404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plangere contraventionala

Sentinţa civilă 754

Sedinţă publică din 09 martie 2009

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de …….. sub dosar nr…….., petentul ……….., în contradictoriu cu intimatul ………., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria ………; în subsidiar petentul a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii ce i-a fost aplicată prin procesul-verbal de contravenţie cu avertisment.

În motivarea plângerii, petentul a învederat că în data de ……….., în jurul orelor 9.40 se deplasa cu autovehiculul, proprietatea părinţilor săi, pe strada …………….

A mai arătat petentul că în direcţia sensului de mers se afla un autoturism marca Hyundai Accent a cărui semnalizare arăta stânga, şoferul intenţionând să parcheze într-o parcare aflată pe celălalt sens de mers, mai exact vis-a-vis de locul unde se afla acesta.

Petentul a mai menţionat că deşi şoferul autoturismului marca Hyundai ar fi trebuit să se asigure din faţă şi din spate, acesta nu a avut răbdare, punându-şi deja maşina în mişcare.

Totodată, petentul a precizat că şi-a continuat uşor drumul şi, încercând să devanseze autoturismul marca Hyundai, l-a atins, urma rămasă pe acest autoturism fiind de aproximativ 5 cm, pe maşina sa neexistând niciun semn.

A mai învederat petentul că în mod greşit agentul constatator a reţinut în procesul-verbal de contravenţie că evenimentul a avut loc prin depăşire, încadrând fapta la art.15 al.5 raportat la art.101 al.3 lit.a, întrucât această dispoziţie reglementează trecerea pe culoarea roşie a semaforului.

Petentul a precizat că măsura dispusă este netemeinică şi nelegală şi că putea fi sancţionat cu avertisment.

În drept plângerea nu a fost motivată.

Potrivit dispoziţiilor art.36 din OG nr.2/2001 şi art.15 lit.i din Legea nr.146/1996 plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi în consecinţă, conform art.1 al.2 din OG nr.32/1995 şi de aplicarea timbrului judiciar.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenţie ………..

Intimatul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă, depunând însă la dosar, la solicitarea instanţei de judecată, următoarele înscrisuri: ……………….

În cauză instanţa a încuviinţat, în temeiul art.167 al.1 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri şi proba testimonială, apreciindu-le ca fiind legale, pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.

În şedinţa publică din data de ………. instanţa a procedat la audierea …………………..

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie ……………………… petentul ………………… a fost sancţionat cu amendă în cuantum de ………, fiindu-i reţinut şi permisul de conducere în vederea suspendării exerciţiului dreptului de a conduce, pentru săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute de art.45 al.5 din OUG nr.195/2002 raportat la art.101 al.3 lit.a din acelaşi act normativ.

S-a reţinut în procesul-verbal că în data de ……….. petentul ………… a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare …………. pe strada ……….., angajându-se în depăşirea prin partea stângă a autoturismului marca Hyundai cu numărul de ………. condus de numitul …………… care semnalizase stânga şi se încadrase corespunzător pentru a efectua viraj stânga, cu care a intrat în coliziune, producând avarierea ambelor autoturisme.

Procesul-verbal de contravenţie a fost semnat de petent, fără obiecţiuni, împotriva acestuia petentul formulând plângere în termenul legal prevăzut de art.31 al.1 din OG nr.2/2001.

Conform art.34 din OG nr.2/2001 instanţa analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie şi hotărăşte asupra sancţiunii aplicate.

Sub aspectul legalităţii, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa apreciază că situaţia de fapt, astfel cum afost descrisă de agentul constatator, corespunde realităţii.

Astfel, potrivit art.45 al.5 din OUG nr.195/2002, „depăşirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depăşit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenţia şi s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depăşeşte prin partea dreaptă”.

Nerespectarea regulilor privind depăşirea constituie contravenţie sancţionată, conform art.101 al.3 lit.a din OUG nr.195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

Instanţa va înlătura susţinerea petentului, potrivit căreia în mod greşit agentul constatator a încadrat contravenţia reţinută în sarcina sa în art.15 al.5 din OUG nr.195/2002, întrucât, analizând procesul-verbal de contravenţie se constată că agentul constatator a menţionat, în mod corect, în cuprinsul acestuia că fapta contravenţională este prevăzută de art.45 al.5 şi sancţionată de art.101 al.3 lit.a din OUG nr.195/2002.

Deşi petentul a contestat situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută în procesul-verbal, prin probele administrate în cauză, nu a reuşit să dovedească o situaţie contrară. Or, potrivit art.1169 Cod civil şi art.129 al.1 teza finală, cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească.

Astfel, din declaraţia martorului …………… rezultă că autoturismul marca Hyundai condus de numitul …………. a semnalizat intenţia de a efectua virajul spre stânga pentru a intra în parcarea aflată pe partea stângă a sensului de mers. Declaraţia martorului este confirmată atât de declaraţia celuilalt şofer implicat în accident, respectiv numitul ……………., (f.14), care a afirmat că a semnalizat stânga pentru a intra în parcare, cât şi de declaraţia petentului dată în faţa organelor de poliţie, acesta recunoscând că autoturismul marca Hyundai a semnalizat stânga.

Tot astfel, în cuprinsul plângerii contravenţionale petentul a afirmat că autoturismul marca Hyundai a semnalizat stânga, şoferul acestui autoturism intenţionând să parcheze într-o parcare aflată pe celălalt sens de mers.

Instanţa nu poate primi apărarea petentului potrivit căreia autoturismul marca Hyundai, cu toate că semnalizaze intenţia efectuării virajului spre stânga, a virat puţin spre dreapta, întrucât susţinerile acestuia sunt contrazise de declaraţiile martorului audiat în cauză, conform cărora în momentul semnalizării efectuarii virajului spre stânga, autoturismul marca Hyundai avea o poziţie înclinată spre partea stângă.

Potrivit declaraţiei martorului ………….., petentul nu a apreciat bine distanţa, intrând în coliziune cu autoturismul marca Hyundai, pe care l-a lovit în partea stângă spate.

Tot astfel, analizând avariile suferite de cele două autoturisme implicate în evenimentul rutier, rezultă că petentul a încercat să depăşească autoturismul marca Hyundai pe partea stângă.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa apreciază că procesul-verbal de contravenţie a fost legal şi temeinic întocmit.

Cu privire la sancţiunea aplicată, instanţa constată că petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 324 lei- echivalentul a 6 puncte amendă, fiindu-i aplicată şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile.

În ceea ce priveşte sancţiunea principală-amenda contravenţională, având în vedere, pe de o parte, că petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 324 lei, respectiv minimul prevăzut de lege pentru fapta reţinută în sarcina sa, iar pe de altă parte, criteriile de individualizare a sancţiunii prevăzute de art.21 al.3 din OG nr.2/2001, instanţa apreciază că sancţiunea a fost corect individualizată, sancţiunea avertismentului nefiind suficientă pentru a atrage atenţia petentului asupra gravităţii faptei sale, precum şi pentru a preveni săvârşirea în viitor a unor astfel de fapte.

Astfel, instanţa a avut în vedere faptul că petentul trebuia să dea dovadă de o atitudine prudentă în trafic, luând toate măsurile de siguranţă în vederea evitării producerii accidentului.

Totodată, instanţa mai apreciază că avariile reduse suferite de cele două autoturisme, astfel cum rezultă din declaraţiile martorului, nu sunt de natură a conduce la concluzia că în cauză s-ar impune aplicarea sancţiunii avertismentului întrucât fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului este periculoasă prin însăşi săvârşirea ei, aducându-se atingere siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.

Potrivit dispoziţiilor art.101 al.3 lit.a din OUG nr.195/2002 nerespectarea regulilor privind depăşirea dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale, constituie contravenţie sancţionată cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni, indiferent de gravitatea avariilor produse.

Cu privire la măsura complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile, instanţa reţine următoarele.

Potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 „instanţa competentă să soluţioneze plângerea […] hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.”

Prin urmare, instanţa nu poate hotărî decât asupra sancţiunilor principale (prevăzute de art. 5 alin. 2 din O.G.2/2001: avertismentul; amenda contravenţională) şi asupra unei categorii limitate de sancţiuni complementare respectiv numai asupra măsurii confiscării.

Potrivit art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 „executarea sancţiunilor contravenţionale complementare se face potrivit dispoziţiilor legale”.

Dispoziţiile legale la care face trimitere articolul citat sunt cele prevăzute în actul normativ care reglementează contravenţia din speţă respectiv Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Astfel, potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul.

Prin urmare, legiuitorul a înţeles să sancţioneze această contravenţie atât prin aplicarea unei amenzi contravenţionale cât şi prin suspendarea dreptului de a conduce, nefiind prevăzută posibilitatea de a aplica doar o amendă contravenţională.

Instanţa mai reţine şi faptul că potrivit art. 113 din O.U.G. 195/2002 permisul de conducere se restituie titularului numai în următoarele cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege: la expirarea perioadei de suspendare; la încetarea măsurii de siguranţă prevăzute la art. 112 lit. c) din Codul penal; în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat; la încetarea cauzelor pentru care a fost retras permisul de conducere în condiţiile art. 97 alin. (4), certificată printr-un act medico-legal.

Aşadar instanţa apreciază asupra temeiniciei şi legalităţii temeinicie procesului verbal şi numai în situaţia în care pronunţă o hotărâre prin care anulează procesul verbal, petentului i se va restitui permisul de conducere.

Instanţa mai reţine şi prevederile art. 104 din O.U.G. 195/2002 care prevăd faptul că la cererea titularului permisului de conducere, perioadele de suspendare se reduc de către şeful poliţiei rutiere a judeţului sau a municipiului Bucureşti pe raza căreia a fost săvârşită fapta ori de către şeful poliţiei rutiere din Inspectoratul General al Poliţiei Române, dar nu mai puţin de 30 de zile, în condiţiile prevăzute în regulament. Art. 221 din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 prevăzând faptul că perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: a) a fost declarat admis la testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie; b) a obţinut permis de conducere cu cel puţin un an înainte de săvârşirea faptei; c) în ultimii 3 ani de la data săvârşirii faptei pentru care se solicită reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce nu a beneficiat de o astfel de măsură; d) în ultimii 2 ani de la data constatării contravenţiei pentru care se aplică sancţiunea contravenţională complementară nu a mai avut suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petentul …………………, ca neîntemeiată.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro