404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plangere contraventionala

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 683

Şedinţa publică de la 03 Martie 2009

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei având ca obiect plângere contravenţională, instanţa reţine următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea în data de 02.09.2008, sub nr. unic. 4195/327/2008 petentul _ a contestat procesul – verbal de contravenţie seria CC nr. 0119329 emis în data de 09.08.2008 de IPJ Tulcea.

În motivarea plângerii, petentul invocă motive de nulitate a procesului verbal, constând în neindicarea unităţii din care face parte agentul constatator şi nerespectarea dreptului de a face obiecţiuni şi motive de netemeinicie ale actului sancţionator, constând în aceea că faptele contravenţionale nu există.

În drept, petentul îşi întemeiază plângerea pe art. 105 alin.1 din OUG 195/2002.

În dovedirea plângerii contravenţionale a anexat procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 0119329/09.08.2008- fila 4 dosar şi a solicitat administrarea probei testimoniale.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, depunând însă la dosar înscrisuri: raportul agentului constatator- fila 16 dosar.

Instanţa constată că plângerea contravenţională este scutită de taxa judiciară de timbru, conform art. 36 din OG 2/2001.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială solicitată de petent.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria CC nr. 0119329/09.08.2008- fila 4 dosar, petentul _ a fost sancţionat contravenţional cu amendă rezultantă în cuantum de 600 lei, reţinându-se în sarcina sa fapta prevăzută de art. 147 pct.1 din HG 1391/2006, constând în aceea că în data de 09.08.2008, a condus auto marca Skoda, cu nr. de înmatriculare TL 22 YRM şi nu a avut asupra sa actul de identitate, permisul de conducere şi certificatul de înmatriculare al maşinii şi sancţionată conform art. 101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 republicată şi fapta prevăzută de art. 41 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, constând în aceea că la intersecţia străzii 1848 cu str. Barajului a circulat pe sens opus, punând în pericol siguranţa circulaţiei pe acel sector la efectuarea virajului la stânga spre staţia PECO Petrom şi prevăzută de art. 101 alin.3 OUG 195/2002 republicată.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce priveşte apărarea petentului că actul de sancţionare este lovit de nulitate ca urmare a faptului că nu i-a fost respectat dreptul de a face obiecţiuni, instanţa reţine că nerespectarea invocată de petent a normelor art. 16 alin.7 din OG 2/2001 atrage sancţiunea nulităţii relative şi virtuale a procesului verbal, de natură a atrage anularea procesului verbal de contravenţie dacă prin nerespectarea normei s-a adus o vătămare petentului care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Instanţa constată că în cauză, deşi petentul nu a putut face obiecţiuni la momentul întocmirii procesului-verbal deoarece s-a încheiat în lipsa sa, acesta a exercitat calea de atac a plângerii, prin care a evocat în faţa instanţei toate aspectele de nelegalitate şi netemeinicie ale procesului-verbal pe care le-a considerat incidente speţei, aspecte pe care s-au administrat probe în condiţii de contradictorialitate, independenţă şi imparţialitate, cu garanţiile ce însoţesc procedura contencioasă.

Astfel că, deşi petentul nu a fost în măsură să formuleze obiecţiuni la momentul încheierii procesului-verbal, şi-a exercitat dreptul în faţa instanţei, motiv pentru care instanţa apreciază că nu este îndeplinită condiţia ca vătămarea adusă să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenţie, urmând a înlătura acest motiv de nulitate invocat de petent ca nefundat.

Cel de al doilea motive de nelegalitate al procesului verbal invocat de petent este nefondat, faţă de menţiunile procesului-verbal de contravenţie, care în colţul din stânga sus al actului sancţionator poartă menţiunile pe care pententul le învederează în mod nereal că ar lipsi, respectiv arată că agentul constatator face parte din IPJ Tulcea, Serviciul Politiei Rutiere. E adevărat că duplicatul procesului-verbal depus de petent nu prezintă menţiunile privind instituţia din care face parte agentul constatator, dar din originalul procesului-verbal rezultă că este menţionată instituţia din care face parte agentul constatator. Mai mult, art. 16 prevede că procesul-verbal trebuie să conţină obligatoriu instituţia din care face parte agentul constatator, exigenţele art. 16 din OG 2/2001 fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii virtuale, astfel că nerespectarea acestei cerinţe în procesul-verbal ar atrage sancţiunea nulităţii actului sancţionator dacă prin omisiunea indicării acesteia s-ar fi cauzat petentului o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, petentul nu invocă şi nici nu dovedeşte vătămarea produsă, astfel că va înlătura această apărare ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei de a nu avea asupra sa actele de identificare, instanţa constată că agentul constatator a prevăzut că fapta este prev. de art. 147 pct. 1 din HG 1391/2006 (care prevede obligaţia conducătorului auto de a avea asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prevăzute de legislaţia în vigoare) şi că este sancţionată de art. 101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 republicată (care prevede că nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2) (care prevede următoarele documente: documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege constituie contravenţie), astfel că încadrarea juridică a faptei reţinute este corespunzătoare.

Din eroare învederează petentul că se indică pct.13 din art. 101 alin.1 din OUG 195/2002, grafia justificând această neconcordanţă între ce afirmă petentul că s-ar fi înscris în procesul-verbal şi ceea ce se poate constata în exemplarul original că s-a scris, astfel că acest motiv de nelegalitate nu este întemeiat, urmând a fi înlăturat.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei contravenţionale constând în aceea că la intersecţia dintre str. 1848 cu str. Barajului a circulat pe sens opus la efectuarea virajului la stânga, instanţa reţine că agentul constatator a omis a indica litera din art. 101 alin.3 din OUG 195/2002 republicată, şi că art. 16 din OG 2/2001 prevede obligaţia ca în procesul-verbal să se menţioneze actul normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia, obligaţie prevăzută sub sancţiunea nulităţii virtuale a actului de sancţionare, ce ar atrage sancţiunea nulităţii dacă s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, petentul nu invocă şi nici nu dovedeşte o atare vătămare generată de această omisiune, astfel că nefiind îndeplinite condiţiile de drept comun ale nulităţii prev. de art. 105 alin.2 C.pr.civ., instanţa nu va putea da eficienţă sancţiunii nulităţii pentru acest motiv invocat. Apărarea petentului privind incorecta aplicare a sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce nu este întemeiată, temeiul juridic al suspendării dreptului de a conduce fiind chiar art. 101 alin.3 din OUG 195/2002 republicată, urmând să înlăture această apărare ca neîntemeiată.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că fapta consemnată de agentul constatator în procesul- verbal a constat în aceea că petentul în intersecţia dintre str. 1848 şi str. Barajului (varianta) a circulat pe sens opus, punând în pericol siguranţa circulaţiei pe acel sector de drum, la efectuarea virajului la stânga spre staţia Peco Petrom.

Deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art.34 şi din împrejurarea că agentul constatator a perceput „ex propriis sensibus” faptele consemnate în procesul-verbal contestat, fiind îndeplinite exigenţele impuse de principiul nemijlocirii în constatarea faptei contravenţionale, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenţiei face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

În cauză petentul a făcut proba cu declaraţiile martorilor Topriceanu Elena şi Topriceanu Adrian, că la aproximativ 50 metri de intersecţia dintre str. 1848 cu str Barajului petentul a efectuat o manevră de depăşire care s-a prelungit în încercarea de a evita un câine comunitar, dar că s-a încadrat pe sensul său de mers înainte de a intra în intersecţia dintre str. Barajului cu str. Babadag. Mai arată martorii că din celălalt sens nu circula nici o maşină.

Instanţa va analiza identitatea între obiectul probei cu procesul-verbal de contravenţie şi obiectul probei cu declaraţiile celor doi martori. Astfel, agentul constatator a reţinut că petentul a circulat pe sens opus la intersecţia dintre str. 1848 cu str. Barajului când a efectuat virajul la stânga spre staţia Peco, pe când martorii audiaţi fac referire la o manevră de depăşire a unui autoturism efectuată când autoturismul deja rula pe str. Barajului, deci manevra de depăşire a fost ulterioară manevrei de viraj la stânga.

Astfel că reţine instanţa că petentul nu a fost sancţionat pentru manevra de depăşire la care fac referire martorii, ci pentru fapta de a fi circulat pe sens opus când s-a încadrat pe str. Barajului. În aceste condiţii apreciază că proba cu declaraţiile acestor martori nu este o probă contrară procesului-verbal de contravenţie, urmând a respinge plângerea contravenţională pentru această faptă ca neîntemeiată.

Pe cea de a doua faptă, declaraţiile martorilor fac probă pe faptul că petentul nu a fost oprit în trafic, dar reţine instanţa că însăşi petentul arată în plângerea contravenţională că a fost oprit de agentul de poliţie după ce acesta a văzut traiectoria maşinii pentru a-l avertiza. Mai arată petentul tot în plângerea contravenţională că ulterior momentului la care a fost oprit în trafic, la data de 27.08.2008 a fost anunţat verbal să se prezinte la sediul IPJ unde i s-a înmânat un exemplar al procesului-verbal. În aceste condiţii, urmează să analizeze puterea de dovadă între mărturisirea făcută de petent în chiar plângerea contravenţională şi declaraţiile acestor martori, constatând că vin în contradicţie, şi apreciind că recunoaşterile petentului creează credinţă instanţei pe situaţia de fapt decât declaraţiile acestor martori, astfel că va înlătura declaraţiile acestor martori ca neconforme adevărului, reţinând ca veridice împrejurările învederate de petent prin chiar plângerea contravenţională că petentul ar fi fost reţinut în trafic în chiar ziua constatării faptei contravenţionale şi la locul săvârşirii faptei. Chiar dacă din aceste considerente instanţa a reţinut neconformitatea cu adevărul a acestor declaraţii de martor, instanţa pe prima fapta analizată în considerentele de mai sus a mers mai departe cu analiza pe situaţia de fapt, arătând diferenţele de probă din cauză.

Pentru aceste considerente, în tem. art. 34 din OG 2/2001, urmează a respinge plângerea contravenţională ca neîntemeiată

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro