404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Divort

SENTINŢA CIVILĂ NR.364

Şedinţa publică de la 03.02.2009

La data de …….., s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr. …………, cererea de chemare în judecată formulată reclamantul ………….., domiciliat în …………… şi pe pârâta …………, domiciliată în ………….., prin care a solicitat instanţei: desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de …….., revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, spre a se numi „……..”, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la ………, şi că din convieţuirea cu aceasta s-a născut la data de …….., ………., care în prezent este majoră.

A arătat reclamantul că datorită neînţelegerilor intervenite între ei, pârâta a început să plece de acasă, să aibă relaţii extraconjugale şi să nu mai manifeste interes faţă de copil, împrejurări care au condus, în luna august 2006, la despărţirea lor în fapt. A mai arătat reclamantul, că în prezent, copilul, diagnosticat cu handicap mental-gradul 5, se află în îngrijirea sa.

S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri, iar în drept au fost invocate dispoziţiile art. 38 şi 40 din C.familiei.

Deşi legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a propune probe în apărare.

La termenul de judecată din 26.01.2009, din oficiu, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tulcea.

Relativ la excepţia invocată, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 607 Cod procedură civilă, cererea de divorţ este de competenţa instanţei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă unul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia instanţei în care se află cel din urmă domiciliu comun, instanţa competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competentă instanţa în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.

În cauză, soţii nu au domiciliul în ţară, împrejurare faţă de care, pentru absenţa ipotezei de reglementare, sunt inaplicabile normele art. 607 Cod procedură civilă.

În aceste condiţii, cum procesul există între două persoane cu domiciliul în străinătate, referitor la un act de stare civilă înregistrat în România iar ambii soţi sunt cetăţeni români, elemente faţă de care instanţele române sunt competente să judece pricina, teritorial competenţa se determină potrivit art. 155 din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Aşadar, instanţa va admite excepţia invocată, şi pe cale de consecinţă, va declina competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro