404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plangere contraventionala

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 870

Şedinţa publică de la 23 Martie 2009

INSTANŢA

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 27.01.2009, sub nr. 511/327/2009, petentul _ a contestat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr.0598860 din data de 13.01.2009 întocmit de intimatul _ULCEA, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal a fost sancţionat contravenţional cu 9 puncte amendă, respectiv 540 lei, precum şi 6 puncte penalizare, reţinându-se că a circulat cu viteza de 99 Km/h, ce constituie contravenţia sancţionată potrivit art.121 alin.1 din OUG nr.195/2002 şi art.102 alin.1 din aceeaşi ordonanţă.

De asemenea, invocă nulitatea absolută a procesului verbal raportat la prevederile OG nr.2/2001 în conformitate cu care dacă un agent constatator constată contravenţie şi altul întocmeşte procesul verbal acesta este nul.

Intimatul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.

În dovedirea celor reţinute în actul de constatare, în conformitate cu disp. art. 132 alin. 1 C.p.c., intimatul a depus la dosar un raport al agentului care a constatat contravenţia, fotografii, buletin de verificare metrologică nr. 0163866 din data de 12.09.2008, atestatul agentului constatator, certificat de aprobare model, procesul verbal de contravenţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 13.01.2009, în jurul orei 11,17, petentul a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare TL-07-ROT, care a circulat pe str. Avram Iancu, fiind înregistrat de aparatul radar Traffipax Speedophot seria 0421001/94, cu viteza de 99 Km/h, fiind încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr.0598860, prin care petentul a fost sancţionat cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 540 lei, reprezentând 9 puncte amenda şi 6 puncte penalizare, pentru încălcarea dispoziţiilor art.121 alin. 1 din HG nr. 1391/2007.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanţa nu reţine apărarea petentului în sensul că procesul verbal ar fi lovit de nulitate absolută deoarece procesul verbal ar fi fost întocmit de un alt agent decât agentul constatator.

Potrivit art. 15 din OG nr.2/2001 „contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori.”, şi nici un articol din această ordonanţă nu interzice posibilitatea ca procesul verbal să fie încheiat de un alt agent decât cel care a constatat săvârşirea contravenţiei. Singurele limitării pe care le face acest act normativ sunt ca procesul verbal, să fie încheiat de o persoană care are calitatea de agent constatator, aspect care în cauză nu este contestat, şi să treacă calitatea şi instituţia din care face parte potrivit art. 16 din acelaşi act normativ.

De asemenea, potrivit art. 109 alin 2 din OUG nr.195/2002 „constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”, iar potrivit alin.3 al aceluiaşi articol „în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”.

În speţă, constatarea contravenţiei s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se acest lucru în procesul verbal. În aceste condiţii dacă procesul verbal se putea încheia în lipsa contravenientului, cu atât mai mult acesta se putea încheia după ce a fost oprit, de un alt agent constatator, pentru a i se stabili identitatea şi a i se da posibilitatea de a avea obiecţiuni.

De asemenea, rezultă din raportul agentului care a încheiat procesul verbal de contravenţie că operatorul radar, lucra pe acel segment cu lucrător de poliţie la oprire, operatorul fiind nevoit să stea în autoturism pentru a supraveghea şi nota autoturismele ce încalcă regimul de viteză, ora, poziţia din filmul foto folosit, buna funcţionare a aparatului radar.

În ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa reţine că petentul nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa în procesul-verbal de contravenţie. Din actele si lucrările dosarului rezultă că nu a fost răsturnată prezumţia de veridicitate cu privire la situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie de către agentul constatator, fapta săvârşită de acesta întrunind elementele constitutive a contravenţiei prevăzute de art. 121 alin.1 din HG nr. 1391/2006.

Faţă de împrejurarea că petentul a fost sancţionat cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 540 lei, reprezentând minimul amenzii prevăzute de lege pentru fapta săvârşită, potrivit art. 102 alin. 2 coroborat cu art. 98 alin. 4 lit. d) din OUG nr. 195/2002, şi 6 puncte penalizare potrivit art.108 alin.1 lit. d) pct.3 nu se pune problema reindividualizării sancţiunii, în condiţiile în care gradul concret de pericol social al faptei corespunde sancţiunii aplicate.

Pentru a se opri la aceasta soluţie, instanţa a avut în vedere atât dispoziţiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi cele ale art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ care prevăd că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanţa apreciază că plângerea dedusă judecăţii este evident neîntemeiată şi în consecinţă, urmează a o respinge.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro