404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

OUG 119-2007

Sentinţa civilă nr.414

Sedinţă publică din 09.02.2009

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ………… sub dosar nr……….., creditoarea ……….. a chemat în judecată pe debitoarea …………, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea debitoarei la plata sumei totale de ………… lei, defalcată astfel: 3111,70 lei reprezentând contravaloarea mărfii livrate; 2752,46 lei reprezentând penalităţi de întârziere; 40 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a învederat că la data de …….. între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr…………, având ca obiect comercializarea produselor, în temeiul căruia a emis facturile fiscale nr…………. în valoare de …….. lei; nr……….. în valoare de ………… lei; nr…………. în valoare de .; nr……… în valoare de ………… lei; nr………… în valoare de ……….., pe care debitoarea nu le-a achitat nici până în prezent, deşi termenul de plată s-a împlinit.

A mai precizat creditoarea că în temeiul dispoziţiilor art.11 din contractul încheiat între părţi, potrivit cărora neîndeplinirea obligaţiilor contractuale la timp atrage plata de penalităţi în cuantum de 1% pe zi de la data scadenţei înscrisă în factura fiscală, a calculat penalităţi de întârziere în cuantum de ………….. lei.

Creditoarea a mai arătat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei de plată, respectiv creanţa sa este certă, lichidă şi exigibilă.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.998, art.1361 şi urm. din Codul civil şi dispoziţiile OUG nr.119/2007.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei şi timbru judiciar în cuantum de 0,50 lei.

În conformitate cu dispoziţiile art.242 al.2 Cod proc.civ. s-a solicitat de către creditoare judecarea cauzei şi în lipsa părţilor.

În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copii certificate, următoarele înscrisuri: …………..

Debitoarea, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a propune probe şi a formula apărări.

În cauză, instanţa a încuviinţat în temeiul art.167 Cod procedură civilă proba cu înscrisuri, apreciind-o legală, pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de ……….., între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr…………….

În temeiul acestui contract, creditoarea, în calitate de furnizor, i-a livrat debitoarei, în calitate de cumpărător, mai multe produse, emiţând facturile fiscale: factura nr.62796/03.10.2008 (f.8); factura fiscală nr.68020/23.10.2008 (f.9); factura fiscală nr.66172/09.10.2008 (f.10); factura fiscale nr.67401/16.10.2008 (f.11); factura fiscală nr.68021/23.10.2008 (f.12); fişă calcul penalităţi (f.13).

În drept, potrivit art. 2 din OUG 119/2007 procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, nefiind incluse în sfera de aplicare a ordonanţei creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă şi nici contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Potrivit art. 379 Cod procedură civilă, creanţa are un caracter cert atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau/şi din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa constată caracterul cert al creanţei în valoare totală de ………… lei în conformitate cu dispoziţiile art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, existenţa sa rezultând din facturile fiscale nr………… precum şi caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, câtimea creanţei fiind determinată şi rezultând din înscrisuri însuşite de părţi, respectiv facturile fiscale enumerate mai sus care potrivit art. 46 Cod comercial fac dovada şi împotriva debitorului în măsura în care sunt acceptate.

Potrivit art. 46 Cod comercial, obligaţiunile comerciale se probează şi cu facturi acceptate. Factura este un înscris care cuprinde elementele esenţiale ale unei operaţiuni comerciale: identitatea părţilor, cantitatea de marfa, calitatea, condiţii de livrare etc. In privinţa forţei probante, factura face dovada deplină împotriva emitentului şi în favoarea aceluia ce o deţine, adică a destinatarului. Factura poate sa facă dovada şi în favoarea emitentului, dacă este acceptată de către destinatar.

În cauza dedusă judecăţii acceptarea este expresă, făcându-se prin depunerea semnăturii şi ştampilei debitoarei.

Caracterul exigibil al creanţei rezultă din faptul neplăţii preţului de către debitoare la scadenţă, prevăzută pe fiecare factură, respectiv data de 10.10.2008 în cazul facturii fiscale nr……………

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, instanţa apreciază ca nefiind întemeiată cererea creditoarei. Astfel, instanţa reţine că părţile au prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare nr……….., în art.11, că neîndeplinirea la timp a obligaţiilor contractuale atrage plata de penalităţi în cuantum de 1% pe zi de întârziere, începând cu data scadenţei înscrisă în factura fiscală.

Totodată, în art.8 din contract se prevede că acest contract este valabil până la data de 30.04.2008.

Analizând facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, instanţa constată că acestea au fost emise după încetarea contractului, creditoarea nefăcând dovada prelungirii contractului printr-un act adiţional.

Având în vedere natura convenţională a penalităţilor de întârziere, în lipsa unui contract valabil încheiat, care să prevadă în mod expres clauza penală, instanţa nu va obliga debitoarea să plătească creditoarei penalităţi de întârziere, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Faţă de cele expuse mai sus, apreciind că pretenţiile creditoarei sunt justificate numai pentru suma de ……….. , în temeiul art.2 şi art.10 alin.3 din OUG nr.119/2007, instanţa va admite în parte cererea, urmând a obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 3111,70 lei reprezentând contravaloare marfă livrată, în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro