404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Fond – Contencios administrativ – indemnizaţie de dispozitiv

Dosar nr. 2700/88/2008

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Sentinţa civilă Nr. 170

Şedinţa publică de la 05 Februarie 2009

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 2700/88/2008, reclamanţii ……., ……. şi ……. au chemat în judecată Comuna ……. – prin primar, Consiliul Local ……. şi Primăria Comunei ……., pentru ca în contradictoriu cu aceştia, prin hotărârea ce se va pronunţa să le fie plătite drepturile băneşti reprezentând indemnizaţia de dispozitiv aferentă perioadei octombrie 2005 – octombrie 2008, sume actualizate în funcţie de rata inflaţiei, la data plăţii efective şi obligarea pârâţilor la alocarea în continuare a indemnizaţiilor de dispozitiv începând cu luna noiembrie 2008.

În motivarea reclamanţii au arătat că sunt angajaţi ai Primăriei Comunei ……., având calitatea de aleşi locali; prin Ordinul nr. 496&2003 al Ministrului Administraţiei şi Internelor s-a completat şi modificat Ordinul Ministrului de interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul de Interne.

Se mai arată că în cauză sunt relevante punctele nr. 9.2 şi 31.1 din ordin, la emiterea căruia a fost avută în vedere Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţii publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, O.U.G. nr. 192 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici, aprobată prin Legea nr. 228/2003, O.U.G. nr. 63/2003 şi H.G. nr. 28/1993.

Cu privire la salarizarea personalului din autorităţile bugetare,conform pct. 2 din Ordinul nr. 496/2003, se arată, îndemnizaţiile de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice; modificarea este clară, în sensul că beneficiază de acest drept şi personalul civil din administraţia publică, fără a se diferenţia între administraţia publică centrală şi cea locală.

Astfel se arată, conform acestui ordin, trebuie să beneficieze de îndemnizaţia de dispozitiv de 25% calculată la salariul de bază, nu numai personalul din prefecturi ci şi personalul din aparatul propriu al consiliilor judeţene şi cel din cadrul consiliilor locale.

Se specifică în ordin că personalul civil din administraţia publică beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din Legea nr. 38/1999, deci de îndmnizaţia de dispozitiv şi nu beneficiază de celelalte drepturi prevăzute de lege.

Art. 13 din Legea nr. 138/1999 se arată, reglementează tocmai acest drept salarial drept de care beneficiază, alături de salariaţii din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, în calitate de lucrători în administraţia publică, personalul din Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, din prefecturi, din cadrul mai multor consilii locale şi judeţene din ţară.

O astfel de interpretare a acestui text, se susţine, vine în contradicţie cu prevederile din Constituţia României, din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cu dispoziţiile din Cartea Europeană a autonomiei locale.

Se mai arată că interpretarea prevederilor Ordinului nr. 496/2003 în sensul că nu se aplică decât personalului din prefecturi, conduce la o gravă diferenţiere în rândul funcţionarilor publici, diferenţiere care încalcă drepturile fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie, în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi creează o situaţie care contrazice prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public.

Se mai precizează că prin O.U.G. nr. 30/2007 s-a organizat şi funcţionează Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, organ de specialitate al administraţiei publice centrale ce exercită atribuţii ce-i revin potrivit Constituţiei şi legilor ţării cu privire la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, realizarea programului de guvernare şi a strategiilor în domeniul administraţiei şi ordinii publice.

Conform prevederilor art.7 alin. 4 din ordonanţă, se arată în exercitarea atribuţiilor conferite de lege, ministrul administraţiei şi internelor emite ordine şi instrucţiuni care pot avea caracter normativ sau individual; actul normativ prevede, în art. 3 alin. lit. a, pct. 1 şi 4, printre principalele atribuţii ale ministerului atribuţii de îndrumare şi sprijinire a autorităţilor publice locale şi a aparatului de specialitate al acestora în aplicarea corectă ţi unitară a prevederilor legale şi în îndeplinirea atribuţiilor cele sunt conferite prin lege şi de asigurare a aplicării strategiei şi a Programului de Guvernare în domeniul managementului funcţiei publice şi al funcţionarilor publici.

Se mai arată că în organizarea ministrului sunt prevăzute direcţiile pentru administraţia Publică conduse de către un secretar de stat pentru reformă în administraţia publică pentru relaţia cu prefecturile şi pentru comunităţile locale; dreptul de reglementare şi pentru autoritatea publică locală derivă din lege şi nu poate fi tăgăduit sau înlăturat pe calea unei interpretări excesive a autonomiei locale, prin ignorarea chiar a prevederilor constituţionale.

Constituţia României, se arată, tratează în capitolul V Administraţia Publică atât administraţia publică centrală cât şi administraţia publică locală şi instituţia prefectului, ceea ce creează premisa unui regim unitar de reglementare, or, conform art.16 alin. 1 din Constituţia României, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări; în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se consacră principiul nediscriminării, în art. 17 se prevede interzicerea abuzului de drept; în art. 1 din Protocolul nr.12, semnat şi de România, se arată că ; dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie să fie asigurat fără nici o discriminare bazată pe sex, rază, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, avuţie, naştere sau orice altă situaţie; la alin. 2 al acestui articol se prevede că nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare dintre motivele menţionate în paragraful 1 din partea unei autorităţi publice.

Se mai arată că Legea nr. 188/1999 reglementează un singur statut al funcţionarului public adică aceleaşi drepturi şi obligaţii ale funcţionarului public, fără deosebire, raportat la instituţie; a acorda îndemnizaţia de dispozitiv numai personalului prefecturilor ar conduce la o gravă diferenţiere în rândul funcţionarilor public din prefecturi şi cei din consiliile judeţene şi consiliile locale, deşi ambele categorii sunt salarizate în baza aceloraşi acte normative, beneficiind de aceleaşi drepturi salariale, grile, sporuri, premii.

Se mai arată că un alt acte normativ care duce la argumente în sprijinul legalităţii măsurii acordării indemnizaţiei de dispozitiv şi personalului din aparatul de specialitate al consiliilor locale şi nu numai prefecturilor îl reprezintă şi O.U.G. nr. 92/2004 care reglementează drepturile salariale şi ale drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005.

S-a mai arătat că instanţele care au judecat astfel de cauze au avut în vedere art. 1 alin. 2 din ordonanţă în care se prevede că sistemul de salarizare a funcţionarilor publici urmăreşte crearea premiselor pentru implementarea din anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, apreciind că, în contextul în care în actualul sistem legislativ românesc se tinde spre atingerea valorilor europene, spre crearea unei societăţi în care fiecare subsistem şi domeniu funcţionează pe criterii egale, unitare în acord cu normele europene; a gândi că administraţia publică nu este un sistem ci o unitate duală ( pe de o parte administraţia publică centrală şi pe de altă parte cea locală) ar constitui un pericol pentru înfăptuirea reformei administraţiei, o piedică în consolidarea unui statut european al funcţionarului public.

Referitor la aceste considerente, se arată, alte instanţe au apreciat că în această etapă a evoluţiei româneşti, integrarea în Uniunea Europeană a fost una din coordonatele majore ale activităţii şi funcţionării sistemelor sociale, economice, politice, culturale ale administraţiei publice; în actualul sistem legislativ românesc se tinde spre atingerea valorilor europene, spre crearea unui stat de drept, a unei societăţi în care fiecare subsistem şi domeniu funcţionează pe criterii egale, unitare, în acord cu normele europene.

Se mai susţine că este în sprijinul Convenţiei Europene, al Constituţiei României, al Legii nr. 188/1998 şi al celorlalte acte normative amintite că funcţionarii publici din consiliul judeţean să nu fie discriminaţi din punctul de vedere al îndemnizaţiei de dispozitiv, faţă de cei din prefecturi.

Se mai arată că prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal şi nu numai personalului prefecturilor, se realizează principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor ţinând seama că toţi desfăşoară activitate în domeniul administraţiei publice.

Se mai arată că din prevederile artr.2 şi 3 din O.U.G. nr. 92/2004, rezultă necesitatea creării premiselor pentru implementarea sistemului unitar de salarizare, gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publicii fiind asigurată de fiecare ordonator principal de credite; ordonanţa a avut în vedere asigurarea unor drepturi salariale pentru funcţionarii publici care, potrivit legii, îndeplinesc prerogative de putere publică şi sunt supuşi unui regim sever al incompatibilităţilor şi conflictului de interese.

Se mai arată că prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală ci, dimpotrivă, se asigură egalitatea de tratament economic salarial, a personalului din cadrul aceleaşi autorităţi, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr. 496/2003 care se aplică şi în cazul autorităţii publice locale şi se respectă principiul asigurării, pe fiecare ordonator principal de credite, a gestiunii sistemului de salarizare.

Se mai arată că sporul prevăzut într-un ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor care are competenţa de reglementare în domeniul administraţiei publice locale, se regăseşte în categoria alte sporuri prevăzute în art. 4 alin. 2 din O.U.G. nr. 92/2004; din prevederile art.2 şi 3 din O.U.G. nr. 92/2004 rezultă necesitatea creării premiselor pentru implementarea sistemului unitar de salarizare şi că gestiunea sistemului de salarizarea a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator de credite, cu atât mai mult cu cât în bugetul de venituri şi cheltuieli al judeţului Tulcea o pondere însemnată o constituie veniturile proprii.

Îndemnizaţia de dispozitiv, se arată, face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului, înlăturându-se astfel discriminarea în ceea ce priveşte acordarea drepturilor de natură salarială personalului din cadrul aceluiaşi minister şi instituie un tratament egal între salariaţii acestuia.

Consiliul local, se arată, gestionează resursele umane, materiale, financiare, la nivel de comună, asigură dezvoltarea comunităţilor locale implementează strategii şi proiecte, este instituţia care gestionează fonduri europene de dezvoltare regională, gestionează eventuale stări provocate de situaţii de criză.

Ser mai arată că este în spiritul Convenţiei Europene, al Constituţiei României, al Legii nr. 188/1999 şi al celorlalte acte normative amintite ca, personalul din consiliul local să nu fie discriminat din punctul de vedere al indemnizaţiei de dispozitiv faţă de cel din prefectură.

S-a ataşat cererii o serie de înscrisuri.

Îndrept reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003, Legea nr. 138/1999, O.U.G. nr. 192/2002 O.U.G. nr. 63/2003,H.G. nr. 281/1993 Constituţia României, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Carta Europeană a autonomiei locale, O.U.G. nr. 30/2007, Legea nr. 188/1999, O.U.G. nr. 92/2004.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Reclamanţii au calitatea de aleşi în cadrul Primăriei comunei ……., judeţul Tulcea.

În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr. 138/1999 – Dispoziţiile prezentei legi se aplică personalului militar şi civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministrului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerul Justiţiei.

Potrivit art. 47 şi 49 din menţionata lege, personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale enumerate în art. 1, care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile şi indemnizaţiile acordate acestora.

Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele Metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat şi completat prin Ordinul M.A.I., nr. 496/28.07.2003.

Potrivit pct. 9.2 introdus prin ordinul modificator indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice.

Punctul 31.1 din Ordin prevede că: prin personalul civil în sensul prezentului ordin se înţelege funcţionari publici şi personalul contractual civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor; personalul civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepţia celui din domeniul administraţiei publice, care beneficiază doar de dreptul reglementărilor în vigoare aplicabile salariaţilor omologi din sectorul bugetar.

Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate se constată că pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999 trebuie ca personalul civil să-şi desfăşoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter unitar sau într-una din instituţiile şi autorităţile prevăzute în art.1 din Legea nr. 138/1999.

Personalul din cadrul pârâtei face pateu dintr-un organ al administraţiei publice locale şi nu din cadrul Ministerului de Interne astfel că, ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administraţiei şi Internelor nu îşi are aplicabilitatea în privinţa reclamanţilor.

Că este aşa, reiese şi din punctul VI al ordinului care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandaţii şi şefii de unităţi.

Nu există nici o legătură de subordonare a instituţiei pârâte faţă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.

În aceste condiţii, ministrul administraţiei şi internelor nu avea nici o atribuţie în privinţa salarizării personalului din cadrul administraţie publice locale şi, prin urmare, ordinul sus menţionat nu poate fi aplicat în cadrul pârâţilor şi cu atât mai puţin dispoziţiile Legii nr. 138/1999 care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administraţia publică locală.

Că este aşa o demonstrează şi denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar şi la personalul civil, dar din cadrul aceloraşi unităţi – adică a unităţilor militare or, în mod evident, pârâţii nu au personal militar privind salarizarea.

Chiar denumirea indemnizaţiei, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizaţie nu se aplică în cadrul instituţiei cu caracter eminament civil.

În speţă nu sunt aplicabile de o asemenea manieră ca cea arătată nici dispoziţiile art.16 din Constituţia României şi nici cele din Convenţia pentru apărarea drepturilor deoarece mu există nici o egalitate între persoanele care îşi desfăşoară activitatea într-un dispozitiv militar – în care există anumite reguli specifice de acces de circulaţie în interiorul dispozitivului, de comunicare şi o instituţie publică , în care toate aceste reguli nu se mai aplică.

În raport de toate aceste considerente urmează ca instanţa să respingă acţiunea ca nefondată.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro