitat acesteia suma de 1500 lei RON, iniţial în faza de urmărire aceasta constituindu-se parte civilă cu suma de 65.000 lei ROL, a fost ţinută răspunzătoare pe principiul răspunderii civile delictuale inculpata însă, în solidar, cu Societatea de Asigurare „………” S.A. Bucureşti, în temeiul art. 43 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 3113/2003 la 3578 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă ……… şi la 153,7 lei către ………, acesta neporducând documente justificative pentru pretinsele cheltuieli efectuate cu repararea autoturismului, suma de 153,7 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor de remorcare a autoturismului victimei.

Asigurătorul în lumina prevederilor art. 44 şi 49 din Legea nr. 136/1995 era ţinut răspunzător în solidar cu asiguratul, în condiţiile în care un contract de asigurare era încheiat tocmai ca pentru societatea de asigurare să garanteze plata despăgubirilor.

Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel partea civilă ………. fără să indice motivele de apel şi inculpata care a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei reţineri a situaţiei de fapt şi achitarea inculpatei. In subsidiar, inculpata a arătat că apelul său este admisibil întrucât există un dubiu privitor la producerea faptei, dinamica accidentului neprobând vinovăţia inculpatei; că, expertiza efectuată în cauză scoate în evidenţă faptul că niciunul dintre participanţii la trafic nu avea posibilitatea evitării producerii accidentului, carosabilul fiind umed, iar depăşirea fiind începută pe un sector de drum ce permitea efectuarea acelei manevre; că, dacă se poate da eficienţă unei expertize efectuate în anul 2007 la Bucureşti fără ca părţile să fie citate şi fără o cercetare la faţa locului, se poate observa că şi din această expertiză rezultă dubiul vinovăţiei inculpatei.

In final, inculpata a solicitat achitarea sa, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. c Cod proc. pen., ca urmare a admiterii apelului şi desfiinţării hotărârii atacate.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de criticile formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prev. de art. 371 alin. 1 Cod proc. pen., tribunalul constată că apelul inculpatei este întemeiat numai în privinţa conţinutului pedepsei accesoriii aplicate acesteia.

Astfel, cu toate că fapta pusă în sarcina inculpatei nu avea nicio conotaţie electorală, acesteia i-a fost interzis şi dreptul de a alege or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, păstrând linia stabilită în cauza Sabou şi Pârcălab împotriva României, a statuat că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită acesteia.

Aşa fiind, cum fapta pusă în sarcina inculpatei este o infracţiune săvârşită din culpă, care nu are o gravitate deosebită care să justifice interzicerea dreptului de a alege, se impune admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate numai cu privire la conţinutul pedepsei accesorii aplicate inculpatei apelante.

Judecând în fond, pentru argumentele expuse, urmează a interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Instanţa de control judiciar a mai depistat un motiv de nelegalitate şi anume: neobligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. însă, aflându-ne în calea de atac promovată de inculpata însăşi, nu se poate remedia această omisiune pentru a nu-i face o situaţie mai grea.

Relativ la cererea de achitare formulată de inculpata prin avocat, tribunalul reţine că, într-adevăr, prima expertiză tehnică auto efectuată de expert …….. în cursul urmăririi penale, a concluzionat, iniţial, că niciunul dintre participanţi la eveniment nu a putut evita producerea accidentului pentru ca, ulterior, să susţină că este posibil ca autoturismul marca FORD să fi creat starea de pericol, acest autoturism izbind autoturismul condus de inculpată şi nu invers (fila 63 u.p.)

In cursul urmăririi penale s-a efectuat şi o altă expertiză de către Institutul Naţional de Criminalistică Bucureşti, care, la data de 30 ianuarie 2007 a concluzionat că momentul apariţiei stării de pericol pentru conducătorul autoturismului OPEL condus de inculpata ce venea din direcţia opusă rulând pe contrasens ca urmarea a angajării acesteia într-o manevră de depăşire, inculpata putând preveni producerea accidentului numai dacă s-ar fi angajat în manevra de depăşire într-un sector de drum ce restricţiona această manevră, asigurându-se adecvat şi dacă ar fi redus viteza de deplasare corespunzător condiţiilor meteo nefavorabile existente (ceaţă deasă) şi că, evenimentul rutier s-ar datora pătrunderii şi deplasării pe contrasens a autoturismului condus de inculpata angajată într-o manevră de depăşire, rulând cu o viteză neadaptată condiţiilor conferite de ceaţa densă, având o traiectorie de intersectare cu cea a autoutilitarei DACIA condusă de ……… (filele 51 – 59 dosar u.p.).

Instanţa de fond a reţinut concluziile acestui ultim raport de expertiză, întrucât acestea se coroborau cu declaraţiile martorilor ……… şi ………. Ca urmare a coroborării acestor probe, tribunalul constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că decesul victimei este consecinţa culpei inculpatei care a încălcat dispoziţiile art. 118 lit. d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. Nr. 195/2002, angajându-se într-o manevră de depăşire într-un sector de drum ce restricţiona această manevră, fără a reduce viteza până la limita care să-i asigure o bună vizibilitate şi care să-i permită să aibă controlul autovehiculului.

Răspunsul la obiecţiunile formulate de inculpată în apel confirmă concluziile iniţiale ale raportului de expertiză efectuat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice.

Astfel, expertul ……… a concluzionat că în zona producerii accidentului depăşirea marcajului longitudinal care separă cele două sensuri de mers, pe direcţia de mers către Tulcea, era interzisă, că fenomenul de derapaj a fost cu certitudine prezent în derularea evenimentului rutier analizat, însă acesta a fost consecinţa impactului dintre autoturismele DACIA şi OPEL, neprezentând cauza producerii accidentului, impactul dintre autoturismele OPEL şi FORD fiind ulterior celei dintre autoturismele OPEL şi DACIA.

Aşadar, şi aceste ultime puncte de vedere ale specialiştilor de la Institutul Naţional de Criminalistică – Bucureşti conving instanţa că inculpata se face vinovată, fără niciun dubiu, de săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă pentru care a fost trimisă în judecată.

Tribunalul mai constată că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare a pedepsei aplicate.

De asemenea, constată că Judecătoria a soluţionat în mod corect latura civilă a cauzei, obligând inculpata în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor civile dovedite de părţile civile şi la plata daunelor morale al căror cuantum acoperă prejudiciile morale create părţilor civile prin fapta culpabilă a inculpatei.

Aşa fiind,cum alte motive de netemeinicie sau nelegalitate nu au fost constatate din oficiu, celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate vor fi menţinute ca legale şi temeinice.

In ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă ………. acesta va fi respins ca nefondat, întrucât, în absenţa unor critici concrete, după analizarea modului în care au fost soluţionate acţiunile penală şi civilă, tribunalul a constatat că s-a făcut o corectă dozare a pedepsei şi o corectă rezolvare a pretenţiilor sale civile.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro