404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Pretentii , daune morale

Dosar nr.267/179/2009

Domeniu alocat : prejudicii, daune

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr.883/29.10.2009

Titlu: pretentii , daune morale

Prin cererea adresata acestei instante la data de 16 februarie 2009 si înregistrata sub nr. 267/179/2009, reclamantul C.M. a chemat în judecata pe pârâtul P.GH., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca între el si pârât au existat niste raporturi de colaborare cu privire la vânzarea de catre el a unor suprafete de teren extravilan de la diferite persoane din localitatea Fagarasu Nou, judet Tulcea, carora acesta le retinea un comision de intermediere.

A mai precizat ca, în cursul anului 2007, pârâtul care îi vânduse o suprafata de teren, a initiat un proces împotriva lui fara sa-i indice adresa corecta si a obtinut rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare încheiat cu acesta. Ulterior a aflat de existenta litigiului care se solutionase si în recurs fara ca el sa fie prezent, si, uzând caile extraordinare de atac, a reusit sa fie desfiintate toate hotarârile judecatoresti pronuntate în contradictoriu cu el, dar fara ca sa fie legal citat, fiind obligat în final pârâtul a plata tuturor cheltuielilor de judecata. Întrucât nu a vrut sa le plateasca de buna voie a fost nevoit sa demareze procedura executarii silite.

Astfel, la data de 11 februarie 2009, s-a deplasat împreuna cu executorul judecatoresc si un agent de politie la domiciliul pârâtului pentru a executa hotarârile judecatoresti si a recupera cheltuielile de judecata, iar acesta, în loc sa se formeze titlului executoriu, le-a prezentat o hotarâre judecatoreasca învestita cu formula executorie în luna februarie a acestui an, hotarâre care de fapt fusese desfiintata de instanta de recurs.

A mai aratat ca, la adapostul acestei hotarâri judecatoresti, acesta i-a adus grave injurii si jigniri folosind la adresa lui expresiile „esti un escroc”, „ai înselat toti oamenii din Fagarasu Nou”, „esti un mincinos” s.a., toate aceste defaimari fiind proferate în prezenta agentului de politie, a executorului judecatoresc, a persoanelor care îl însoteau, precum si a locuitorilor care iesisera la porti. Evident ca, invocând aceasta hotarâre, pârâtul a refuzat sa plateasca datoria pe care o are fata de el.

Afirmatiile pârâtului i-a adus grave prejudicii imaginii si integritatii sale morale, în localitate fiind cunoscut ca o persoana cu o reputatie aleasa, iar pârâtul în mod sistematic încearca sa determine locuitorii din sat sa-si reconsidere impresia si atitudinea fata de el.

A mai sustinut ca pârâtul a mai fost actionat în judecata pentru fapte similare, dar instantele au dat dovada de foarte multa clementa în ceea ce-l priveste. Din pacate, încurajat de aceste solutii, pârâtul continua nestingherit sa aduca atingere onoarei si demnitatii sale, motiv pentru care nu va tolera aceasta atitudine care i-a provocat o suferinta psihica si totodata o desconsiderare nemeritata.

Dreptul la onoare si dreptul la reputatie sunt reglementate si de legislatia civila, precum art.54 alin.1 litera c si d din Decretul nr.51/1954.

A mai precizat ca despagubirea baneasca solicitata, pe lânga faptul ca nu acopera prejudiciul suferit de el, este pe de o parte compensatorie în vederea reabilitarii sale si pe de alta parte punitiva, adica cu titlu de pedeapsa pentru comportamentul ofensator al pârâtului.

Infractiunea de calomnie fiind dezincriminata, legiuitorul a dat posibilitatea tragerii la raspundere civila a autorilor unor asemenea fapte.

În drept, cererea este întemeiata pe dispozitiile art.998, art.999 cod civil, art.274 si art.275 cod procedura civila.

În dovedirea cererii, reclamantul au aratat ca înteleg sa se foloseasca de proba cu martori înscrisuri si interogatoriu si a depus la dosar, în copie, procesul verbal de executare din 11 februarie 2009, sentinta civila nr.755 din 15.10.2008 pronuntata de Judecatoria Babadag în dosarul nr.1178/179/2007.

La data de 05 martie 2009, pârâtul P.Gh. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii promovata de C.M. ca nefondata si, în consecinta, sa nu fie obligat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

A aratat ca prin actiunea formulata se mentioneaza ca el ar fi proferat la adresa reclamantului grave injurii si jigniri folosind expresii defaimatoare, în acest mod fiind aduse prejudicii grave imaginii si integritatii morale a reclamantului. Însa, dauna morala consta în atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.

În acest context, a considerat ca reclamantul, prin actiunea formulata, se lanseaza într-o serie de aprecieri personale, limitate la o evidenta denaturare a realitatii existente la momentul producerii presupusului incident, iar simpla afirmatie sau imputare în sensul celor aratate în cererea de chemare în judecata neputând sa atraga obligarea sa la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, care de altfel nu sunt dovedite, cu atât mai mult cu cât aspectele privind injuriile si jignirile sunt simple inventii al caror scop îl constituie inducerea în eroare a instantei de judecata, însusi presupusul incident invocat si care ar fi generat consecintele indicate în actiune neexistând în forma prezentata.

A mai mentionat ca între el si reclamant au existat o serie de raporturi de colaborare în ceea ce priveste intermedierea vânzarii-cumpararii unei suprafete de teren, iar, în timp, datorita neîntelegerilor create, dar si pe fondul consumarii a mai multor procese în instantele de judecata cu privire la terenul în cauza, au existat stari mai tensionate si discutii mai aprinse purtate însa în limite decente si fara a se aduce amenintari sau injurii fata de nicio parte. Situatia mai tensionata intervenita între parti s-a datorat si comportamentului usor agresiv al numitului C.M., lipsei de comunicare a acestuia si, în general, a unei atitudini sfidatoare a acestuia referitor la relatiile dintre parti.

A mai aratat ca el este o persoana în etate, pasnica si care sufera de o boala incurabila, astfel încât presiunea constanta la care este supus din partea reclamantului, materializata prin permanenta sa sicanare, a creat o oarecare stare de deznadejde si de resemnare.

A mai sustinut ca reclamantul a mai introdus o actiune în pretentii prin care, de asemenea, pe baza unor inventii, se solicita obligarea sa la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, actiune care a fost respinsa ca nefondata prin sentinta civila nr.755 din 15.10.2008 pronuntata de Judecatoria Babadag, iar recursul promovat împotriva acestei sentinte fiind, de asemenea, respins ca nefondat. Astfel, instanta de judecata, prin sentinta civila pronuntata, dar si prin atitudinea sa civilizata si lipsa cazierului în ceea ce-l priveste, demonstreaza ca este o persoana responsabila si care nu putea provoca suferinte psihice reclamantului.

Considera ca, în cauza, nu sunt întrunite conditiile generale pentru angajarea raspunderii civile delictuale raportat la împrejurarile spetei, respectiv nu exista o fapta ilicita care sa se fi produs, iar în lipsa existentei faptei ilicite nu exista vinovatie; nu exista un prejudiciu; si, fata de cele de mai sus, nu exista un raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu.

Cu privire la momentul producerii presupusului incident, a aratat ca, la data de 11.02.2009, la domiciliul sau s-a prezentat reclamantul împreuna cu un executor judecatoresc si cu un agent de politie pentru rezolvarea unui diferend legat de niste cheltuieli de judecata.

În apararea sa, a prezentat o sentinta civila care îi era favorabila în sensul contracararii diferendului, iar reclamantul a avut o izbucnire tensionata si a încercat sa creeze o stare de tensiune suplimentara vociferând, gesticulând excesiv si ridicând tonul vocii în mod amenintator. Raportat la aceasta atitudine, si el a reactionat, dar nu în sensul celor aratate în actiunea promovata, implicându-se într-un dialog mai aprins, dar fara a jigni sau a aduce injurii lui C.M., situatie pe care o va dovedi cu trei martori care au fost de fata la momentul discutiei si care pot confirma ca cele prezentate de reclamant nu corespund realitatii.

În acest context, având în vedere vârsta sa, starea precara de sanatate, faptul ca este cunoscut în localitate ca o persoana onorabila si cu o atitudine sociala deosebita, considera ca nu poate fi obligat în sensul cererii exprimate întrucât nu a produs nicio dauna morala sau prejudiciu moral reclamantului.

În probatiune, a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri si probei testimoniale cu trei martori.

În sustinerea afirmatiilor facute în întâmpinare, a depus sentintele civile nr.755 din 15.10.2008, nr.303 din 27.05.2008 si nr.119 din 07.03.2007, toate pronuntate de Judecatoria Babadag, si adeverinte medicale.

Reclamantul si-a întemeiat în drept actiunea pe dispozitiile art.998, 999 cod civil care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie si care constituie temeiul pentru stabilirea conditiilor generale ale raspunderii.

Potrivit art.998 Cod Civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, iar conform art.999 Cod Civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.

Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ, urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.

Nu poate exista raspundere civila delictuala, daca nu s-a produs un prejudiciu (paguba, dauna).

Prejudiciul ca element esential al raspunderii delictuale consta în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmarea faptei ilicite savârsite de o alta persoana.

Despagubirea care se acorda în cazul raspunderii civile delictuale este întotdeauna patrimoniala, fie ca aceasta despagubire consta în repararea în natura a pagubei suferite, fie ca ea consta în echivalentul banesc al acestei pagube.

Daca prejudiciul nu este susceptibil de evaluare baneasca, el este un prejudiciu moral (nepatrimonial). Astfel este, de exemplu, atingerea adusa onoarei si demnitatii unei persoane, suferinta de ordin afectiv pentru pierderea unei persoane apropiate, suferinta de ordin fizic provocata de accidente etc.

Pentru obligarea la plata despagubirilor este necesar ca prejudiciul sa fi fost produs printr-o fapta ilicita.

Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, este definita ca fiind orice fapta prin care, încalcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane.

Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane nu este suficient sa existe, pur si simplu, fara legatura între ele, o fapta ilicita si un prejudiciu suferit de o alta persoana, ci este necesar ca între fapta si prejudiciu sa fie un raport de cauzalitate, în sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.

Codul civil impune aceasta cerinta prin art.998 si art.999. Astfel, potrivit art. 998, raspunderea este angajata pentru fapta omului „care cauzeaza altuia un prejudiciu”, iar, potrivit art.999, raspunderea este angajata nu numai pentru „prejudiciul cauzat prin fapta sa” (fapta, în înteles de fapta intentionata), dar si de acela „cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.

Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o la momentul savârsirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior savârsirii acesteia fata de fapta si urmarile acesteia.

Vinovatia exprima atitudinea subiectiva a celui ce a savârsit fapta ilicita, fata de aceasta fapta; exprima, cu alte cuvinte, imputabilitatea acelei fapte.

În dovedirea actiunii, reclamantul C.M. a administrat proba testimoniala cu martorii D.N. si G.T..

Martorul D.N., executor judecatoresc, a declarat ca, în ziua de 11.02.2009, s-a deplasat la domiciliul pârâtului P.Gh. pentru a pune în executare un titlu executoriu, în speta, o hotarâre judecatoreasca ce privea o suma de bani si cheltuieli de judecata pe care pârâtul era obligat sa le achite catre C.M.. La fata locului au mai fost si doi politisti de la Postul de Politie Topolog, dar nu le retine numele, unul dintre ei fiind audiat tot la acest termen de judecata în calitate de martor. P.Gh. a iesit în strada, i-a spus ca si el are o hotarâre judecatoreasca, dar pe care nu a pus-o în executare, hotarâre care, dupa câte îsi aminteste, avea ca obiect anularea unui act si cheltuieli de judecata, pârâtul afirmând ca nu are ce suma de bani sa-i plateasca reclamantului. Atmosfera era tensionata între P.Gh. si C.M. iar P.Gh. i-a spus reclamantului ca este mincinos, escroc, ca înseala oamenii cu contracte cu pamântul.

A mai aratat ca cei doi politisti au stat pe toata perioada cât a stat si el, au mers împreuna la P.Gh. si tot împreuna au plecat de la acesta.

Afirmatiile martorului sub acest aspect sunt contrazise de depozitiile martorilor D.P. si I.A. din care se retine ca la domiciliul pârâtului a ramas doar D.P., I.A., a stat doar câteva minute, dupa care, primind un telefon, a trebuit sa se întoarca la Postul de politie, fiind condusa de catre martorul G.T., precum si de procesul verbal de executare silita întocmit de acest martor în calitate de executor judecatoresc în care arata persoanele care au fost de fata la momentul executarii silite, respectiv P.Gh., C.M. si agentul de politie D.P..

D.N. a recunoscut ca a încheiat cu acea ocazie un proces verbal de executare, fara a mentiona în continutul acestuia aspectele relevate mai sus si ca nu cunoaste daca lucratorii de politie au încheiat un proces verbal de contraventie în baza Legii nr.61/1991.

Martorul a mai declarat ca C.M. a afirmat ca i s-a adus un prejudiciu onoarei si demnitatii sale si ca se va adresa instantei de judecata, data de la care i s-a spus ca va fi propus ca martor.

Potrivit art.416 cod procedura civila, executorul judecatoresc este obligat de a întocmi, cu prilejul executarii silite, un proces verbal de executare, în care sa mentioneze si pozitia debitorului, când este de fata, ori în procesul verbal de executare silita întocmit de executorul judecatoresc D.N., acesta arata pozitia pârâtului în sensul ca a refuzat sa plateasca si sa semneze procesul verbal dupa care s-a retras în domiciliul sau, declarând ca se simte rau, fara a mentiona ca reclamantului i-au fost adresate cuvinte jignitoare de catre debitor, în speta pârâtul P.Gh., asa cum sustine prin depozitia data în fata instantei.

Celalalt martor propus de reclamant a fi audiat, G.T. a declarat ca a perceput în mod direct momentul în care pârâtul îl jignea pe reclamant folosind cuvinte ca mincinos, escroc, hot si ca urmare a acestei discutii mai multe persoane au revocat procurile date reclamantului pentru a le vinde terenurile, iar reclamantul i-a spus pârâtului ca o sa-l dea în judecata, iar cu banii câstigati va construi o gradinita.

Instanta nu va retine aceasta declaratie sub aspectul cuvintelor adresate reclamantului, de catre pârât, considerând ca nu este o depozitie obiectiva, dimpotriva este o declaratie subiectiva având în vedere relatiile de afaceri dintre martor si reclamant, dar tinând cont si de procesul verbal de executare întocmit de executorul judecatoresc în care se arata persoanele prezente la momentul executarii silite, respectiv P.Gh., C.M. si agentul de politie D.P., G. T.. nefiind mentionat, per a contrario el nu a fost de fata în mod continuu la domiciliul pârâtului.

Se va retine aceasta declaratie sub aspectul prejudiciului creat lui C.M., ca fiind un prejudiciu material prin revocarea procurilor date de diverse persoane, acestuia, pentru a le vinde terenuri. Nu rezulta ca reclamantul ar fi suferit un prejudiciu moral prin aceste revocari.

Nici martorul D.P., agent de politie în cadrul Postului de Politie Topolog, la data de 11.02.2009, nu a declarat ca la fata locului s-ar fi întâmplat un incident, aratând doar ca P.Gh. a plecat în casa, întrucât i s-a facut rau, si nu i-a adresat reclamantului nici un cuvânt jignitor, nefiind adevarata sustinerea cum ca pârâtul l-a facut mincinos si escroc pe C.M., acesta fiind si motivul pentru care nu s-a încheiat nici un proces verbal de contraventie pe numele niciunei persoane aflata de fata.

A mai declarat martorul ca la domiciliul lui P.Gh. a ajuns în acelasi moment cu executorul judecatoresc care-l însotea pe C.M., el fiind însotit de colega sa I.A., si ca a plecat tot în acelasi moment cu executorul judecatoresc de la fata locului, situatie care a fost confirmata si de I.A..

A mai aratat ca el a stat la un metru – un metru jumatate distanta fata de cele doua parti care au dialogat, contrazicându-se cu privire la niste bani pe care avea sa-i dea P.Gh. reclamantului. Dupa ce a intrat în casa P.Gh., reclamantul a afirmat ca se va adresa instantei de judecata sa-si recupereze banii, pe care îi va dona unei gradinite.

A mai sustinut ca procesul verbal de executare a fost scris în masina lui C.M., în fata postului de politie, iar el, la un moment dat, a mers sa ia stampila, iar pe procesul verbal de executare se afla aplicata semnatura sa.

Reclamantul C.M. a solicitat obligarea pârâtului P.Gh. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu daune morale întrucât prin afirmatiile pârâtului din data de 11.02.2009 cu ocazia deplasarii executorului judecatoresc pentru punerea în executare a unei hotarâri judecatoresti i-au fost aduse grave prejudicii imaginii si integritatii sale morale.

Din ansamblul probator administrat în cauza, în speta declaratiile martorilor audiati în cauza, coroborate cu situatia de fapt retinuta în procesul verbal de executare silita si cu faptul ca nu s-a încheiat un proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, instanta constata ca, în prezenta cauza, nu sunt întrunite cerintele art.998, art.999 cod civil privind raspunderea civila delictuala, astfel ca, la data de 11.02.2009 nu se poate retine o actiune ilicita a pârâtului, o vinovatie a acestuia, pârâtul P.Gh. nu a savârsit nicio fapta de natura delictuala.

Reclamantul C.M. nu a facut dovada unui prejudiciu moral, ca i-a fost adusa atingere onoarei si reputatiei sale prin adresarea de cuvinte jignitoare la adresa lui, din partea pârâtului, si nici ca alte persoane, dupa data de 11.02.2009, si-ar fi reconsiderat pozitia fata de reclamant.

Având în vedere ca reclamantul nu a probat savârsirea faptei de natura delictuala, de catre pârât, pe cale de consecinta nu exista nici prejudiciu si implicit nu exista un raport de cauzalitate între cele doua componente ale raspunderii civile delictuale întrucât nu exista ele însele.

Neexistând prejudiciu, nu exista nici vinovatie din partea pârâtului.

Fata de considerentele expuse mai sus, instanta constata ca cererea reclamantului nu este fondata si, pe cale de consecinta, o va respinge ca atare.

Raportat la dispozitiile art. 274 cod procedura civila, va obliga reclamantul la 1000 lei cheltuieli de judecata catre pârât.

Etichete: ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro