404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Apel-validare

Dosar nr.2235/327/2008

R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ NR.193
Şedinţa publică din data de 05 martie 2009

Asupra recursului civil de faţă;
Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată la nr. 2235/327/13 mai 2008 reclamanţii (…), (…), (…) şi (…) au chemat în judecată pe pârâtul (…) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună partajul averii succesorale privind bunurile rămase de pe urma defunctului (…).
La data de 12 iunie 2008, pârâtul (…) a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor motivat de faptul că aceştia nu au acceptat succesiune în termenul prevăzut de lege.
Prin sentinţa civilă nr.3553/17 noiembrie 2008 Judecătoria Tulcea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ca nefondată.
A respins cererea formulată de reclamanţii , ca nefondată.
În temeiul art. 274 c.pr.civ. au fost obligaţi reclamanţii la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active instanţa a constatat că aceasta este nefondată, problema acceptării sau nu a succesiunii în termen fiind o problemă de fond şi nu de calitate procesuală activă.
Analizând fondul cauzei instanţa a reţinut că la data de 17 februarie 1980 a decedat numitul (…), tatăl părţilor, iar la data de 14 martie 1989 a decedat şi numita (…), mama părţilor.
După data decesului numitei (…) în imobilul în care au locuit cei doi bătrâni a rămas pârâtul (…), care, după anul 1990, mai precis în anul 1994 a fost singurul care a formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut părinţilor săi, obţinând titlurile de proprietate pentru suprafeţele de 1393 mp şi 1672 mp terenuri situate în intravilanul satului (…), jud. Tulcea. De asemenea, pârâtul a extins şi modernizat unul din corpurile de clădire aflate pe terenul de 1393 mp, casa bătrânească fiind demolată, iar în locul ei edificându-se de către pârât un garaj (împrejurări relatate de martorii audiaţi în cauză).
Reclamanţii în schimb nu au efectuat niciun act de acceptare tacită a succesiunii (în condiţiile în care acte de acceptare expresă a succesiunii nu s-au efectuat). Au încercat reclamanţii să dovedească faptul că au efectuat reparaţii la casa bătrânească şi la gard, că au mai venit în vizită la respectivul imobil şi că au achitat impozitul pentru clădire.
De asemenea s-a încercat a se dovedi că reclamanţii au discutat cu pârâtul despre formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri, însă din înscrisurile aflate la dosar rezultă că singurul care a formulat astfel de cereri este pârâtul, care de altfel a şi obţinut titluri de proprietate.
Instanţa a arătat însă că reparaţiile efectuate la imobil reprezintă acte de conservare care nu constituie acte de acceptare a succesiunii. La fel şi vizitele efectuate nu pot constitui acte de acceptare a moştenirii. În ce priveşte plata impozitelor, pe de o parte nu s-a făcut dovada unor astfel de plăţi, iar pe de altă parte nici acestea nu constituie acte de dispoziţie care să exprime manifestarea de voinţă a reclamanţilor în sensul acceptării moştenirii. Dimpotrivă, pârâtul a efectuat inclusiv acte de dispoziţie cu privire la bunurile respective, înstrăinând o parte din ele, a demolat casa bătrânească şi a efectuat alte lucrări de modernizare, acte din care rezultă cert pe de o parte acceptarea moştenirii, iar pe de altă parte comportamentul ca un proprietar exclusiv al bunurilor respective.
Potrivit art. 700 c.civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii.
În cauza de faţă dreptul termenul de 6 luni a început să curgă la data de 17 februarie 1980 pentru moştenire lui (…) şi de la data de 14 martie 1989 pentru (…), iar din probele administrate în cauză nu rezultă, aşa cum am mai arătat nici un act de acceptare a moştenirii făcut de reclamanţi.
Prin neacceptarea succesiunii în termenul prevăzut de lege reclamanţii au devenit străini de succesiune.
Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, au formulat recurs reclamanţii (…), (…), (…) şi (…), criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Arată în esenţă recurenţii că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu au acceptat succesiunea rămasă de pe urma părinţilor lor în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Susţin că instanţa de fond nu a realizat o corectă apreciere a probelor administrate în cauză şi a normelor legale în materie.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este neîntemeiat.
Din actele şi lucrările dosarului se reţine că instanţa de fond a realizat o corectă apreciere a probelor administrate în cauză şi de asemenea, a realizat o aplicare corectă a legii în materie.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că după data decesului numitei (…), mama părţilor, în imobilul în care au locuit părinţii părţilor a rămas intimatul pârât (…) care, după anul 1990 a fost singurul care a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut părinţilor, obţinând titlurile de proprietate pentru aceste terenuri în suprafaţă de 1393 mp. şi 1672 mp., situate în intravilanul satului (…) jud.Tulcea. Tot el a fost cel care a extins şi modernizat unul din corpurile de clădire aflat pe terenul de l393 mp., casa bătrânească fiind demolată şi în locul ei edificându-se un garaj de către intimat.
Recurenţii nu au efectuat nici un act de acceptare tacită a succesiunii, în condiţiile în care acte de acceptare expresă nu s-au efectuat.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că, reparaţiile efectuate la imobil de către recurenţi reprezintă acte de conservare şi nu de acceptare a succesiunii, la fel şi vizitele efectuate.
Totodată, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că singurul care a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri a fost intimatul.
În ce priveşte plata impozitelor, pe de o parte nu a fost dovedită, iar pe de altă parte nu constituie acte de dispoziţie care să exprime manifestarea de voinţă în sensul acceptării moştenirii.
Intimatul pârât a fost cel care a efectuat acte de dispoziţie cu privire la bunuri, înstrăinând o parte din ele, demolând casa bătrânească şi efectuând lucrări de modernizare, acte din care rezultă cert acceptarea moştenirii şi comportamentul ca un proprietar exclusiv al bunurilor.
Se mai reţine şi faptul că, conform art.700 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni calculat de la deschiderea succesiunii care a început să curgă de la 17.02.1080 pentru (…) şi de la 14.03.1989 pentru (…), iar din probele administrate nu rezultă nici un act de acceptarea moştenirii făcut de către recurenţii reclamanţi care, prin neacceptarea succesiunii în termenul prevăzut de lege au devenit astfel străini de succesiune.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală, urmează a respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 C.procciv. recurenţii vor fi obligaţi la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul (…).

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro