404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Pretentii

Dosar nr.908/179/2009

Domeniu alocat : Plati

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 321/01.04.2010

Titlu: pretentii

Prin cererea adresata acestei instante la data de 21.07.2009 si înregistrata sub nr. 908/179/2009, reclamanta B.C. a chemat în judecata pe pârâtii B.M. si P.A., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale si cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca pârâtii sunt vecinii sai si, datorita acestora, între ei nu au existat niste raporturi de buna vecinatate si de mai multi ani, dar cu precadere în ultima jumatate de an, pârâtii i-au adus grave ofense, insulte si calomnii, adresându-i cuvinte de genul „hoata”, „betiva”, ca si-a educat copii sa fie „hoti”, „vagabonzi” si i-au facut sesizare la Directia pentru Protectia Copilului, acuzându-o ca este betiva, ca tine copii în beci si legati în lanturi, ca nu le da de mâncare, ca îi trimite la cersit în sat si la biserica si ca a depus acte false la întocmirea dosarului pentru angajarea pe postul de asistent maternal. Pârâtul este politist de frontiera si a amenintat-o de nenumarate ori cu arma din dotare.

În urma acestor sicane, reclamanta a mentionat ca a sesizat Postul de Politie Jurilovca si pârâtilor li s-au dat sfaturi sa înceteze cu jignirile la adresa ei, dar, din pacate, acestia continua nestingheriti sa aduca atingere onoarei si demnitatii sale, motiv pentru care nu va tolera niciodata aceasta atitudine care i-a provocat o suferinta psihica si totodata o desconsiderare nemeritata.

De asemenea, afirmatiile pârâtilor i-au adus grave prejudicii imaginii si integritatii ei morale precum si a familiei sale, în localitate fiind cunoscuta ca o persoana cu o reputatie aleasa, iar pârâtii în mod sistematic încearca sa determine locuitorii din sat sa-si reconsidere impresia si atitudinea fata de ea.

Dreptul la onoare si dreptul la reputatie sunt reglementate si de legislatia civila, precum art.54 alin.1 lit.c si d din Decretul nr.51/1954.

A mai sustinut reclamanta ca despagubirea baneasca solicitata, pe lânga faptul ca nu acopera prejudiciul suferit de ea, este pe de o parte compensatorie în vederea reabilitarii sale si pe de alta parte punitiva, adica cu titlu de pedeapsa pentru comportamentul ofensator al pârâtului.

În drept, cererea este întemeiata pe dispozitiile art.998, art.999 cod civil, art.274 si art.275 cod procedura civila.

În dovedirea cererii, reclamanta au aratat ca întelege sa se foloseasca de proba cu martori, înscrisuri si interogatoriu si nu depus acte în sustinerea cererii.

La data de 18.08.2009, pârâtii B.M. si P.A. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta, invocând exceptia inadmisibilitatii actiunii, motivat de faptul ca anterior reclamanta s-a adresat cu plângere penala si actiune în despagubiri civile, pentru aceeasi fapta, Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag, formându-se dosarul nr.541/P/2009, solicitând tragerea lor la raspundere penala pentru savârsirea infractiunilor de insulta, calomnie si amenintare, precum si obligarea lor la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

Reclamanta s-a prevalat, potrivit sustinerilor pârâtilor, de posibilitatea prevazuta de art.14 Cod procedura penala, conform careia actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale, în cadrul procesului penal, caz în care ambele actiuni vor fi solutionate împreuna de catre instanta penala care va aplica regulile de fond ce sunt specifice fiecareia dintre cele doua raspunderi, iar doctrina este unanima în a statua ca, deîndata ce partea vatamata s-a constituit parte civila în procesul penal, deci a alaturat actiunea sa civila actiunii penale, ea nu se mai poate adresa pentru aceleasi pretentii, cu o actiune separata, unei instante civile, operând principiul ca odata aleasa o cale de judecata nu mai este posibil sa se recurga la o alta cale conform principiului „electa una via, non datur recursus ad alteram”.

Prin urmare, singura posibilitate a persoanei vatamate, care s-a constituit parte civila în procesul penal, sa porneasca actiunea civila în fata instantei civile, este daca instanta penala, prin hotarârea ramasa definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civila ori daca se pretinde repararea unor pagube care s-au nascut ori s-au descoperit dupa pronuntarea de catre prima instanta a hotarârii penale (art.20 Cod procedura penala). Ori, în speta, niciunul dintre aceste cazuri nu sunt aplicabile.

Desi plângerea penala nu a primit înca o solutie, totusi, cu încalcarea dispozitiilor legale si a principiilor în materie, o luna mai târziu, la 21 iulie 2009, reclamanta se adreseaza cu o plângere similara instantei civile, fiind reclamata aceeasi fapta, singura diferenta fiind subdimensionarea daunelor morale solicitate.

În aceasta situatie, considera pârâtii ca actiunea civila pornita ulterior celei declansate alaturi de actiunea penala urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila, în lumina textelor legale si a principiilor de drept mai sus mentionate.

În subsidiar, daca instanta va trece peste aceasta exceptie formulata, pârâtii P.A. si B.M. au solicitat suspendarea judecarii cauzei pâna la solutionarea definitiva a cauzei penale, conform prevederilor art.19 al.2 Cod procedura penala.

Considera pârâtii ca spre a se evita pronuntarea unor hotarâri contradictorii referitoare la fapta ilicita si la vinovatia autorului prejudiciului, este necesar ca aceste elemente sa fie examinate, mai întâi, în cadrul procesului penal, iar, din informatiile furnizate de catre Politia comunei Jurilovca, plângerea reclamantei, ce formeaza obiectul dosarului nr.541/P/19.06.2009 se afla în lucru, efectuându-se cercetari cu privire la aspectele reclamate de partea vatamata.

Prin urmare, cum plângerea penala nu a primit o solutionare definitiva cu privire la fapta si vinovat, pârâtii au solicitat suspendarea cauzei pâna la rezolvarea acestor aspecte de catre instanta penala initial învestita.

Pe fondul cauzei, pârâtii au sustinut ca nu se fac vinovati de atitudini insultatoare, calomnioase sau amenintatoare la adresa reclamantei si ca relatiile cu aceasta din urma nu au fost de buna vecinatate datorita atitudinii acesteia din urma, ostila si declansatoare de conflicte.

Au mai învederat pârâtii ca nu au fost aduse „grave ofense, insulte si calomnii” si, cu atât mai putin, „amenintari cu arma din dotare” si considera ca atât plângerea penala, cât si prezenta actiune civila sunt declansate atât în scop pur sicanatoriu si de intimidare, cât si în dorinta de a beneficia de despagubiri în mod nemeritat.

În drept, pârâtii si-au întemeiat cererea pe dispozitiile art.115 Cod procedura civila, art.19 alin.2 Cod procedura penala si principiile legale în materie.

În probatiune, au solicitat luarea interogatoriului reclamantei, proba cu înscrisuri si martori.

În sustinerea afirmatiilor facute în întâmpinare, au depus copie de pe plângerea formulata de reclamanta împotriva lor.

În sedinta de judecata din data de 17 septembrie 2009, aparatorul reclamantei a solicitat sa se ia act ca B.C. a renuntat la plângerea penala formulata împotriva pârâtilor B.M. si P.A. pentru insulta, calomnie, amenintare si a solicitat acordarea unui nou termen de judecata pentru a face aceasta dovada, cerere care a fost admisa de instanta si, pentru ca la termenul acordat din 01 octombrie 2009, reclamanta nu a depus relatiile pentru a caror obtinere s-a amânat cauza, instanta a dispus a se face adresa catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag sa comunice daca plângerea penala formulata de B.C. pentru insulta, calomnie si amenintare împotriva pârâtilor a fost retrasa si daca nu, care este stadiul cercetarilor.

La data de 06 octombrie 2009, Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag a comunicat ca nu s-a solutionat plângerea penala formulata de B.C. care a fost înregistrata la parchet sub nr.541/P/2009, în prezent efectuându-se cercetari fata de B.M. si P.A. pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.193, art.205 si art.206 cod penal.

Urmare a raspunsului primit de la Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag si a sustinerilor reclamantei facute din sedinta din 19 octombrie 2010, cum ca a depus cerere de renuntare la plângerea penala în cursul zilei de vineri, si anume pe 16.10.2009, s-a solicitat aceluiasi parchet sa mentioneze daca reclamanta si-a retras plângerea penala formulata împotriva pârâtilor pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.193, art.205 si art.206 Cod penal.

Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag a comunicat ca, prin rezolutia 541/P/2009 din data de 22.10.2009, în baza art.10 lit. h din Codul de procedura penala, s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala din cadrul Postului de Politie Jurilovca de neîncepere a urmaririi penale fata de numitii B.M. si P.A., cercetati sub aspectul savârsirii infractiunilor prevazute de art. 193, art.205 si art.206 cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, întrucât în cursul actelor premergatoare, la data d e16.10.2009, petenta B.C. si-a retras plângerea.

Reclamanta B.C. a depus precizare la actiune prin care arata ca în aceasta cauza are calitate de reclamant si sotul sau B.R.cu acelasi domiciliu, care, dintr-o omisiune, nu a fost mentionat ca reclamant alaturi de ea, sens în care instanta a dispus citarea lui B.R.pentru data de 16 noiembrie 2009, când acesta a aratat ca-si însuseste actiunea formulata de sotia sa.

În dovedirea sustinerilor din cererea de chemare în judecata si din întâmpinare, partile au propus proba cu interogatoriu, cu înscrisuri si martori, probe care au fost încuviintate de catre instanta prin încheierea de sedinta din data de 22 octombrie 2009, sens în care instanta a dispus a se face adresa catre Directia Generala de Asistenta Sociala Tulcea pentru a înainta, în copie, reclamatia depuse de B.M. si P.A. la aceasta unitate si referatele întocmite de persoanele care au efectuat cercetari la Politie, Primarie si Biserica din localitatea Jurilovca despre conduita lui B.C. si B.R.în familie si societate. De asemenea, au fost solicitate relatii si la Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Tulcea daca numita B.C. a formulat o plângere împotriva numitului B.M. si, daca da, modul de solutionare al plângerii.

Prin adresa nr.889172 din 02.11.2009, Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Tulcea a comunicat ca, prin petitia nr. CR/916436 din 25.05.2009, B.C. a reclamat faptul ca agentul de politie B.M. are un comportament necorespunzator si îi creeaza neplaceri prin afirmarea în comunitate a unor aspecte neadevarate, prin amenintari directe si presiuni atât morale, cât si fizice, precum si prin lipsa de solicitudine pentru rezolvarea problemelor inerente ce apar între cele doua proprietati învecinate.

Din verificarile efectuate de aceasta institutie a rezultat ca faptele reclamate în sarcina agentului de politie B.M. nu se confirma, neexistând indicii de savârsire de catre agent a vreunei abateri disciplinare ori a unei fapte cu caracter antisocial, petenta fiind informata în acest sens.

Directia Generala de Asistenta si Protectia Copilului Tulcea a comunicat, prin adresa nr.44064 din 04.11.2009, copia reclamatiei pârâtei P.A., copiile rapoartelor de vizita efectuate în comunitate, la Postul de Politie, la preotul paroh, la reclamanti si pârâti acasa, la sediul Primariei Jurilovca, si la alti locuitori ai comunei Jurilovca, pentru solutionarea acestui caz, datate 21 mai 2009.

Analizând documentatia depusa de catre Directia pentru Protectia Copilului Tulcea, instanta retine ca în reclamatia formulata de pârâta P.A., aceasta mentioneaza ca reclamanta nu are nicio ocupatie si sotul acesteia este fara loc de munca, justificând o adeverinta de salariu falsa, acesta executând activitati de braconaj piscicol pentru a întretine familia, iar copii lor sunt supusi la tratamente inumane, sunt trimisi la biserica lipoveneasca la fiecare pomana, pentru a obtine foloase, si, datorita consumului de alcool de catre ambii reclamanti, B.C. îsi supune copii la presiuni fizice, fiind legati în lanturi si închisi în beci, si psihice, tinându-i închisi în casa, motiv pentru care a considerat ca aceasta nu merita sa aiba încredintati copii de la centru de plasament în îngrijire.

Reclamantii B.C. si B.R., la termenul de judecata din data de 16 noiembrie 2009, au administrat proba cu interogatoriul pârâtilor P.A. si B.M., ocazie cu care pârâta P.A. a recunoscut ca a sesizat Directia pentru Protectia Copilului Tulcea cu o reclamatie pe care ea scris-o si a semnat-o si în care a mentionat ceea ce a perceput ea ca se întâmpla în familia B. cu privire la minorii acestora, declarând ca îsi mentine acuzatiile din reclamatie, inclusiv faptul ca, în demersul de a efectua cursurile de asistent maternal si a obtine un atestat în acest sens, reclamanta a prezentat la dosarul întocmit cu aceasta ocazie o adeverinta de salariu falsa întrucât aceasta la vremea respectiva nu lucra nicaieri, ca reclamantii îsi trimit copii la cersit la biserica pentru a obtine bani si pâine pentru supravietuire, ca îsi leaga copii în lanturi si îi închide în beci, ca îi tine copii închisi în casa, toate aceste agresiuni fizice si psihice asupra copiilor fiind facute pe fondul consumului de alcool de catre ambii reclamanti, acestea fiind si motivele pentru care prin reclamatia înaintata a propus Directiei Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sa nu fie aprobata cererea de a îngriji copii de la centru de plasament si cunoaste ca reprezentantii directiei au facut cercetari în cadrul comunitatii.

Pârâta P.A. a declarat ca nu a sustinut în reclamatie ca B.R. executa activitati de braconaj piscicol asigurând întretinerea familiei din furt.

Pârâtul B.M., a sustinut cu ocazia interogatoriului ca el nu a sesizat Directia pentru Protectia Copilului si nu a scris reclamatia despre care se face vorbirea în cauza, probabil mama lui, astfel ca nu are cunostinta de continutul acelui înscris, ca reprezentantilor D.G.A.S.P.C. Tulcea le-a spus ca i-a vazut pe copii reclamantilor la biserica, foarte de dimineata, si astfel a banuit ca motivul este de a cersi, ca nu a perceput personal împrejurarea ca erau legati în lanturi în beci, copii reclamantilor, a aflat acest lucru de la o persoana care a stat în casa cu reclamantii, ca i-a vazut pe reclamanti pe strada fiind sub influenta bauturilor alcoolice si ca nu cunoaste daca s-au efectuat cercetari de catre reprezentantii D.G.A.S.P.C. Tulcea prin deplasarea si luarea de relatii de la Postul de Politie al comunei Jurilovca, Primaria comunei Jurilovca, biserica din comuna Jurilovca, Scoala Generala din comuna Jurilovca, locuitori (vecini) ai comunei Jurilovca si nici continutul rapoartelor întocmite cu aceasta ocazie.

La interogatoriul luat reclamantei B.C., la propunerea pârâtilor, aceasta a aratat ca este în conflict cu pârâtii de ani de zile, conflict preluat de la mama ei si care provine de la un teren ocupat de pârâti, ca pârâtii s-au legat de sotul acesteia si de copii lor, motiv pentru care a formulat nenumarate reclamatii la politie si la primarie împotriva pârâtei P.A. .

În ceea ce priveste acuzatia ca-si trimite copii în fiecare duminica la biserica si de câte ori se organizeaza o pomana pentru a primi din ceea ce se da de pomana, reclamanta a aratat ca aceasta acuzatie nu este adevarata, iar copii sai merg la biserica întrucât cunosc limba slavona si cânta în corul bisericii, iar la pomana merg numai daca sunt invitati, iar fiul sau cel mare nu a fost sanctionat vreodata la scoala pentru carente în educatia lui si nici exmatriculat.

Reclamantul B.R. a raspuns la interogatoriu ca de când locuieste cu sotia sa, de aproximativ 14 ani, a fost acuzat mereu de pârâti cum ca i-a pus sare în motorul barcii lui B.M., ca a batut-o pe pârâta, ca i-a furat pârâtului bunuri, iar pe copii sai, când erau mai mici, pârâta P.A.îi facea „criminali, vagabonzi” si acum arata compasiune fata de copii.

Reclamantul a sustinut ca pe copii îi trimite la biserica pentru ca acolo învata lucruri bune si, întrucât ei cunosc limba slavona, fac parte din corul bisericii, iar la pomana merg numai daca sunt invitati si doar pe timpul vacantei. Baiatul cel mare a fost sanctionat în sensul ca a stat doua zile acasa pentru ca a strigat pe hol.

Singura dorinta a sa este ca pârâtii sa-i lase în pace pe ei si pe copii lor.

La termenul de judecata din data de 25.02.2010, au fost audiati martorii Z.O. si X.E. propusi de reclamanti si martorul P.Gh. propus de pârâti, cererea privind ascultarea în calitate de martor a numitei I.E. formulata de pârâti fiind respinsa având în vedere existenta unor relatii tensionate si de dusmanie între martora si reclamanta B.C., constatate în sala de judecata, în locul acesteia fiind ascultat un alt martor în persoana numitei B.D., la un termen ulterior.

Martora Z.O. a declarat ca îi cunoaste atât pe reclamanti, cât si pe pârâti care locuiesc în aceeasi localitate Jurilovca, unde sunt cunoscuti ca fiind oameni normali, ca cei doi copii ai reclamantilor fac parte din corul bisericii si nu i-a vazut niciodata cersind la usa bisericii sau pe strada, mai ales ca fiul cel mare este coleg cu fiica sa la scoala, iar pe parintii acestora, reclamantii din prezenta cauza, nu îi cunoaste ca fiind consumatori de bauturi alcoolice.

A mai sustinut martora ca la pomeni mergi daca ti se face o invitatie verbala de familia decedatului si ca sunt cazuri în care, la pomeni, se cheama corul bisericesc si un preot sau ambii preoti si tot corul bisericesc, iar copii reclamantilor, facând parte din acest cor, sunt chemati sa cânte la pomeni, si ca ea cunoaste acest lucru pentru ca este un ritual care se practica de ani de zile.

Din depozitia martorei instanta mai retine ca aceasta este asistent maternal si au venit la ea reprezentanti de la Directia pentru Protectia Copilului care i-au pus întrebari cu privire la copii reclamantilor, în sensul daca sunt tinuti în lanturi, în beci, daca cersesc în biserica si la oameni straini prin sat, fiind luate relatii si referinte si de la alti asistenti maternali cu privire la acest aspect, inclusiv de la preotul din sat, iar rezultatul investigatiei a fost acela ca nu s-au confirmat acuzele aduse de pârâta P.A., acuze din cauza carora lumea vorbeste urât la adresa familiei B., chiar reclamanta spunându-i ca îi este frica sa mai iasa în sat gândindu-se la ce va spune lumea despre familia sa, fiind afectati de aceste acuze aduse de pârâti.

A mai sustinut martora ca o cunoaste pe reclamanta pentru ca aceasta a mers la toate sedintele cu parintii, ale copiilor, începând cu perioada gradinitei, fetita ei fiind colega cu baiatul reclamantei, si, pentru ca scoala este în drumul ei, spre casa, B.C. se opreste deseori pentru a se interesa de situatia scolara a copiilor, ca reclamanta se ocupa cu croitoria, iar sotul acesteia lucreaza la Piscicola.

Pe pârâta P.A. o cunoaste doar din vedere, nu se viziteaza, si îi este teama ca aceasta sa nu raspândeasca minciuni si despre ea, iar despre acuzele aduse reclamantilor de catre pârâti a auzit de la colegii de munca, si ei asistenti maternali, si de la alte persoane din sat.

Depozitia acestei martore este coroboreaza cu declaratia data de martora X.E. din care instanta retine ca ea îi cunoaste pe copii reclamantilor, întrucât ei cânta în corul bisericii, când nu sunt la scoala, cor din care face si ea parte, copii sunt bine îngrijiti si nu i-a vazut niciodata la usa bisericii cersind, si, în calitate de parinti, reclamantii, au grija de copii lor, pe care nu i-a vazut ca ar fi tinuti în lanturi de parintii lor asa cum afirma pârâta P.A. prin sat.

Pe pârâti îi cunoaste din vedere, iar pe reclamanti nu-i cunoaste ca fiind consumatori de bauturi alcoolice, fiind perceputi în localitate ca oameni gospodari, iar pe reclamanta ea a învatat-o limba slavona si o stie de când era mica, aceasta fiind ascultatoare, iar în prezent o femeie respectata.

Martora a mai declarat ca în localitate au venit reprezentanti ai Directiei pentru Protectia Copilului care au vorbit cu preotul din sat si cu alti oameni din comuna cu privire la modul în care reclamantii îsi cresc si îsi educa copii, si în urma acestor investigatii facute, nu s-au adeverit acuzele pârâtilor la adresa reclamantilor, iar pe copii ea nu i-a auzit sa se plânga ca nu ar fi bine îngrijiti de parintii lor, ca ar fi batuti de acestia, ca nu li se da de mâncare.

În localitatea Jurilovca se vorbeste mult despre afirmatiile facute de pârâti la adresa reclamantilor si a copiilor acestora, reclamantii fiind afectati de aceste acuze.

P.Gh., martorul propus de catre pârâti, a declarat ca îi cunoaste atât pe pârâti, întrucât lucreaza de ani de zile la acestia, ori de câte ori este nevoie, la câmp, în gospodarie, cât si pe reclamanti, acestia fiind vecini cu pârâtii si, astfel, a auzit cearta dintre reclamantul B.R. si pârâti, acesta afirmând ca i-a chemat în judecata pentru casa si teren si ca îl va da afara din serviciu pe pârâtul B.M. pentru ca îl stie pe seful acestuia.

A auzit în casa pârâtilor cum P.A. spunea ca minorii familiei B. merg de dimineata la biserica pentru o franzela, precum si ca reclamantii le adreseaza cuvinte jignitoare, urâte copiilor acestora si chiar el a fost de fata când reclamanta le vorbea urât copiilor care plângeau sau când reclamantii îi certau pe copii, dar nu i-a vazut pe reclamanti sa-i puna în lanturi sau sa-i tina în beci si stie ca acestia merg la scoala, sunt îmbracati îngrijit.

Tot în casa pârâtilor a auzit faptul ca a venit o comisie de la Directia pentru Protectia Copilului care investiga comportamentul reclamantilor fata de copii lor.

Martorul a mai declarat ca el nu merge la biserica din Jurilovca, întrucât aceasta este biserica lipovenesca de rit vechi, iar el este ortodox de rit nou si locuieste în Salcioara, dar la piata din Jurilovca unde se deplaseaza în fiecare duminica a auzit de la oameni ca sunt discutii între cele doua familii, în litigiu, în sensul ca reclamantii îsi bat copii, îi trimit la cersit, ca le vorbesc urât acestora.

Cu privire la reclamant, martorul a aratat ca îl cunoaste de mic, stie ca a fost angajatul societatii Piscicola, dar acum nu stie unde mai lucreaza. L-a vazut pe reclamant de mai multe ori prin Salcioara în stare de ebrietate. Acesta i-a adresat amenintari la un alt termen de judecata si în sat, motiv pentru care a facut sesizare la parchet împotriva lui.

Martorul nu a facut nicio proba, cu înscrisuri, pentru a dovedi ca s-a adresat cu plângere la Parchetul Babadag.

Celalalt martor propus de pârâti a fi audiat, B.D. a învederat ca a primit telefoane de amenintare de la persoane interpuse, nu de la reclamanti direct, pentru ca a venit sa dea declaratie ca martor, motiv pentru care întelege sa nu mai continue declaratia si sa nu mai raspunda la întrebarile formulate de aparatorul reclamantilor.

La termenul de judecata din data de 18 martie 2010, reclamantii au învederat ca au fost abordati de catre pârâta P.A. în vederea împacarii, dar au conditionat aceasta împacare, în sensul ca pârâta sa-si ceara scuze, sa recunoasca faptul ca reclamatia a fost scrisa de baiatul ei B.M., dar semnata de ea si sa le plateasca cheltuielile de judecata.

Pârâtul B.M. a recunoscut ca scriitura îi apartine, dar semnatura de pe reclamatie nu-i apartine, aceasta fiind a mamei sale, care a sustinut acelasi lucru si împreuna cu mama sa a declarat, la termenul de judecata din data de 25 martie 2010, ca nu se împaca cu reclamantii întrucât nu accepta conditiile impuse de acestia.

Reclamantii au propus efectuarea unei expertize de specialitate care sa aiba ca obiectiv stabilirea faptului daca scriitura de pe aceea sesizare apartine pârâtului B.M., la fel si semnatura de pe acest înscris, proba care a fost respinsa de catre instanta pe motiv ca reclamantii au posibilitatea sa formuleze plângere penala în mod separat.

Reclamantii au solicitat obligarea pârâtilor la plata sumei de 5.000 lei cu titlu daune morale întrucât prin afirmatiile facute de acestia si reclamatia formulata la Directia de Protectia Copilului le-au fost aduse grave prejudicii imaginii si integritatii lor morale.

Reclamantii si-au întemeiat în drept actiunea pe dispozitiile art.998, 999 cod civil care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie si care constituie temeiul pentru stabilirea conditiilor generale ale raspunderii.

Potrivit art.998 Cod Civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, iar conform art.999 Cod Civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.

Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ, urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.

Nu poate exista raspundere civila delictuala, daca nu s-a produs un prejudiciu (paguba, dauna).

Prejudiciul ca element esential al raspunderii delictuale consta în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmarea faptei ilicite savârsite de o alta persoana.

Despagubirea care se acorda în cazul raspunderii civile delictuale este întotdeauna patrimoniala, fie ca aceasta despagubire consta în repararea în natura a pagubei suferite, fie ca ea consta în echivalentul banesc al acestei pagube.

Daca prejudiciul nu este susceptibil de evaluare baneasca, el este un prejudiciu moral (nepatrimonial). Astfel este, de exemplu, atingerea adusa onoarei si demnitatii unei persoane, suferinta de ordin afectiv pentru pierderea unei persoane apropiate, suferinta de ordin fizic provocata de accidente etc.

Pentru obligarea la plata despagubirilor este necesar ca prejudiciul sa fi fost produs printr-o fapta ilicita.

Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, este definita ca fiind orice fapta prin care, încalcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane.

Prin probatoriul administrat în cauza reclamantii au facut dovada existentei prejudiciului, prejudiciu moral (nepatrimonial), prin depozitiile martorilor Z.O. si X.E. din care rezulta ca în localitatea Jurilovca se vorbeste mult despre afirmatiile facute de pârâti la adresa reclamantilor si a copiilor acestora, acuze din cauza carora lumea vorbeste urât la adresa familiei B., chiar reclamanta spunând ca îi este frica sa mai iasa în sat gândindu-se la ce va spune lumea despre familia sa, reclamantii fiind afectati de aceste acuze ale pârâtilor, fiindu-le adusa atingere onoarei si reputatiei lor. De asemenea, reclamantii au fost prejudiciati moral, fiind afectati foarte mult de reclamatia pârâtilor adresata Directiei pentru Protectia Copilului si care a avut ca urmare o ancheta din partea reprezentantilor acesteia, chiar daca reclamatia s-a dovedit nefondata, ea constituind fapta ilicita, întrucât reclamatia a fost facuta cu rea-credinta.

Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane nu este suficient sa existe, pur si simplu, fara legatura între ele, o fapta ilicita si un prejudiciu suferit de o alta persoana, ci este necesar ca între fapta si prejudiciu sa fie un raport de cauzalitate, în sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.

Codul civil impune aceasta cerinta prin art.998 si art.999. Astfel, potrivit art. 998, raspunderea este angajata pentru fapta omului „care cauzeaza altuia un prejudiciu”, iar, potrivit art.999, raspunderea este angajata nu numai pentru „prejudiciul cauzat prin fapta sa” (fapta, în înteles de fapta intentionata), dar si de acela „cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.

Instanta retine ca exista raport de cauzalitate între fapta pârâtilor, în speta reclamatia adresata Directiei pentru Protectia Copilului si care a avut ca urmare o ancheta din partea reprezentantilor acesteia, chiar daca s-a dovedit nefondata, si prejudiciu, reclamantii fiind afectati moral si psihic.

Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o la momentul savârsirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior savârsirii acesteia fata de fapta si urmarile acesteia.

Vinovatia exprima atitudinea subiectiva a celui ce a savârsit fapta ilicita, fata de aceasta fapta; exprima, cu alte cuvinte, imputabilitatea acelei fapte.

În speta, ambii pârâti sunt vinovati de acuzele aduse reclamantilor, chiar daca s-a sustinut de catre pârâtul B.M. ca el doar a scris reclamatia, semnatura nefiind a lui, întrucât prin scriitura si având în vedere si gradul de rudenie, fiind fiul pârâtei Pavel Ana, acesta a fost de acord cu cele dictate de mama sa, el având însa posibilitatea sa o opreasca pe aceasta din demersul ei sau sa o lase sa scrie singura reclamatia.

De mentionat ca pârâtul B.M. a avut o atitudine oscilanta în ceea ce priveste aportul sau la reclamatia privind comportamentul sotilor B. fata de copii lor, în sensul ca la data 19 mai 2009, în raportul efectuat de reprezentanta Directiei pentru Protectia Copilului, urmare a investigatiilor întreprinse pe teren, la domiciliul pârâtilor, se mentioneaza ca „acesta a declarat verbal ca este de acord cu sesizarea mamei sale, confirmând cele scrise de aceasta”, ca ulterior, în interogatoriul luat la cererea reclamantilor, afirma ca el nu a scris reclamatia, probabil mama sa, si ca nu cunoaste ce scrie în reclamatie, iar în sedinta din data de 25 martie 2010, sustine ca scriitura reclamatiei îi apartine, dar semnatura este a mamei sale.

Fata de considerentele expuse mai sus, instanta constata ca cererea reclamantilor este fondata si, pe cale de consecinta, o va admite si va obliga pârâtii la plata sumei de 5.000 lei, catre reclamanti, cu titlu de daune morale.

Raportat la dispozitiile art. 274 cod procedura civila, va obliga pârâtii la plata sumei de 2791,30 lei, catre reclamanti, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro