404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Sentinţă penală

Dosar nr.14/179/2010

Domeniu alocat : Ucidere din culpă

Tip speţă : sentinţă penală

Data speţei : s.c. nr. 110/02.06.2010

Titlu: art.178 alin.2 şi 5 Cod penal

Prin rechizitoriul nr.615/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art.178 alin.2 şi 5 Cod penal.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 18 septembrie 2008, lucrătorii din cadrul Serviciului poliţiei rutiere Tulcea au fost sesizaţi că, pe DJ 222 E, s-a produs un accident de circulaţie soldat cu decesul a două persoane.

Din cercetările efectuate în cursul urmăririi penale, cât şi a cercetării penale, a rezultat că, în ziua de 18 septembrie 2008, în jurul orelor 1400, inculpatul S.M., în calitate de conducător auto a autoturismului de serviciu marca Dacia Nova cu numărul de înmatriculare TL 03 CLC, aparţinând Primăriei Casimcea, judeţul Tulcea, s-a deplasat în localitatea Constanţa, însoţit fiind de către primarul comunei, numitul Ţ.Gh., în vederea rezolvării unor probleme de serviciu.

În jurul orelor 1830, inculpatul împreună cu primarul Ţ.Gh., care ocupa scaunul din dreapta conducătorului auto, s-au reîntors spre Casimcea, circulând pe DJ 222 E, şi la circa 500 de metri de localitatea de destinaţie, datorită faptului că în acea zonă sensul de mers Sarighiol de Deal – Casimcea prezenta numeroase denivelări, a pătruns pe contrasens, unde drumul era mai practicabil, sesizând relativ târziu că din faţă se apropia motocicleta marca Aprilia condusă de Ţ.I., astfel încât inculpatul nu a mai putut reveni cu autoturismul nr.TL 03 C pe sensul lui de mers, intrând în coliziune cu motocicleta, care circula pe ruta Casimcea – Sarighiol de Deal.

În urma impactului violent a rezultat decesul numiţilor Ţ.I., conducătorul motocicletei, şi M.Gh., pasagerul aflat pe motocicleta implicată în accident, precum şi rănirea primarul Ţ.Gh. care ocupa scaunul din partea dreaptă faţă a autoturismului condus de către inculpat, persoană care nu a depus plângere pentru vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art.184 alin.1 şi 3 Cod penal, astfel încât, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpat sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

În cauză au fost întocmite rapoarte medico-legale de către Serviciul medico-legal Tulcea şi o expertiză tehnică judiciară auto.

Raportul medico-legal nr.181/795/05.12.2008 întocmit de SML Tulcea a concluzionat că moartea numitului Ţ.I., în vârstă de 30 de ani, a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractura craniului, hemoragie meningo-cerebrală şi dilacerare cerebrală, iar leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu/şi de un corp/plan dur, posibil în condiţiile unui accident rutier. S-a conchis că sângele nu conţinea alcool, iar moartea datează din 18.09.2008.

Raportul medico-legal nr.185/796/05.12.2008 întocmit de SML Tulcea a concluzionat că moartea numitului M.Gh., în vârstă de 25 de ani, a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă iradiată de bază şi hemoragie meningo-cerebrală, iar leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu/şi de un corp/plan dur, posibil în condiţiile unui accident rutier. S-a conchis că sângele conţinea 0,35 g%0 alcool, iar moartea datează din 18.09.2008.

Numitul Ţ.Gh., a suferit leziuni traumatice, fiind spitalizat de urgenţă în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Tulcea, iar din Raportul medico-legal nr.400 din 04.05.2009 emis de SML Tulcea a rezultat că a necesitat îngrijiri medicale timp de 40-45 zile.

Ulterior, în perioada 06 ianuarie 2009 – 22.03.2009, acesta s-a internat în Secţiile Chirurgie 3 şi Chirurgie plastică din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, unitate care s-a constituit în cauză parte civilă cu cheltuielile în cuantum de 73.763,28 lei reprezentând serviciile medicale furnizate acestuia, cât şi serviciile medicale în cuantum de 7.551,36 lei determinate de spitalizarea inculpatului S.M. internat în Secţia Ortopedie a acestei unităţi în perioada 19.09.2008 – 27.09.2008.

În cursul cercetării penale s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, având ca obiective: stabilirea locului producerii accidentului, dinamica producerii accidentului, stabilirea vitezei de deplasare a autoturismului cât şi a motocicletei, în momentul apariţiei stării de pericol, posibilităţile tehnice de evitare a accidentului, stabilirea faptului dacă autoturismele aveau sau nu luminile de întâlnire aprinse în momentul impactului şi dacă, în funcţie de starea carosabilului, pe sensul de mers al autoturismului Dacia Nova, acest autoturism putea să circule cu viteză maximă permisă sau cu una mult mai mică, în momentul producerii accidentului.

La raportul de expertiză tehnică s-au formulat obiecţiuni de către inculpatul S.M., obiecţiuni soluţionate, conchizându-se că accidentului s-a produs pe DJ 222 E, între localităţile Sarighiol de Deal şi Casimcea, judeţul Tulcea, în dreptul km.8+470, în jurul orelor 19.45.

S-a conchis că locul impactului dintre autoturismul Dacia Nova cu nr. TL 03 C şi motocicleta condusă de decedatul Ţ.I. este situat pe banda de mers spre Sarighiol de Deal, pe contrasens faţă de direcţia de mers a autoturismului condus de inculpat, la o distanţă de 1 m faţă de axa drumului şi că, în momentul apariţiei stării de pericol, autoturismul nr. TL 03 C condus de inculpat rula cu o viteză de 87,3 km/h, pe contrasens, iar motocicleta marca Aprilia condusă de numitul Ţ.I. se deplasa cu o viteză de peste 135 km/h, care era superioară limitei maxime de viteză impusă pe acea porţiune de drum, respectiv de 90 km/h.

Întrucât inculpatul a susţinut că motocicleta circula fără lumini, şi în lipsa altor mijloace probatorii concrete, s-au analizat toate situaţiile posibile teoretic pentru determinarea posibilităţii de evitare a accidentului de către cei doi participanţi la trafic implicaţi, analizându-se situaţia în patru variante, respectiv în varianta în care Dacia ar fi circulat cu lumini, iar motocicleta fără lumini, în varianta în care Dacia ar fi circulat fără lumini, iar motocicleta cu lumini, cât şi în variantele în care ambele autovehicule ar fi circulat cu lumini sau fără lumini.

S-a susţinut că tehnic este posibil să concorde cu situaţia reală de la locul accidentului varianta în care Dacia ar fi circulat cu faza de întâlnire, reţinându-se că în această situaţie era posibil ca pentru motociclistul care ar fi circulat fără lumini, din cauza iluminării farurilor Daciei, faza de percepţie de către acesta a momentului de intrare a Daciei pe contrasens să fi micşorat sau chiar anulat timpul de manevră (frânare), cât şi varianta în care ambele autovehicule ar fi circulat fără lumini, reţinându-se că în această ipoteză conducătorul autoturismului putea evita producerea accidentului numai dacă circula în condiţiile concrete de vizibilitate crepusculară, cu luminile farurilor în funcţiune, cu faza de drum, având posibilitatea să observe motocicleta venind din faţă şi renunţând la manevra de ocolire a porţiunii deteriorate.

S-a reţinut că motociclistul nu putea evita producerea accidentului deoarece manevra de ocolire necesita un timp de 0,4 secunde, iar timpul disponibil a fost de doar 0,3 secunde, reţinându-se totodată că se putea evita producerea accidentului dacă, în condiţiile concrete de vizibilitate crepusculară se circula cu luminile farurilor în funcţiune, făcând posibilă observarea sa de către conducătorul autoturismului care ar fi renunţat la manevra de ocolire a porţiunii de carosabil deteriorat.

Referitor la starea drumului public, s-a reţinut că, deşi starea carosabilului pe sensul normal de mers al autoturismului Sarighiol de Deal – Casimcea era deteriorat în zona producerii accidentului, se putea circula pe acea porţiune de carosabil reducând corespunzător viteza autoturismului.

S-a reţinut că starea carosabilului este specifică oricărui drum judeţean şi nu numai din România, astfel că proasta întreţinerea a carosabilului nu îndreptăţeşte vreun conducător auto să circule cu autovehiculul condus de el pe contrasens, atâta timp cât pe acea porţiune de drum circulă un alt autovehicul care este îndreptăţit de legislaţia actuală să circule pe acea porţiune.

Referitor la culoarul de trecere susţinut de inculpat că ar fi trebuit să circule victima, s-a reţinut că acesta trebuie analizat ca o posibilitate de evitare a accidentului în condiţiile concrete de la locul şi timpul accidentului, nu în condiţii ipotetice, reţinându-se că această posibilitate a fost analizată în analiza variantei D privind ipoteza în care ambele autovehicule ar fi circulat fără lumini.

Fiind audiat în cauză, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa în maniera prezentării actului de inculpare, declarând că, în ziua de 18.09.2008, a condus autoturismul marca Dacia Nova aparţinând Primăriei Casimcea, deplasându-se cu primarul comunei Ţ.Gh. în localitatea Constanţa pentru rezolvarea unor probleme de serviciu la Prefectura Constanţa, iar, la întoarcere către comuna Casimcea, la aproximativ 500 de m de intrarea în localitatea de destinaţie, a dorit să evite o porţiune de drum ce prezenta denivelări, respectiv gropi, context în care a intrat pe contrasens, intrând în impact cu motocicleta condusă de Ţ.I., vehicul care circula cu o viteză foarte mare şi care nu avea luminile de întâlnire în funcţiune, spre deosebire de autoturismul aparţinând Primăriei Casimcea, el folosind luminile de întâlnire în poziţia de fază scurtă pentru a avea o vizibilitate mai bună, astfel că nu a putut sesiza prezenţa acestuia decât cu aproximativ 1-2 secunde înainte de impact.

Partea civilă Ţ.V. a declarat că fiul său, Ţ.I., a trecut pe lângă el în seara accidentului cu aproximativ 10-15 minute înainte de evenimentul rutier şi avea aprinse luminile de întâlnire, considerând că din punct de vedere tehnic acestea funcţionau întrucât atunci când se punea în mişcare motocicleta acestea se aprindeau. Deplasându-se la faţa locului, urmare a telefonului primit de la numitul T.P. prin care era anunţat de producerea accidentului, a observat că acolo se afla medicul care a constatat decesul fiului său, iar celălalt autovehicul implicat în incidentul rutier era pe contrasens şi nu pe axul drumului cum s-a afirmat de către inculpat, apreciind că nu exista un culoar de trecere pentru motocicletă şi nici nu putea ca acest vehicul să aibă viteza reţinută în expertiză întrucât între locul accidentului şi staţia Peco unde se oprise fiul său era o distanţă relativ mică, victima Ţ.I. oprindu-se în staţia Peco aflată la o distanţă 1 km de locul accidentului, aspect confirmat şi de martorul T.P., administratorul staţiei Peco, care a susţinut că victima a oprit în staţia Peco în scopul de a alimenta cu combustibil.

Martorul A.K.S. a declarat că s-a deplasat la faţa locului, când amurgea, fiind anunţat telefonic de soţia primarului Ţ.Gh., unde a constatat decesul celor două victime, inculpatul şi Ţ.Gh. aflându-se în autoturism, precum şi faptul că maşina se afla poziţionată pe carosabil, respectiv 60% pe contrasens şi 40 % pe sensul său de mers spre Casimcea, însă nu cunoaşte dacă autoturismul a fost mutat sau împins din locul în care se afla în momentul impactului.

A mai arătat martorul că ulterior au ajuns la faţa locului şi ceilalţi martori şi că el nu a văzut motocicleta, astfel că nu cunoaşte starea tehnică a acesteia.

Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută rezultă din coroborarea următoarelor probe: procesul verbal de constatare, schiţa accidentului, planşele foto, expertiza tehnică – auto, rapoartele medico-legale, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor, înscrisurile medical.

Din evaluarea judiciară a materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine că producerea accidentului s-a datorat inculpatului care a circulat cu autovehiculul pe contrasens, încălcând dispoziţiile art.54 din O.U.G. nr.195/2002, efectuând o manevră de trecere pe o altă bandă de circulaţie fără a se asigura că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

Deşi motocicleta pe care inculpatul o cumpărase cu o zi anterior producerii accidentului nu fusese înmatriculată în România, nu se poate reţine că aceasta poate constitui o cauză a producerii accidentului, încălcarea normelor privind înmatricularea, neputând atrage culpa victimei Ţ.I. în producerea rezultatului, neexistând raport de cauzalitate directă cu fapta de ucidere din culpă.

De asemenea, nici circulaţia acestuia cu depăşirea vitezei maxime aduse nu poate atrage reţinerea vreunei culpe a victimei, neexistând temei pentru reţinerea drept cauză a accidentului, în contextul în care singura împrejurare determinantă a accidentului este comportarea inculpatului, care a pătruns cu autovehiculul pe contrasens cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art.54 din OUG nr.195/2002, ceea ce a condus la producerea accidentului.

Este de subliniat că faţă de inculpat s-a dispus prin actul de inculpare neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.38 alin.1 din Legea nr.319/2006, reţinându-se lipsa unuia din elementele constitutive ale infracţiunii.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.A., reţinându-se că din probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmării penale, cât şi în faza de judecată, nu rezultă că ar fi încercat să modifice starea locului sau să şteargă urmele accidentului de circulaţie cu ocazia sosirii sale la locul faptei.

Astfel, reţinând existenţa faptei şi vinovăţia certă a inculpatului, reţinând totodată încadrarea juridică dată faptei prin actul de inculpare, şi procedând la individualizarea pedepsei, prin prisma criteriilor generale de individualizare prevăzute de dispoziţiilor art. 72 cod penal şi dând semnificaţia cuvenită gradului ridicat de pericol social al faptei, conturat de consecinţele deosebit de grave, decesul a două persoane şi rănirea unei alte persoane într-un accident rutier, produs din culpa inculpatului, elemente unite pe de altă parte cu datele personale ce caracterizează persoana inculpatului, volitiv apreciate în general, dar şi în contextul faptelor concret săvârşite, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal, instanţa va dispune condamnarea inculpatului la 3 ani închisoare.

În raport de considerentele sus învederate şi raportat şi la gradul şi aptitudinile în plan intelectual şi moral şi manifestările în plan social, se apreciază că scopul pedepsei aplicate poate fi atins şi fără executarea acesteia, în condiţiile instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate, toate cerinţele prevăzute de art.81 Cod penal fiind întrunite, apreciindu-se că prin această modalitate de executare se poate realiza reinserţia socială a inculpatului.

În conformitate cu art. 82 Cod penal se va stabili un termen de încercare de 5 ani .

În baza art.359 Cod procedură penală, se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 şi 85 Cod penal privind revocarea şi anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.

Cum potrivit art. 71 alin.2 cod penal şi în acord cu practica CEDO, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b şi, după caz, în art.64 alin.1 lit.c din acelaşi cod, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, urmează a aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b cod penal.

În baza art.71 al.5 Cod penal se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.

Referitor la latura civilă, este de subliniat că în cauză s-au constituit părţi civile pentru prejudiciile patrimoniale şi nepatrimoniale suferite, tatăl victimei Ţ.I., cât şi soţia acestuia, Ţ.M.M., în nume propriu cât şi în calitate de reprezentant legal al minorei Ţ.I.R. şi numita M.C.–M., soţia victimei M.Gh..

În cauză s-a constituit parte civilă pentru serviciile medicale prestate numitului Ţ.Gh., cât şi inculpatului S.M., unitatea spitalicească, respectiv Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

Ţ.M.–M. şi Ţ.V. s-au constituit, împreună, părţi civile cu suma de 10.000 lei reprezentând despăgubiri civile, din care 4.000 lei reprezentând contravaloarea motocicletei distruse în urma accidentului rutier şi 6.000 lei contravaloarea monumentelor funerare, cât şi cu suma de 200.000 lei daune morale reprezentând prejudiciu de afecţiune suferit.

De asemenea, Ţ.M.–M., în calitate de reprezentant legal al minorei Ţ.I.–R. a solicitat obligarea inculpatului şi la plata unei prestaţii lunare în favoarea minorei, până la majoratul acesteia, învederând că victima Ţ.I. nu era încadrat în muncă la data decesului.

M.C.M. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea la plata cheltuielilor de înmormântare şi a contravalorii monumentului funerar, şi la suma de 100.000 lei daune morale reprezentând prejudiciu de afecţiune.

În cauză la cererea inculpatului, s-a dispus introducerea în cauză a societăţii de asigurare Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra SA, în temeiul Legii nr.136/1995 în calitate de asigurător.

Este de subliniat că pentru autoturismul marca Dacia Nova cu numărul de înmatriculare TL 03 C exista la data producerii accidentului poliţa de asigurare nr.001158182 din 28.12.2007 pentru răspunderea civilă pentru pagube produse terţilor, încheiată cu Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra S.A.

Prin note scrise asigurătorul a susţinut că poziţia sa juridică în procesul penal este aceea de asigurător de răspundere civilă, invocând Decizia nr.1/28.03.2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la calitatea în care participă în procesul penal societatea de asigurare.

S-a susţinut că în calitate de asigurător RCA nu poate fi obligat peste limitele legale de despăgubire stabilite de normele specifice valabile la data producerii evenimentului rutier.

De asemenea, a susţinut că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat răspunzător de producerea pagubei şi nici pentru cheltuielile făcute în procesul penal, prin Normele speciale în materie de răspundere civilă auto obligatorie reglementându-se că despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, iar în cazul despăgubirilor pentru deces se au în vedere cheltuielile strict determinate prin Normele speciale în materie de răspundere civilă delictuală, solicitând soluţionarea pretenţiilor părţilor civile în condiţiile şi în limitele stabilite de Legea nr.136/1995 şi de Normele RCA.

Potrivit art.49 şi art.50 din Legea nr.136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care răspund asiguraţii şi care au fost cauzate prin deces, vătămări corporale sau avariere de bunuri. În art.54 se prevede că drepturile persoanelor păgubite se exercită împotriva asigurătorului.

Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă concluzia că asigurătorul răspunde pentru prejudiciile produse de asigurat, având poziţia juridică a unui codebitor în raport de persoana prejudiciată.

Pornind de la natura juridică a contractului de asigurare – faptă de comerţ – şi de la poziţia juridică a asigurătorului, asimilată unui codebitor, devin incidente dispoziţiile art.42 Cod comercial ce consacră principiul solidarităţii pasive în cazul obligaţiilor comerciale, astfel încât asigurătorul va răspunde alături de asigurat.

În consecinţă, asigurătorul va răspunde în cadrul procesului penal în virtutea contractului de asigurare, chiar dacă nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, care derivă din răspunderea civilă delictuală.

Asigurătorul, atunci când acoperă prejudiciul suferit de terţul victimă a accidentului îşi îndeplineşte propria obligaţie asumată prin contractul de asigurare.

În condiţiile în care dispoziţiile legale menţionate prevăd răspunderea asigurătorului faţă de persoana despăgubită, nu există nici un impediment legal ca asigurătorul să răspundă civil în faţa persoanei păgubite în cadrul procesului penal, în temeiul Legii nr.136/1995, concomitent cu răspunderea civilă a inculpatului faţă de persoana păgubită, în temeiul răspunderii civile delictuale reglementată de art.998 – 999 Cod civil.

În prezenta cauză, instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile instituite de legiuitor în art.998 – 999 Cod civil şi anume: fapta ilicită – producerea accidentului ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind conducerea unui autoturism pe drumurile publice, care s-a soldat cu decesul celor două victime Ţ.I. şi M.Gh., persoane ocupante ale motocicletei implicate în accident, prejudiciul material şi moral cauzat părţilor civile Ţ.V., Ţ.M.M. şi M.C.M., ca urmare a decesului părţilor sus arătate, şi legătura de cauzalitate între fapta comisă din culpă şi urmările produse.

Prin urmare, evaluând pretenţiile civile deduse judecăţii, reţinând vinovăţia inculpatului, care prin acţiunea sa a determinat evenimentul rutier în care s-a produs decesul victimelor Ţ.I. şi M.Gh., în lumina dispoziţiilor art.14 Cod procedură penală raportat la art.998 – 999 Cod civil şi art.49, 50, 52 din Legea nr.136/1995, se apreciază că se impune admiterea în parte a acţiunilor civile introduse de părţile civile Ţ.V., Ţ.M.M. şi M.C.M..

Inculpatul are obligaţia alături de asigurător Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra S.A. de a acoperi prejudiciul provocat prin săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, în lumina principiului consfinţit de dispoziţiile sus menţionate.

În ceea ce priveşte cererea privind despăgubirile pentru daune morale, părţile civile Ţ.V. şi Ţ.M.M., fiind tatăl şi soţia victimei Ţ.I., şi partea civilă M.C.M., fiind soţia lui M.Gh., se reţine că aceştia au suferit cu siguranţă un prejudiciu nepatrimonial, constând în suferinţele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecţiune şi dragoste provocate prin moartea celor două persoane Ţ.I. şi M.Gh., fiind evident că decesul acestora a produs traume psihice şi a lezat sentimentele de afecţiune ce stau la baza relaţiei dintre soţi şi dintre părinte – copil.

Pierderea unei fiinţe dragi nu poate avea un echivalent bănesc. Astfel, prin faptul că victimele au decedat la o vârstă tânără, respectiv 30 şi 25 de ani, părţile civile au suferit un prejudiciu incomensurabil afectiv, constând în suferinţa psihică ce a fost cauzată prin lezarea sentimentelor de dragoste şi afecţiune.

În privinţa cuantumului acestor daune morale, se apreciază că suma de 50.000 lei către părţile civile Ţ.V. şi Ţ.M.M., precum şi suma de 25.000 lei către partea civilă M.C.M., constituie o justă reparaţie, astfel că pretenţiile părţilor civile sub aspectul daunelor morale urmează a fi admise în parte.

În ceea ce priveşte despăgubirile civile, reprezentând contravaloarea motocicletei distruse urmare a accidentului rutier, cheltuielile efectuate de către părţile civile cu înmormântarea şi contravaloarea monumentelor funerare, în contextul probării acestora potrivit chitanţelor depuse, se apreciază că pretenţiile sunt întemeiate.

Ca atare, urmează a obliga inculpatul, alături de asigurătorul Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra S.A., la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale şi la 10.025 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Ţ.V. şi Ţ.M.M. şi la 25.000 lei reprezentând daune morale şi 3631,48 lei reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă M.C.M..

Referitor la prestaţia periodică solicitată se apreciază cererea ca întemeiată, minora aflându-se în întreţinerea tatălui.

Întreţinerea acordată şi necontestată având caracter de stabilitate justifică presupunerea că ar fi fost acordată şi în viitor.

Victima, nefiind încadrată în muncă, se prezumă totuşi că era aptă de muncă a produce venituri cel puţin la nivelul venitului minim pe economie, context în care întinderea prestaţiei periodice se va stabili în raport de această coordonată.

Apreciind astfel întemeiată cererea, va obliga inculpatul alături de asigurătorul Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra S.A. la 150 lei lunar cu titlu de prestaţie periodică în favoarea minorei Ţ.I.R. începând cu data de 18.09.2008, data producerii decesului, şi până la majoratul minorei.

Referitor la solicitarea unităţii spitaliceşti privind recuperarea cheltuielilor legate de serviciile medicale prestate inculpatului S.M., cât şi numitului Ţ.Gh., care nu s-a constituit în cauză parte vătămată pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat de către inculpat, constând în vătămările corporale aduse, se apreciază că recuperarea cheltuielilor legate de spitalizarea şi asistenţa medicală a acestora nu se poate realiza prin constituirea de parte civilă în prezentul proces penal, cât timp Ţ.Gh. nu s-a constituit parte vătămată.

Recuperarea cheltuielilor determinate de asistenţa medicală se poate realiza prin constituirea de parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului şi părţii responsabile civilmente, după caz, în cursul urmăririi penale sau în faza instanţei de judecată, în condiţiile art.15 şi 346 din Cod procedură penală, cât şi a Legii nr.95/2005 modificată prin OUG nr.72/2006.

Având în vedere că faţă de inculpat s-a dispus în cursul urmăririi penale, neînceperea urmăririi penale pentru fapta săvârşită împotriva numitului Ţ.Gh., nu pot fi acordate despăgubiri civile în cadrul procesului penal, existând modalitatea de recuperare a despăgubirilor civile legate de serviciile medicale prestate prin introducerea unei acţiuni la instanţa civilă în condiţiile art.19 şi 20 din Codul de procedură penală care reglementează situaţiile în care se pot recupera aceste cheltuieli pe calea unei acţiuni la instanţa civilă.

Nu se pot acorda cheltuielile ocazionate de spitalizarea inculpatului raportat la OUG nr.72/2006 care stipulează că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, potrivit legii, au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.

În cauză, cheltuielile solicitate şi determinate de spitalizarea inculpatului nu reprezintă daune aduse de către inculpat altor persoane pentru a se putea da incidenţă dispoziţiilor OUG nr.72/2006.

Pentru aceste considerente, se va dispune respingerea acţiunii civile introdusă de Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

În baza art.191 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul la 630 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro