404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Somatie de plata

Sentinţa civilă nr.416

Sedinţă publică din 09.02.2009

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ……… sub dosar nr………., creditoarea ……….. a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea debitoarei …………. la plata sumei de ………, precum şi a dobânzii legale, calculate de la data emiterii facturii şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a învederat că a livrat debitoarei marfă în valoare totală de …………. lei.

A mai arătat creditoarea că, deşi a somat-o pe debitoare să plătească debitul datorat, aceasta nu s-a conformat.

Totodată, a mai precizat creditoarea că facturile fiscale pe care le-a emis au fost acceptate la plată de către debitoare, fiind semnate de către aceasta.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OG nr.5/2001, OG nr.9/2000, Codul Civil şi Codul comercial.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei şi timbru judiciar în cuantum de 0,50 lei.

În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, următoarele înscrisuri: ………..

La data de …….. creditoarea a depus, în temeiul art.132 Cod procedură civilă, o cerere completatoare, prin care a solicitat obligarea debitoarea la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 5% pe zi de întârziere, aşa cum este prevăzut în facturi.

Totodată, având în vedere dispoziţiile Legii nr.469/2002, conform cărora penalităţile de întârziere nu pot depăşi cuantumul debitului principal,creditoarea a solicitat instanţei să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de …………. lei, defalcată astfel: ………. reprezentând debit principal, iar suma de ………. lei reprezentând penalităţi de întârziere.

Debitoarea, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă.

În cauză instanţa a încuviinţat, în temeiul art.167 al.1 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri, apreciind-o legală, pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între creditoare şi debitoare s-au stabilit relaţii comerciale având ca obiect livrare materiale de construcţii.

Creditoarea, în calitate de vânzătoare, i-a livrat debitoarei, în calitate de cumpărătoare o serie de materiale de construcţie, pentru care a emis facturile fiscale nr…………

În drept, potrivit art.1 din OG nr.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Potrivit art.379 alin.3 C.pr.civ., creanţa are un caracter cert atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau/şi din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanţa este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puţin, este determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului, conform art. 379 alin.4 C.pr.civ.. Creanţa este exigibilă (scadentă) dacă termenul prevăzut în favoarea ori şi în favoarea debitorului s-a împlinit ori, în condiţiile legii – art. 263 si art. 382 C.pr.civ. – debitorul este decăzut din beneficiul termenului.

Analizând prezenta cerere de emitere a somaţiei de plată în raport de aceste cerinţe, instanţa reţine următoarele:

Creanţa este certă, în sensul art. 379 alin. 3 din C.proc. civ. deoarece existenţa creanţei privind contravaloarea produselor livrate de creditoare rezultă din facturile fiscale depuse la dosar, facturi acceptate în mod expres de către debitoare prin semnarea acestora.

Creanţa este lichidă, în sensul art.379 alin. 4 din C.proc. civ. deoarece câtimea acesteia este determinată prin însuşi actul de creanţă, respectiv facturile fiscale emise de către creditoare (f.5-6).

Creanţa este exigibilă, în facturi prevăzându-se ca termen de plată – 15 zile de la emiterea facturii, fiind împlinit la data introducerii cererii.

Faţă de prevederile art. 969 Cod Civil, instanţa reţine că debitoarei îi revenea obligaţia de a achita integral facturile invocate de către creditoare la datele când acestea au devenit scadente.

Întrucât creanţa solicitată de creditoare prin prezenta cerere este certă, lichidă şi exigibilă, pentru suma de 1846,06 lei, reprezentând o obligaţie de plată a unei sume de bani şi este determinată potrivit facturilor asumate de către debitoare, având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse şi constatând întrunite condiţiile cerute de art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, instanţa va soma debitoarea să plătească creditoarei, suma de ………. lei, reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată.

Cu privire la penalităţile de întârziere, instanţa va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

Instanţa apreciază că, în lipsa existenţei unui contract care să prevadă expres clauza penală, simpla menţiune a clauzei penale pe facturi nu face dovada întrunirii acordului de voinţă al părţilor potrivit dispoziţiilor art.46 Cod comercial, art.969 şi art.970 Cod civil.

Astfel, facturile fiscale reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce au rolul de a constata executarea unei operaţiuni comerciale. Nu este mai puţin adevărat că factura cuprinde menţiuni care se bazează pe actul juridic încheiat de părţile contractante, fără a se confunda cu acesta.

Factura face dovada în legătură cu existenţa actului juridic şi cu executarea operaţiunii care constituie obiectul ei. Fundamentul emiterii facturii este raportul juridic de drept comercial, fără însă ca acest înscris să se substituie fundamentului său, de vreme ce factura constată numai executarea operaţiunii. Factura fiscală acceptată de către destinatar face dovadă în favoarea emitentului, dar numai asupra elementelor esenţiale ale operaţiunii, şi anume: preţ, cantitate de marfă, condiţii de predare, recepţie. Înscrierea pe factură de către emitent a unui procent de penalitate apare ca o manifestare unilaterală de voinţă,

Menţiunea referitoare la penalităţi, făcută unilateral de creditoare pe facturi, nu constituie o convenţie legal făcută între părţi, deoarece nu rezultă din actele dosarului că delegatul debitoarei, care a semnat pentru primirea mărfurilor şi a facturii, era abilitat să negocieze pentru aceasta clauzele unui contract, penalităţile având caracter convenţional.

Mai mult, instanţa nu poate face în procedura sumară a somaţiei de plată probatorii complete referitoare la întinderea drepturilor conferite de societatea debitoare reprezentantului ei care a semnat facturile.

În baza art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, constatând că pretenţiile creditorului sunt justificate numai în ceea ce priveşte suma de ………. lei reprezentând contravaloare marfă neachitată, instanţa va admite în parte acţiunea şi va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanţa, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, respectiv admiterea în parte a cererii, va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de ………. lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro