404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Penal – lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p

R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECŢIA PENALĂ
SENTINŢA PENALĂ NR.94
Şedinţa publică din martie 2011
Instanţa compusă din :
Preşedinte :
Grefier :

Cu participarea Ministerului Public, prin procuror D. B.
S-a luat în examinare acţiunea penală pusă în mişcare prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr.529/P/2010 împotriva inculpatului D. N.,, fiul lui N. şi R., născut la 22.01.1950, în comuna L., jud.Tulcea, domiciliat în sat G., comuna J., jud.Tulcea, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art.183 Cod penal.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din 08 martie 2011, fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din susmenţionata hotărâre.
Întrucât, instanţa a avut de nevoie de timp pentru a studia actele dosarului în raport cu concluziile părţilor, s-a amânat pronunţarea pentru azi, 22 martie 2011.

T R I B U N A L U L :

Prin rechizitoriul nr. 529/P/2009, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA a trimis în judecată pe inculpatul D. N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 183 Cod penal.
S-a reţinut în rechizitoriu că la data de 13 mai 2009, inculpatul D. N. l-a lovit pe N. T. provocându-i leziuni ce au condus la internarea acestuia şi, prin complicaţiile survenite, au provocat decesul.
Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale (declaraţiile inculpatului, ale părţii vătămate N. M., ale martorilor C. L., A. M., T. S., D. I., C. G., M. G., V. M., N. G., H. D., raportul medico-legal nr. 102/475 din 21.04.2010, completare la raportul medico-legal din 20.07.2010, avizul Comisiei de avizare şi control din cadrul I.N.M.L.”Mina Minovici”, planşe foto, raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 23 iunie 2009, proces-verbal de confruntare), coroborându-le cu declaraţiile părţilor şi martorilor audiaţi nemijlocit în cursul cercetrii judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
In ziua de 13 mai 2009, A. M. l-a tocmit pe N. T. să meargă cu vitele în locul său, promiţându-i că îi va plăti pentru acest serviciu, astfel că în cursul dimineţii, acesta împreună cu colegul său, C. L. a păzit vitele pe câmp. La un moment dat, probabil şi datorită stării de ebrietate, N. T. i-a spus colegului său că se culce puţin. La scurtă vreme, două sau mai multe vite dintre cele 33 de animale pe care le păzeau cei doi au pătruns într-o cultură de orz, aspect surprins de inculpatul D. N. care se deplasa cu căruţa sa împreună cu soţia şi martorele D. I. şi T. S.. Cum cultura de orz aparţinea unui prieten al inculpatului, acesta de la o distanţă de 100 metri i-a atenţionat pe cei doi văcari să scoată vitele din cultura de orz a prietenului său. Pentru că N. T. nu s-a ridicat, C. L. a mers să scoată vitele.
Inculpatul, apropiindu-se de locul în care se aflau văcarii şi văzând că nu se grăbesc să scoată animalele din cultură, a coborât din atelaj şi s-a îndreptat către cei doi, observând că unul dintre văcari, C. G., plecase deja spre capătul tarlalei. Ajuns lângă T. N., inculpatul a încercat să-l ridice, dar nu a reuşit din cauza stării de ebrietate în care se afla victima. D. N. s-a întors la căruţă de unde a luat un băţ din salcâm, i-a cerut victimei să se ridice şi pentru că nu s-a putut înţelege cu aceasta, i-a aplicat două lovituri pe partea stângă a corpului (mână şi umăr, potrivit declaraţiilor sale).
In timp ce-l lovea pe T. N, femeile din căruţă au strigat la inculpat să-l lase şi atunci a renunţat să-l mai lovească, s-a întors la căruţă şi a plecat la câmp unde a lucrat până la ora 14. 00. Intorcându-se acasă, în satul G., a trecut pe lângă C. L. care era undeva, pe câmp, păzind vitele, l-a întrebat unde era T. N. şi C., de la distanţă a ridicat băţul, şi a arătat către sat, spunând că N. plecase continuându-şi drumul spre casă, inculpatul l-a întâlnit şi pe N. T. care se deplasa spre satul G.; a trecut pe lângă el şi a observat că avea o sticlă de vin în mână. Ajuns în sat, inculpatul s-a oprit la locuinţa numitei M. G., pe care a anunţat-o că cireada de vite era în cultura ei de orz, povestindu-i şi că i-a dat câteva lovituri inculpatului.
Victima a ajuns acasă mai devreme ca de obicei, fără vitele pe care le păscuse, aspect care a nemulţumit-o pe A. M. care îl tocmise şi care a determinat-o să nu îi mai plătească ziua de lucru.
In acea seară, soţia victimei a observat că soţul său se văieta de durere, dar nu i-a dat nicio explicaţie.
A doua zi, victima nu a mai ieşit cu vitele la câmp, soţia sa observând că mergea greu, acuza dureri şi ameţeli.
La data de 16 mai 2009, victima a rugat-o pe soţia sa să îl tundă şi să îl ajute să facă baie, împrejurare în care aceasta a constatat că pe partea stângă a corpului acesta prezenta numeroase echimoze, precum şi pe ambele mâini, îndeosebi pe mâna stângă.
Alarmată de prezenţa echimozelor, N. M. i-a propus soţului său să meargă la un consult medical, ocazie cu care a aflat că N. T. fusese bătut de către inculpat care i-a reproşat că vitele păzite de el intraseră în culturile lui M. A..
Starea victimei s-a agravat, în ziua de 20 mai 2009, acesta plângându-i-se soţiei sale că se simte rău, că nu mai vede, motiv pentru care N. M. a alertat-o pe asistenta medicală din comună care, văzând starea gravă a victimei a apelat la Serviciul de Ambulanţă. Victima a fost dusă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, fiind transferat în aceeaşi zi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa, pentru examen neurochirurgical. A fost retrimis la Tulcea, la aceeaşi unitate spitalicească unde, în cursul zilei de 25 mai 2009 a survenit decesul.
Raportul medico-legal efectuat în cauză a concluzionat că moartea numitului N. T., în vârstă de 52 de ani a fost violentă. Ea s-a datorat septicemiei şi şocului septic, complicaţii survenite în evoluţia cazului unui pacient operat pentru ablaţia splinei traumatizate şi rupte în doi timpi, cauzate de o traumă abdominală contuză, în contextul unui politraumatism (agresiune), pentru care a fost spitalizat la chirurgie cu abdomen acut posttraumatic. Politraumatism prin agresiune vechi de 7 zile. Hemoperitoneu prin ruptură de splină şi operat de urgenţă, pentru înlăturarea splinei traumatizate (hematom subcapsular splenic rupt).
Trauma contuză abdominală a fost localizată, forţa fiind direcţionată în peretele toracic infero-lateral stând şi/sau în abdomenul superior pe partea stângă, cu menţiunea că absenţa leziunilor externe ale peretelui abdominal poate fi explicată prin natura compresibilă, depresibilă, absorbabilă a acestuia.
Leziunile traumatice au putut fi cauzate prin lovire cu corpuri dure contondente, posibil la data de 13 sau 14.05.2009. Loviturile repetate au putut fi aplicate atât cu corp contondent cu profil alungit, cu o arie a secţiunii transversale de aproximativ 2,5 – 3 cm., asemănător unui ciomag, bâtă etc., cât şi/sau cu/sau de obiect dur profil neregulat, precum lovire cu piciorul, de exemplu, cu victima aflată atât în orto – cât şi/sau clinostatism, în succesiune rapidă.
Hematomul subcapsular şi intraparenchimatos splenic s-a lărgit în evoluţie şi s-a rupt la câteva zile după trauma abdominală iniţială, conducând la hemoragia intraperitoneală fatală (aşa numita ruptură splenică „în doi timpi”) pentru care, deşi s-a intervenit chirurgical repetat, datorită prezentării tardive, cazul a avut o evoluţie postoperatorie nefavorabilă, pacientul decedând datorită complicaţiilor septice. Intre trauma abdominală şi deces există legătură cauzală indirectă. Moartea datează din 24 mai 2009 şi a survenit la spital.
Cu privire la aceste concluzii care certifică agresiunea ca fiind cea care a provocat leziunile tanatogeneratoare, prin avocatul său, numitul D. N. a solicitat să se facă precizări dacă nu cumva starea septică s-a produs datorită intervenţiei unor agenţi nozocomiali, încercând să acrediteze şi ideea unei culpe medicale, fie starea de pasivitate a victimei. Din precizările ulterioare primite la raportul medico-legal rezultă că o astfel de ipoteză nu poate fi nici confirmată şi nici infirmată dar că din datele foilor de observaţie rezultă că septicemia a avut o declanşare anterioară intervenţiilor chirurgicale prin extindere din focarele de pneumonie iar prezenţa agenţilor nozocomiali nu s-a putut determina postmortem nici din documentaţii medicale şi nici din examenul histopatologic.
Actele medicale au fost avizate de către Institutul Naţional de Medicină Legală, Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.N.M. „Mina Minovici” Bucureşti, precizând că în lipsa efectuării unui examen bacteriologic ante sau postmortem este imposibil de precizat etiologia septicemiei. Aceasta ar fi putut avea drept cauză suprainfectaea unui hemoperitoneu fie ante fie postoperator. Cu certitudine însă este originea posttraumatică a hemoperitoneului prin ruptură splenică în doi timpi, care a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă. Decesul prin starea septică survenită în evoluţie denotă o legătură de cauzalitate indirectă între leziuni şi deces.
Aceasta este situaţia de fapt ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cursul procesului penal, probe ce au pus în evidenţă, fără umbră de îndoială, că inculpatul l-a lovit pe Năstase Trofim pe partea stângă a corpului şi în zona abdominală.
In privinţa numărului loviturilor şi a obiectului vulnerant folosit, există unele neconcordanţe în declaraţiile inculpatului şi ale martorilor.
In rechizitoriu se avansează ideea că inculpatul a lovit victima cu un drug de fier.
Cu privire la obiectul contondent folosit, inculpatul a declarat în mod constant că a lovit victima cu o nuia din lemn de salcâm de un metru lungime şi 2 cm grosime de 2 – 3 ori.
Martorul C. L., martor ocular, a declarat în cursul urmăririi penale (fila 44 UP) că, de la o distanţă de 150 m l-a văzut pe inculpat lovindu-l cu un băţ sau un fier lung de 1 m de sus în jos de 3 ori şi o singură dată cu piciorul.
In faţa instanţei (fila 63) acelaşi martor a declarat că inculpatul i-a dat victimei 3 lovituri pe spate cu un băţ de 1 metru şi l-a lovit de 3 ori cu piciorul în stomac.
Martorele oculare D. A., T. S. şi D. I. au declarat că inculpatul a lovit victima cu un băţ de mai multe ori (martora D. susţine că de 4 – 5 ori (fila 50) sau 5 – 6 ori (fila 54 UP), martora T. S. de 2 – 3 ori (fila 49 verso UP).
Chiar dacă nu se poate stabili cu certitudine numărul loviturilor, este cert că acestea au fost repetate, numeroase, întrucât inculpatul însuşi a recunoscut în declaraţia olografă din 25 mai 2009 (fila 37 UP) că în timp ce-l lovea, femeile din căruţă au strigat să-l lase şi atunci a renunţat să-l mai lovească pe N. T..
Numai soţia victimei a declarat, în ambele faze ale procesului, că soţul său a fost lovit de inculpat cu fierul cu care priponea calul, însă declaraţia sa, sub acest aspect, nu se coroborează cu celelalte probe, astfel că aceste susţineri nu vor fi reţinute.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză (fila 10 UP) a concluzionat că loviturile (repetate) au putut fi aplicate atât cu corp contondent cu profil alungit, cu o arie a secţiunii transversale de aproximativ 2,5 – 3 cm, asemănător unui ciomag, bâtă, etc. cât şi/sau cu/sau de obiect dur cu profil neregulat, precum lovire cu piciorul, în succesiune rapidă.
Concluziile medico-legale confirmă astfel susţinerile martorului C., singurul care a precizat că inculpatul a lovit victima atât cu băţul, cât şi cu piciorul în zona abdominală.
Aşa fiind, tribunalul reţine că inculpatul a lovit victima în mod repetat cu un băţ şi cu piciorul în abdomen. Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că victima putea fi lovită şi de alte persoane în aceeaşi zi sau în zilele următoare, însă din niciun mijloc de probă nu rezultă că victima ar fi avut alte incidente soldate cu vătămarea sa.
La termenul din 8 martie 2011, inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 183 în art. 182 alin. 2 Cod penal, invocând o tare de dubiu cu privire la cauza decesului, avansând ipoteza infectării victimei în perioada spitalizării cu o bacterie care să fi cauzat septicemia.
Existenţa unei bacterii „ucigaşe” în cazul de faţă nu a fost demonstrată. Că astfel de bacterii intraspitaliceşti de tip stafilococ aureus, proteus, pioceanic etc. exista, o demonstrează realitatea zilelor noastre, mass-media prezentând frecvent astfel de cazuri. In absenţa unor probe concrete, care să demonstreze că, spitalizat fiind, într-o unitate spitalicească din Tulcea, victima a fost suprainfectată, postoperator cu agenţi nozocomieli care au dus la deces, această apărare, dezvoltată în cererea de schimbare a încadrării juridice nu poate fi reţinută.
Expertiza medico-legală a conchis că moartea victimei s-a datorat septicemiei şi şocului septic, complicaţii survenite în contextul unui politraumatism prin agresiune vechi de 7 zile, hemoperitoneu prin ruptură de splin.
S-a mai concluzionat că hematomul subcapular splenic s-a lărgit în evoluţie şi s-a rupt la câteva zile după trauma abdominală iniţială, conducând la hemoragia intraperitoneală fatală.
Rapoartele de expertiză efectuate în cauză au fost avizate de Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L. (fila 17 UP), comisie care a stabilit că originea posttraumatică a hemoperitoneului prin ruptuă splenică în doi timpi este certă şi că decesul prin starea septică survenită în evoluţie denotă o legătură de cauzalitate indirectă între leziuni şi moarte.
In acelaşi aviz se menţionează că în lipsa efectuării unui examen bacteriologic efectuat ante sau postmortem este imposibil de precizat etiologia septicemiei care a condus la deces.
In aceste condiţii, cererea de schimbare a încadrării juridice nu poate fi primită. Fapta inculpatului de a aplica lovituri repetate victimei pe partea stângă a corpului, cu un băţ şi cu piciorul în abdomen, provocându-i acestuia, printre alte leziuni, o ruptură splenică în doi timpi, ce a necesitat după 7 zile, o intervenţie chirurgicală de urgenţă, dar datorită prezentării tardive, cazul a avut o evoluţie postoperatorie nefavorabilă, victima decedând datorită complicaţiilor septice, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii praeterintenţionate de loviri cauzatoare de moarte, între trauma abdominală şi deces existând legătură cauzală indirectă.
Aşa fiind, cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat va fi respinsă, fiind menţinută, implicit, încadrarea juridică reţinută în actul de inculpare.
In drept, fapta inculpatului D. N. de a-i aplica victimei N. T. lovituri cu un băţ provocându-i leziuni ce au condus la internarea acesteia în spital, şi care, prin complicaţiile survenite, au provocat decesul lui N. T., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa are în vedere criteriile generale prev.de art. 72 Cod penal, şi anume: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, gradul ridicat de pericol social al acesteia, persoana inculpatului care este la primul conflict cu legea penală şi, până la momentul comiterii faptei, a avut o conduită corespunzătoare în societate şi în familie, astfel cum rezultă din relaţiile comunicate de Primăria comunei J.. Aceste aspecte relative la persoana inculpatului determină instanţa să reţină în beneficiul inculpatului circumstanţa prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepsei în condiţiile art. 76 lit. b Cod penal.
Aşa fiind, urmează a-l condamna pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare. Inculpatului îi va fi aplicată şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.
La aplicarea pedepsei accesorii, instanţa a avut în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului. Instanţa nu a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, întrucât inculpatul nu s-a folosit de vreo funcţie sau profesie pentru săvârşirea infracţiunii. Nu au fost interzise nici drepturile prev. de art. 64 lit. d şi e Cod penal, deoarece inculpatul nu mai are copii minori la vârsta sa (61 de ani) şi este greu de crezut că în urma condamnării sale, ar mai putea fi numit tutore sau curator.
In privinţa modalităţii de executare a pedepsei aplicate, tribunalul optează pentru o pedeapsă neprivativă de libertate. In condiţiile în care inculpatul nu a săvârşit până la această vârstă înaintată nicio infracţiune, instanţa manifestă încredere în propriile posibilităţi de reeducare ale inculpatului care, cu ajutorul specializat, se va putea abţine în viitor de la săvârşirea altor fapte de natură penală.
Cum în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 861) alin. 1 Cod penal (pedeapsa aplicată este de 4 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior şi se apreciază, în raport de conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, urmează a dispune suspendarea pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată de 6 ani.
Urmează a încredinţa supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea şi a obliga inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863) alin. 1 lit. a – d Cod penal.
Inculpatului i se va atrage atenţia asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor prev. de art. 864) Cod penal, relative la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. 1 Cod proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat.
În temeiul art. 183 Cod pen., cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a şi art. 76 lit. b Cod pen.,
Condamnă pe inculpatul D. N. la o pedeapsa de 4 ani închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
In temeiul art. 861) Cod penal,
Dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 6 ani.
Obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a – d Cod pen., şi anume:
– să se prezinte, la datele fixate, de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, căruia i se încredinţează supravegherea inculpatului;
– să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
– să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
– să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Atrage atenţia asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864) Cod pen., relative la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal,
Suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
In temeiul art. 191 alin. 1 Cod proc. pen.,
Obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 4100 lei.
Cu apel în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi părţile prezente, şi de la comunicare pentru părţile lipsă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2011.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro