404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

O infr. de furt calificat.-individualizare pedepsei-latura civila

Dosar nr.2931/R/88/2008

R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
DECIZIA PENALĂ NR.52
Şedinţa publică din 07 aprilie 2009

Asupra apelului penal de faţă,
Prin sentinţa penală nr. 117/9 iulie 2008, Judecătoria Babadag – judeţ Tulcea a condamnat pe inculpatul (…), la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea a 4 (patru) infracţiuni, una de furt calificat şi trei prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 5 ani, pe durata termenului de încercare inculpatul fiind obligat să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86 3) Cod penal; i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864) şi art. 865) Cod penal; i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal; executarea pedepsei accesorii fiind suspendată în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal; a fost admisă în parte acţiunea civilă, fiind obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă; a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
In ziua de 8 martie 2008, inculpatul s-a deplasat cu colegul său de muncă …., acesta conducând autoturismul marca FORD cu nr. (…), din municipiul Sibiu către municipiul Tulcea, pentru a efectua o lucrare, cei doi fiind angajaţi ai societăţii S.C. (…) S.R.L. Sibiu. După amiază, în jurul orelor 14,00, cei doi au mers la locuinţa părinţilor inculpatului din oraşul Babadag, strada (…) nr. 25, iar (…) a parcat maşina pe stradă în faţa imobilului într-un refugiu, după care l-a încuiat şi a pus alarma.

Ajuns acasă, inculpatul a mâncat şi a băut câteva pahare cu vin, iar în jurul orelor 21,30 colegul său, …., a lăsat cheile de la maşină în bucătărie şi a mers în sufragerie să se culce.
După 10 minute, inculpatul a luat cheile de la maşină, fără să fi anunţat şoferul şi a pornit autoturismul cu intenţia de a se plimba prin oraş.
A condus până la barul …, unde a consumat o bere şi apoi a rulat cu autoturismul până la discoteca …, unde a mai consumat o bere. In jurul orelor 1,00 a plecat de la discotecă cu autoturismul pe strada ….., după care a virat la stânga, intrând pe strada Republicii. Deoarece avea farurile stinse, a fost reperat de un echipaj de poliţie, care a plecat după acesta, punând girofarurile în funcţiune. Inculpatul a virat la dreapta, pe strada Pavel Gheorghe, oprind în dreptul bibliotecii. La controlul efectuat, s-a constatat că acesta nu poseda permis de conducere şi fiind testat cu aparatul etilotest Drager, la ora 1,19 rezultatul a fost de 1,05 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Faţă de acest aspect, inculpatul a fost condus la Spitalul Babadag, unde i s-au recoltat probe biologice de sânge.
Intrucât inculpatul a declarat că era angajat al S.C. (…) S.R.L., societate deţinătoare a autoturismului – organele de cercetare nu au putut constata în acel moment că autoturismul fusese furat.
La prima probă luată, la ora 1,50, cantitatea de alcool a fost de 2 gr%0, iar la proba II, recoltată la ora 2,50 a reieşit o alcoolemie de 1,80 gr. %0, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 167-168/C din 13 martie 2008 eliberat de Serviciul Medico-Legal Tulcea.
In aceeaşi noapte, inculpatul a mers la locul unde parcase maşina, a urcat la volan şi a rulat pe DN 22, până în comuna Baia, mergând la discotecă. In jurul orelor 4,00 dimineaţa inculpatul se întorcea cu maşina pe DN 22 spre Babadag şi ajungând în zona de intrare în pădure la km 222+3 întrucât era ceaţă densă, fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice, a pierdut controlul volanului, a derapat în partea dreaptă, rupând un copac şi un indicator. A mai rulat circa 100 metri pe şosea, dar întrucât rezervorul s-a spart în urma accidentului, combustibilul s-a scurs, autovehiculul oprindu-se.
In urma impactului, autoturismul a fost avariat, iar inculpatul a încuiat maşina, a parcat-o pe şosea şi a plecat pe jos spre Babadag, iar de la popasul Doi Iepuraşi a mers cu un microbuz transport persoane până în Babadag, fără să fi anunţat organele de poliţie. Ajungând acasă, le-a relatat părinţilor cele întâmplate cât şi lui (…), după care s-au deplasat toţi la locul unde lăsase maşina, însă la faţa locului era deja un echipaj de poliţie.
In cauză a fost efectuată o constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică, iar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 85276 din 19 martie 2008 a conchis că urmele papilare ilustrate pe fişa cazului, ridicate cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei au fost create de degetele mare şi mijlociu, respectiv zona digito-palmară de la mâna stângă a numitului Şeitan Marian Aurelian.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut faptele săvârşite, iar martorul (…) a învederat că nu i-a încredinţat inculpatului conducerea autoturismului, acesta luând autoturismul fără consimţământul său.

Din adresa nr. 1457115/18 martie 2008 a Serviciului Public Comunitar, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Inmatricularea Vehiculelor a rezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului a rezultat din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a faptelor, procesul verbal de cercetare la faţa locului, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor, adresa nr. 1457115 din 18 martie 2008 a Serviciului Public Comunitar – Direcţia Regim Permise de Conducere şi Inmatricularea Vehiculelor, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Din analiza cazierului judiciar al inculpatului s-a constatat că acesta a suferit o condamnare de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, fiind condamnat prin Sentinţa penală nr. 154 din 9 iulie 2003 a Judecătoriei Babadag – judeţ Tulcea, în cauză fiind îndeplinit termenul de încercare dispus prin sus menţionata sentinţă penală.
Este de subliniat că, în cauză, a intervenit reabilitarea de drept a inculpatului pentru această condamnare.
Reţinând calificarea juridică dată faptelor prin actul de inculpare şi procedând la individualizarea judiciară a răspunderii penale şi dând semnificaţia cuvenită gradului de pericol social concret al faptelor săvârşite, luându-se în considerare împrejurările concrete în care faptele au fost comise, unite cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, 4 – art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, la câte 1 an închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 86 alin. 1 şi art. 87 alin. 1, şi la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 295/2002.
În cauză, s-a apreciat că nu puteau fi reţinute circumstanţe atenuante în individualizarea pedepsei astfel cum s-a solicitat, invocându-se comportarea sinceră în cursul procesului penal.
In raport de lucrările şi materialul probator din dosarul cauzei s-a apreciat că, comportarea sinceră în cursul procesului penal nu putea fi considerată o circumstanţă atenuantă.
In cauză, s-a apreciat că erau incidente dispoziţiile art. 33 lit. a – b Cod penal şi dându-se efect şi dispoziţiilor art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
In temeiul art. 861) Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, apreciindu-se întrunite cerinţele prevăzute de acest text de lege, prima condamnare a inculpatului intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 38 din Codul penal.
Conform art. 862) Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani. Pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a supus măsurilor de supraveghere prev. de art. 863) Cod penal, urmând a se fi prezentat, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; a anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare

care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să fi comunicat şi justificat schimbarea locului de muncă; să fi comunicat informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864) şi art. 865) privind revocarea şi, respectiv anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
In baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a lit. b) Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
De subliniat era că, S.C. (…) S.R.L. Sibiu s-a constituit parte civilă cu suma de 12851,23 lei, reprezentând contravaloare reparaţiilor necesare la autovehicul, cât şi cheltuielile efectuate cu tractarea autoturismului, alăturând acţiunii penale şi acţiunea civilă, prin constituirea ca parte civilă.
Apărătorul inculpatului a învederat că pentru obligarea la despăgubiri civile trebuia să existe un raport de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea materială ori paguba produsă, susţinând că partea civilă avea deschisă calea unei acţiuni civile separate în contextul în care s-a dispus prin actul de inculpare scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal.
Partea civilă a susţinut că, în speţă, acţiunea civilă putea fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, existând raport de cauzalitate între fapta de furt de folosinţă săvârşită de inculpat şi urmarea materială, paguba produsă, respectiv avarierea autoturismului fiind rezultatul faptei penale.
Cererea apărătorului inculpatului a fost respinsă, apreciindu-se că în cauză a fost raport de cauzalitate între fapta de furt săvârşită de inculpat şi urmarea materială, chiar dacă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, repararea prejudiciului trebuind să fi fost integrală partea având dreptul să opteze pentru valorificarea drepturilor civile izvorâte din infracţiune în procesul penal, în condiţiile art. 15 din Codul de procedură penală.
Partea vătămată exercitându-şi dreptul de opţiune şi alegând alăturarea acţiunii civile celei penale s-a apreciat că dreptul său de opţiune era irevocabil, acţiunea civilă deşi supusă dreptului civil material, nu era însă supusă şi dreptului procesual civil.
Deşi în cursul urmăririi penale partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 12851,23 lei din care 10351,23 RON reprezentând cheltuielile de tractare a autoturismului, depunând în acest sens şi comanda din 11 martie 2008 lansată la unitatea autoservice S.C. …. S.R.L., comandă prin care cheltuielile necesare reparaţiei au fost estimate la 10351,23 lei, în cursul cercetării judecătoreşti şi-a majorat pretenţiile civile la suma de 23517,91 lei reprezentând valoarea reparaţiei, depunând în probarea prejudiciului pretins un raport de expertiză tehnică extrajudiciară.
In cauză, ambele părţi nu au solicitat efectuarea unei expertize judiciare pentru evaluarea prejudiciului, însă inculpatul a învederat că nu putea fi valorificat

raportul de expertiză extrajudiciară întrucât nu a fost administrat potrivit dispoziţiilor procedural penale.
Potrivit art. 3 şi art. 287 Cod proc. penală, instanţa de judecată şi-a formulat convingerea pe baza probelor administrate în cauză, iar conform art. 289 judecata se desfăşoară şi contradictoriu.
In contextul în care părţile nu au solicitat administrarea unei expertize conform art. 67 din Codul de proc. penală, potrivit căruia părţile pot propune probe şi cere administrarea lor, raportul de expertiză extrajudiciară s-a apreciat că nu putea fi reţinut ca probă în justificarea pretenţiilor, acesta prezentând, de asemenea, şi o serie de deficienţe, neprecizându-se temeiurile de drept care au fundamentat valoarea materialelor şi a manoperei.
Apreciind ca cert prejudiciul reţinut în cursul urmăririi penale, întinderea fiind estimată de societate specializată în reparaţii auto, a fost admisă în parte acţiunea civilă şi obligat inculpatul la plata sumei de 12851,23 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpatul şi partea civilă.
Dacă inculpatul nu a indicat motivele pentru care a considerat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, partea civilă a solicitat reanalizarea cuantumului despăgubirilor civile acordate în sensul majorării acestora la suma stabilită în expertiza judiciară efectuată în cauză.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de critica formulată, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 1 Cod proc. pen., tribunalul a constatat că apelul declarat de partea civilă nu este întemeiat.
Astfel, prin decizia nr. 29/2 iunie 2008, pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că în interpretarea dispoziţiilor art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 aprobată prin Legea nr. 49/2006, instanţa investită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere, nu va soluţionaşi acţiunea civilă exercitată de proprietarul sau deţinătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârşirii infracţiunii rutiere.
Cum această decizie este obligatorie, ca urmare a aplicării acesteia, apelul declarat de partea civilă a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 87 din 9.09.2008 a Tribunalului Tulcea.
Prin aceeaşi hotărâre a fost admis apelul declarat de inculpat, desfiinţându-se în parte sentinţa penală atacată, numai cu privire la soluţionarea acţiunii civile.
Judecând în fond, instanţa a înlăturat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă, lăsând nesoluţionată acţiunea civilă a S.C. „…” S.R.L. Sibiu.
Împotriva sentinţei penale nr. 117 din 9 iulie 2008 a Judecătoriei Babadag a şi a deciziei penale nr. 86 din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Tulcea au declarat recurs inculpatul …. şi partea civilă S.C. …. S.R.L. Sibiu, criticându-le ca nelegale şi neteminice.

În motivele de recurs inculpatul a solicitat casarea deciziei penale şi rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare de Tribunalul Tulcea întrucât în mod nelegal a lăsat nerezolvată latura civilă întrucât inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de furt calificat, infracţiune cauzatoare de prejudiciu.
Verificând legalitatea şi temeinicia celor două hotărâri penale, prin prisma criticilor aduse prin decizia penală nr. 567/P din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, s-a dispus în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c Cod pr. penală şi art. 3859 al. 1 pct. 6, 10 Cod pr. penală admiterea recursurilor declarate de inculpatul Şeitan Marian şi partea civilă S.C. „…” S.R.L. Sibiu.
A fost casată decizia penală nr. 86 din 9.09.2008 a Tribunalului Tulcea dispunându-se rejudecarea apelului de către aceeaşi instanţă de apel.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a constatat că în cauză, nu s-au respectat prevederile art. 3859 pct. 6 Cod pr. penală, întrucât simpla menţiune din partea introductivă a hotărârii că avocatul …. având cuvântul, lasă la aprecierea instanţei soluţionarea apelurilor având în vedere că apelul inculpatului este nemotivat, nu este de natură a forma convingerea că inculpatul a beneficiat de asistenţă juridică.
De asemenea, în cauză nu s-au respectat prevederile art. 3859 pct. 10 Cod pr. penală întrucât decizia penală în interesul legii, se referă numai la situaţia în care inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru infracţiunea de conducere fără a poseda permis de conducere, însă în cauză acesta a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de furt calificat, ce constituie o infracţiune de prejudiciu, şi care trebuia rezolvată în conformitate cu art. 386 Cod pr. penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, la 10 decembrie 2008, sub nr. 2931/88/2008.
Inculpatul prin apărător ales, a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul individualizării pedepselor susţinând că în mod greşit nu au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante, constând în atitudinea sinceră şi cooperantă faţă de organele judiciare pe tot parcursul procesului penal. S-a mai invocat faptul că inculpatul este infractor primar, realizează venituri din muncă, şi este preocupat de repararea prejudiciului cauzat prin faptele sale plătind lunar 1/3 din salariul său, în acest scop.
De asemenea, a fost criticat modul de soluţionare a laturii civile, apărătorul inculpatului arătând că pretenţiile nu au fost dovedite; sub aspectul întinderii prejudiciului nu există probe certe, întrucât nu poate fi avută în vedere nici expertiza extrajudiciară care atestă o valoare a reparaţiilor în sumă de 23.517,91 lei (datorită caracterului extrajudiciar al mijlocului de probă) dar nici devizul estimativ din 11.03.2008 întocmit de S.C. „…” S.R.L. – auto service (pag. 8 dosar U.P.) tocmai pentru faptul că fiind estimativ, nu produce o probă certă a întinderii pagubei reale.
Partea civilă apelantă S.C. „…” a fost reprezentată de avocat ales care în susţinerea motivelor de apel a prezentat copiile următoarelor acte : factură nr. 05264360 din 9.03.2008; Raport de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic ….; planşe fotografice; deviz estimativ; Certificat de înregistrare la Oficiul

Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu cu nr. de înregistrare J 342/1052/02.07.1991; Certificat de înregistrare în scopuri de TVA seria B nr. …. eliberat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Sibiu la data de 01.01.2007; Factura nr. 6309551 din 09.06.2008; Convenţie de plată încheiată la data de 16.05.2008 între S.C. „…” S.R.L. Sibiu şi ….; Autorizaţie de reparaţii seria ARA nr. 1129156 şi declaraţia numitului …. dată la data de 10.03.2008.
Partea civilă S.C.”…” S.R.L. a solicitat, ca urmare a admiterii apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate de prima instanţă şi obligarea inculpatului la plata sumei de 23.517.91 lei care constituie prejudiciul real produs prin fapta inculpatului, situaţie ce rezultă din actele prezentate instanţei.
Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor de apel şi din oficiu, conform art. 371 al. 2 Cod pr. penală, dar având în vedere şi decizia instanţei de control judiciar, tribunalul constată că hotărârea atacată este netemeinică doar sub aspectul modului de soluţionare a pretenţiilor civile formulate de S.C. „….” S.R.L. Sibiu.
Starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi în faza de urmărire penală. Judecătoria Babadag a efectuat o analiză completă a probelor administrate şi a realizat o corectă încadrare juridică a faptelor deduse judecăţii.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, criticile formulate de inculpat prin apărătorul său nu sunt întemeiate, simplul fapt al recunoaşterii faptelor de către inculpat nu este de natură să determine în mod obligatoriu la reducerea pedepselor sub limitele minime speciale, ca urmare a aplicării de circumstanţe atenuante, în condiţiile în care inculpatul a fost depistat în trafic de un echipaj al poliţiei rutiere.
Pe de altă parte nu putea fi ignorat modul şi împrejurările în care inculpatul a săvârşit faptele (în aceeaşi noapte a revenit în locul în care parcase maşina, a urcat din nou la volan, deşi era sub influenţa alcoolului, a condus autoturismul producând avarierea acestuia) fapt ce demonstrează o perseverenţă infracţională. Este avută în vedere şi fişa de cazier judiciar din care rezultă că în anul 2003 inculpatul a mai fost condamnat pentru infracţiunea de furt calificat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal.
Este adevărat că inculpatul, prin modul în care s-a comportat în cursul procesului penal a dovedit că regretă faptele comise.
Această atitudine a inculpatului a fost avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor conform art. 72 Cod penal justificând, în opinia tribunalului, aplicarea unor pedepse orientate spre limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracţiunile comise şi mai mult, suspendarea executării pedepsei rezultante, sub supraveghere pe o durată de 5 ani.
În consecinţă, nu există temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanţă, acesta urmând să dovedească prin comportamentul său în viitor că a meritat (pentru a doua oară) clemenţa instanţei.

Cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, tribunalul constată, faţă de actele prezentate de societatea păgubită, necontestate de inculpat sau de avocatul său – că între inculpat şi S.C. „…” S.R.L. a intervenit o înţelegere, inculpatul achiesând la pretenţiile formulate de partea civilă. Prin urmare, în cauză, pentru justa soluţionare a laturii civile, sunt relevanţi termenii convenţiei de plată încheiată la 16 mai 2008 între … – … şi S.C. „…” S.R.L., nu raportul de expertiză extrajudiciară sau devizul estimativ.
Prin această convenţie, inculpatul a admis că evaluarea certă a întinderii pagubei cauzată prin avarierea autoturismului, se va putea stabili în momentul în care se va efectua reparaţia efectivă, şi se va preciza, prin emiterea facturii aferente, costul reparaţiei pe care se obligă să-l achite în întregime.
Conform facturii şi chitanţei întocmite la 9.03.2008 rezultă că pentru reparaţia autoturismului s-a plătit suma de 2.537 lei. Totuşi instanţa nu poate acorda părţii civile mai mult decât acesta a pretins în cadrul procesului penal (23.517, 91 lei) urmând ca diferenţa să fie recuperată în temeiul convenţiei.
Faşă de considerentele arătate, urmează a se dispune respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul …. împotriva sentinţei penale nr. 117 din 9.07.2008 a Judecătoriei Babadag.
Va fi admis ca fondat apelul declarat de partea civilă S.C „…” S.R.L. cu sediul în Sibiu.
Va fi desfiinţată în parte hotărârea atacată numai cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile S.C. „…. S.R.L., pe care îl majorează de la 12.851, 23 lei la 23.517, 91 lei.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate ca temeinice şi legale.
În temeiul art.192 al. 2 Cod pr. penală, va fi obligat apelantul să plătească în folosul statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro