404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Fond – Litigii de muncă – contestaţie decizie de concediere

Dosar nr. 368/88/2008

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINŢA CIVILĂ NR. 216

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.368/88/2008, ……….. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.89/23.01.2008 emisă de SC ……….. SA Tulcea, solicitând: anularea deciziei, reîncadrarea în funcţia de director al intimatei, majorarea salariului cu un coeficient de 2,1 ori (210%), cu începere de la 1.10.2007, plata diferenţei dintre salariul plătit şi cel majorat de 2,1 ori, pentru perioada 1.10.2007 – 22.02.2008, în cuantum de 26.320 lei, plata salariului majorat integral, cu începere de la 22.02.2008, până la reintegrarea în funcţie şi în subsidiar, contestatorul a solicitat ca în situaţia în care va fi menţinută decizia nr.89/2008, să fie obligată intimata să-i plătească 12 salarii de bază majorate de 2,1 ori, în sumă totală de 88.200 lei cu titlu de plată compensatorie, pe lângă majorările restante în sumă de 26.220 lei, în total 114.420 lei şi cheltuieli de judecată.

În motivare, contestatorul a arătat că a fost salariatul intimatei de peste 33 ani şi a îndeplinit mai multe funcţii tehnice şi de conducere.

A menţionat contestatorul că prin hotărârea nr.71/27.09.2007 a fost discriminat în sensul că s-a dispus ca atribuţiile personalului disponibilizat să fie preluate de personalul rămas adică el şi alte două colege.

Precizează contestatorul că prin aceeaşi hotărâre s-a majorat salariul cu procentul de 2,1 ani numai celorlalte două salariate, fără să fie majorat şi salariul său.

Faţă de temeinicia şi legalitatea pretenţiilor de majorare a salariului cu coeficientul de 2,1 ori, contestatorul precizează că potrivit art.154(3) din Codul muncii „La stabilirea salariilor este interzisă orice discriminare printre altele pe criterii de sex, etnie, apartenenţă ori activitate sindicală”, conform art.241 din Codul muncii „Clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii angajatorilor” iar art.47 din contractul colectiv de muncă al SC ……….., „asigura egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei.”

Despre nelegalitatea deciziei nr.89/2008, contestatorul a precizat că, primul motiv de nelegalitate rezultă din inexistenţa hotărârii nr.1828/17.12.2007 a Consiliului de administraţie în baza căreia se susţine că i s-a desfăcut contractul de muncă.

Al doilea motiv de nelegalitate rezultă din aceia că prin decizia contestată s-a desfiinţat un post de „delegat administrativ al directorului general, funcţie care nu există şi pe care nu a avut-o niciodată şi un alt motiv de nelegalitate îl constituie încălcarea flagrantă a disp. art.81 al.2 lit.a din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, care dispune că „La aplicarea efectivă a reducerii de personal vor fi afectate în primul rând contractele de muncă ale salariaţilor care cumulează pensia cu salariul.”

Mai arată contestatorul că s-au încălcat şi disp.art.81 al.2 lit.a) din acelaşi contract colectiv de muncă unic care prevede că: „dacă măsura reducerii de personal ar putea afecta doi soţi care lucrează în aceeaşi unitate, se desface doar contractul de muncă al soţului care are venitul cel mai mic….”.

S-au încălcat şi disp. art.2 lit.c) din CCMU, care prevede că măsura reducerii de personal nu va putea afecta persoanele care mai au cel mult 3 ani până la pensionarea la cerere”.

Un alt motiv de nelegalitate îl constituie şi încălcarea disp. art.65 (2) din Codul muncii care prevede că:”Desfiinţarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală şi serioasă”.

În ceea ce priveşte plata compensatorie a 12 salarii majorate, contestatorul menţionează că pe lângă criteriul discriminării evocat anterior invocă şi alte norme legale după cum urmează: art.67, art.45 al.4 din CCM, încheiat la nivelul societăţii, art.80 al.3 din CCM la nivel naţional, art.42(1) din OUG 98/1999.

În drept, contestatorul şi-a întemeiat contestaţia pe disp. legale invocate în cuprinsul acţiunii, şi disp. art.129 şi urm. din Codul muncii coroborat cu art.1088 Cod civil, art.269 din Codul muncii, precum şi dispoziţiile contractului individual şi colectiv de muncă.

În dovedire, a depus la dosarul cauzei, în copie: decizia nr.89/23.01.2008, hotărârea nr.71/27.09.2007, contractul colectiv de muncă nr.282/17.02.2006 pe SC ……….., cererea prealabilă nr.176/8.02.2008, nota de calcul privind diferenţa de salariu de 26.320 lei, contractul individual de muncă nr.89836/19.06.2001, note de şedinţă, extras din carnetul de muncă, hotărârea nr.69/2007 a AGA, adresele nr.129/2008, nr.7906/2008, raportul anual conform anexei 32 a Regulamentului CNVM nr.1/2006 pentru exerciţiul financiar 1.01.2007 – 31.12.2007, adeverinţele nr.470/2008, nr.1330/2008, procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare a deciziei de concediere, note scrise şi practică judiciară.

În apărare, unitatea intimată a depus la dosarul cauzei: întâmpinare şi în copie: hotărârea CA al SC ……….. SA nr.1828/17.12.2007, organigramele societăţii, procesul verbal încheiat la data de 23 octombrie 2007, tabel cu personalul societăţii la data de 6.03.2008, contractul individual de muncă al salariatului ……….., fişa postului pentru funcţia de asistent director general, statul de funcţii valabil de la 1.11.2007, adresa nr.778/2008, deciziile nr.1154/2007 şi nr.577/2008, fişa postului pentru funcţia de secretar administrativ, hotărârea nr.71/2007 a AGA, procesul verbal încheiat în data de 27 septembrie 2007 şi concluzii scrise.

A fost depusă la dosarul cauzei şi sentinţa civilă nr.1109/2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea.

Prin întâmpinare, intimata a arătat că prin decizia nr.1654/1.11.2007, contestatorul ……….. a fost desemnat pe postul de delegat administrativ al directorului general, având, conform clasificării ocupaţiilor din România, atribuţiile specifice unui secretar administrativ.

S-a precizat că motivele care au fundament emiterea deciziei de concediere nr.89/23.01.2008 sunt specificate expres în cuprinsul hotărârii Consiliului de administraţie nr.1828/17.12.2007.

A mai precizat intimata că desfiinţarea locului de muncă deţinut de ……….. a fost efectivă, aceasta înţelegând să suprime postul din structura personalului angajat. Mai mult decât atât, cauzele reale ale concedierii din funcţia deţinută sunt menţionate expres în cuprinsul hotărârii Consiliului de administraţie mnr.1828/17.12.2007.

Cu privire la majorarea salariului cu un coeficient de 2,1 ori mai mare cu începere de la 1.10.2007, intimata a menţionat că, contestatorul a participat efectiv la şedinţa Consiliului de administraţie din data de 23.10.2007 şi a fost de acord cu aplicarea reducerilor salariale, el nu a fost singura persoană masculină căreia i s-a diminuat salariul, chiar salariul directorului general a suferit o reducere tocmai pentru a se elimina pierderile şi cheltuielile inutile.

Salariul său s-a diminuat, mai ales că, noua funcţie deţinută nu mai presupunea atribuţiile directorului executiv.

În ceea ce priveşte obligaţia de plată a măsurilor compensatorii prevăzute de OUG nr.98/1999, intimata precizează că nu incumba SC ……….. SA, menţionând că OUG nr.98/1999 reglementează condiţiile speciale în care statul român – prin agenţiile judeţene de ocupare şi formare profesională – acordă plăţi compensatorii salariaţilor disponibilizaţi în baza unor concedieri colective.

În şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2009, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, referitor la capetele 2, 3 şi 6 din contestaţie.

Faţă de excepţia inadmisibilităţii, instanţa reţine următoarele:

Prin capetele 2, 3 şi 5 din acţiune, contestatorul solicită anularea deciziei nr.89/23.01.2008 de desfacere a contractului individual de muncă, reintegrarea în funcţie de director al intimatei şi obligarea intimatei la plata salariului majorat integral, cu începere de la 22.02.2008 până la reintegrarea în funcţie.

Or, având în vedere că potrivit dispoziţiilor Codului muncii, contestatorul are dreptul de a contesta decizia emisă de societatea intimată, instanţa urmează a respinge excepţia inadmisibilităţii, ca nefondată.

Examinând contestaţia, în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:

Prin emiterea deciziei nr.89 din 23.01.2008, intimata i-a acordat contestatorului preaviz pentru perioada 25.01.2009 – 21.02.2008, urmând ca după aceea să-i desfacă acestuia contractul individual de muncă potrivit art.65 din Codul muncii.

La data de 3.04.2008 intimata SC ……….. SA Tulcea a emis decizia nr.577, prin care i-a desfăcut contestatorului contractul individual de muncă potrivit art.665 din Codul muncii, începând cu data de 22.02.2008, ca urmare a încetării perioadei de preaviz de 20 zile ce i-a fost acordat prin decizia nr.89/2008.

Decizia nr.577 din 3.04.2008 revocă implicit decizia nr.89/2008.

Or, având în vedere că, contractul individual de muncă al contestatorului a încetat potrivit deciziei nr.577/3.04.2008 iar contestatorul nu a contestat această decizie de concediere şi întrucât s-a dovedit că efectiv a avut loc o restrângere reală impusă de nevoile societăţii, desfiinţarea postului fiind efectivă, având o cauză reală şi serioasă, instanţa urmează a respinge contestaţia ca nefondată.

Ca urmare a necontestării deciziei de concediere, ca nefondate sunt şi capetele de cerere privind reintegrarea în funcţia de director sal SC ……….. şi obligarea pârâtei la plata salariului majorat integral, cu începere de la 22.02.2008 până la reintegrarea în funcţie.

Faţă de capătul de cerere privind majorarea salariului cu un coeficient de 2,1 ori (210%), cu începere de la 1.10.2007, instanţa urmează a-l respinge ca nefondat, având în vedere că din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că prin hotărâre a Consiliului de administraţie sau printr-o altă, decizie emisă de intimată să se fi dispus majorarea salariului contestatorului.

Hotărârea nr.71/2007 emisă de Consiliul de administraţie şi la care face referire contestatorul, priveşte alte două salariate ale intimatei şi nu pe contestator.

Ori, întrucât este nefondat capătul de cerere privind majorarea salariului cu coeficientul de 2,1 ori, cu începere de la 1.10.2007, instanţa constată ca fiind nefondat şi capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata diferenţei dintre salariul plătit şi cel majorat de 2,1 ori pentru perioada 1.10.2007 – 22.02.2008.

Faţă de capătul subsidiar din acţiune, instanţa constată următoarele:

Prin decizia nr.577/2008 contestatorul a fost concediat potrivit art.65 din Codul muncii.

Ori, faţă de contestator s-a aplicat măsura concedierii individuale şi nu colective.

Art.45 pct.4 din CCM nr.282/17.02.2006 încheiat la nivelul intimatei prevede că : „În cazul concedierilor (colective şi individuale), salariaţii vor primi salarii compensatorii, funcţie de vechimea în muncă, numărul acestora fiind negociat de cele 2 părţi, dar nu mai puţin decât este prevăzut în lege”.

Prin contestaţia formulată, ……….. a menţionat că art.42 (1) din OUG nr.98/1999 referitoare la măsurile de protecţie socială, prevede că „angajatorii care efectuează disponibilizări pot acorda din sume proprii o compensaţie de minimum şase salarii de bază, dar art.32 al.1 lit.e din acelaşi act normativ prevede că suma de bani acordată cu titlu de plată compensatorie se stabileşte pentru fiecare persoană diferenţiat în raport de vechime, precizându-se în mod expr4es că, pentru o vechime în muncă de peste 15 ani, se vor acorda 12 salarii de bază.

Potrivit art.1 din OUG nr.98/1999, „Măsurile de protecţie socială prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă, pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare,de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori.

Ori, contestatorului nu-i sunt aplicabile prevederile OUG nr.98/1999.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge ca nefondat şi capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata a 12 salarii de bază majorate de 2,1 ori în sumă totală de 88.200 lei cu titlu de plată compensatorie.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro