404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plangere contraventionala

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 653

Şedinţa publică de la 02 Martie 2009

INSTANŢA

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 21.10.2008, sub nr. 5073/327/2008, petentul _ a contestat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr.0119612 din data de 16.10.2008 întocmit de intimatul _ solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la aceea dată a fost obligat să circule cu o viteză peste limitele legale, dar că nu a circulat cu viteze mai mari de 48 km/ora peste limita legală, cunoscând faptul că peste i diferenţă mai mare de 50 Km/oră, permisul de conducere se suspendă. Astfel, setarea maşinii a limitat viteza de circulaţie a maşinii la maxim 98km/ora.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar copia procesului-verbal mai sus-menţionat.

Intimatul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.

În dovedirea celor reţinute în actul de constatare, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. 1 C.p.c., intimatul a depus la dosar un raport al agentului constatator care a întocmit actul sancţionator contestat, în completarea actului de constatare, fotografii, buletin de verificare metrologică nr0163866 din data de 12.09.2008, atestatul agentului constatator, certificat aprobare model.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 16.10.2008, în jurul orei 11,44, petentul a condus autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare BR 44 RMN, pe str. Avram Iancu din oraşul Isaccea, fiind înregistrat de aparatul radar Traffipax Speedophot, cu viteza de 106 km/h, fiind încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr.0119612, prin care petentul a fost sancţionat cu aplicarea unei amenzi in cuantum de 486 lei, reprezentând 9 puncte amenda şi cu reţinerea permisului de conducere, potrivit dispoziţiilor art.102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la susţinerea petentului în sensul că în cuprinsul art. 181 din Hotărârea nr. 1391/2006, se instituie o condiţie de valabilitate a procesul verbal, respectiv încheierea lui în forma materială prevăzută în anexa 1D, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată întrucât formularul utilizat în cauză cuprinde toate menţiunile prevăzute de legiuitor în formularul din anexa 1D. Cu toate ca menţiunea „fiind înregistrat cu ……..” nu apare în formularul tipizat, aceasta apare în cuprinsul procesului verbal, agentul constatator menţionând că „abaterea este filmată pe caseta video nr. 116”.

Mai mult, utilizarea unui anumit tip de formular nu este prevăzută de legiuitor sub sancţiunea nulităţii (virtuale ori exprese), nefiind prevăzută printre cazurile de la art. 16 ori art. 17 din O.G. nr.2/2001.

În ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa reţine că petentul nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa în procesul-verbal de contravenţie. Din actele si lucrările dosarului rezultă că nu a fost răsturnată prezumţia de veridicitate cu privire la situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie de către agentul constatator, fapta săvârşită de acesta întrunind elementele constitutive a contravenţiei prevăzute de art. 121 alin.1 din HG nr.1391/2006.

Instanţa nu reţine apărarea petentului în sensul că organul constatator nu a făcut dovada că cinemometrul îndeplineşte cerinţele metrologice şi tehnice specifice modalităţilor de control metrologic legal pentru că la dosarul cauzei nu au fost depuse de către agentul constatator verificările periodice la care Ordinul 301/2005 face referire. Astfel, potrivit art. 5.1 şi 5.2 din Ordinul Biroului Român de Metrologie nr.301/2005 conformitatea cinemometrului se realizează în funcţie de cerinţele tehnice indicate în tabelul nr. 1 din ordin, astfel se verifică, în mod obligatoriu, periodic cerinţele înscrise la punctele 1,2,3,17,18,19,22,28,29,30,31,35,37,38,39,40,44,45 din Tabelul nr.1 din acest ordin. La punctul 5.3 din Ordinul 301/2005 se prevede că „intervalele maxime de timp între două verificări metrologice succesive sunt prevăzute în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal, în vigoare”, iar la poziţia L44 din Anexa 1 din Ordinul 27/2004 pentru aprobarea Listei oficiale a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O. – 2004, se arată că „aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre) intervalul maxim admis între două verificări metrologice succesive este de 1 an”.

Având în vedere că potrivit buletinul de verificare metrologică nr.0163866 din data de 12.09.2008 (f.41) rezultă că aceste verificări cerute de lege au fost făcute cu aproximativ o lună înainte de data constatării contravenţiei, respectiv 16.10.2008, şi faptul că intervalul maxim admis între două verificări metrologice succesive este de 1 an, instanţa constată că intimata a făcut dovada că cinemometrul îndeplineşte cerinţele metrologice şi tehnice specifice modalităţilor de control metrologic legal, astfel aceste susţineri ale petentului sunt neîntemeiate.

Petentul mai susţine faptul că pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, deoarece potrivit prevederile pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr.301/2005, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă printre altele şi faptul că „a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea” iar din fotografia depusă la dosarul cauzei lipseşte informaţia cu privire la efectuarea autotestării.

Potrivit pct.3.2.6. din norma NML 021-05 prevede că „cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcţie de autotestare, care să poată pune în evidenţă orice defect sau dereglare funcţională, ce pot avea influenţă asupra exactităţii de măsurare. Aceasta funcţie trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcţiune a cinemometrului. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcţionale, acestea vor fi semnalate iar funcţionarea cinemometrului va fi blocată”.

Astfel, potrivit pct.3.2.6. din Norma de metrologie legală 021-05 NML, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr.301/2005, autotestarea trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcţiune a cinemometrului, iar potrivit pct. 3.5.1 din aceeaşi normă, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă printre altele şi faptul că „a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6)”, instanţa reţine că intimata a efectuat dovada efectuării acestei autotestări obligatorii prin faptul că a depus o fotografie din care rezultă efectuarea acestei autotestări, iar potrivit pct. 5.1 din norme aceasta se efectuează pornirea unităţii.

De asemenea, instanţa nu reţine apărarea petentului în sensul că în zonă se află linii de înaltă tensiune, care puteau influenţa prin radiaţiile electromagnetice corectitudinea efectuării măsurătorilor, deoarece din fotografiile depuse la dosarul depuse nu rezultă că acele linii sunt de înaltă tensiune.

Faţă de împrejurarea că petentul a fost sancţionat cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 486 lei, reprezentând minimul amenzii prevăzute de lege pentru fapta săvârşită, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e coroborat cu art. 98 alin. 4 lit. d) din OUG nr. 195/2002, nu se pune problema reindividualizării sancţiunii, în condiţiile în care gradul concret de pericol social al faptei corespunde sancţiunii aplicate.

Pentru a se opri la aceasta soluţie, instanţa a avut în vedere atât dispoziţiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi cele ale art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ care prevăd că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanţa apreciază că plângerea dedusă judecăţii este evident neîntemeiată şi în consecinţă, urmează a o respinge.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro