Infracţiunea de tăinuire – practică judiciară

« 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Vezi toate paginile»

Printre altele, prin sentinţa penală nr. 248/13 august 1998 a Tribunalului Bacău unul dintre inculpaţi a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal.

S-a reţinut în fapt că autorul furtului s-a întâlnit la data de 21 aprilie 1998 cu coinculpatul N.G.C. spunându-i că are un radiocasetofon pe care doreşte să-l vândă şi i-a promis că-i dă 50.000 lei dacă-i găseşte cumpărător. După ce a găsit un cumpărător, cei doi s-au prezentat la locul stabilit, dar acesta a venit însoţit de partea vătămată care şi-a recunoscut radiocasetofonul astfel că vânzarea nu a mai avut loc fiind sesizate organele de poliţie.

Constatându-se că în modul arătat inculpatul N.G.C. l-a ajutat pe autorul furtului să valorifice bunul sustras, a fost găsit vinovat pentru infracţiunea de tăinuire.

Instanţa de apel a stabilit că în realitate acest inculpat a căutat doar un cumpărător pentru obiectul furat, rămas în posesia autorului, iar vânzarea nu a avut loc deoarece la locul de întâlnire „cumpărătorul” a venit împreună cu partea vătămată care şi-a recunoscut bunul, pe care în acest fel l-a şi recuperat de la autorul sustragerii.

În art. 221 Cod penal, care descrie infracţiunea de tăinuire şi modul de sancţionare, sunt prevăzute mai multe modalităţi de înfăptuire respectiv primirea bunului furat, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că provine din săvârşirea unei fapte penale.

Inculpatul nu a desfăşurat niciuna din activităţile înscrise în text şi analizându-se ultima ipoteză a conţinutului infracţiunii, aceea de înlesnire a valorificării bunului, se constată că aceasta nu s-a consumat, deoarece nu s-a produs schimbarea situaţiei de fapt a bunului prin trecerea lui în altă sferă patrimonială.

Împrejurarea că a căutat un cumpărător şi a luat contact cu acesta, constituie doar acte de pregătire, fapte rămase fără rezultat, astfel că inculpatul a fost greşit condamnat deoarece în cazul tăinuirii, nici actele preparatorii şi nici tentativa nu se pedepsesc.

Pentru motivele arătate a fost admis apelul inculpatului vizat şi în fond acesta a fost achitat pentru infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal, în temeiul art. 1l pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 litera d Cod procedură penală[7].

« 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Vezi toate paginile»