404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plângere contraventionala

Dosar nr.741/179/2010

Domeniu alocat : Contraventii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1297/22.12.2010

Titlu: Plângere contraventionala

Prin plângerea adresata acestei instante la data de 23.01.2009 si înregistrata sub nr.150/179/2009, petenta M.M. a contestat procesul verbal de contraventie seria CC nr.0115845 din 11.01.2009 întocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA -POSTUL DE POLITIA BAIA, solicitând anularea procesului verbal, restituirea permisului de conducere si exonerarea de la plata amenzii contraventionale.

În motivarea plângerii, petenta a aratat ca, la data de 11.01.2009, în jurul orei 1030, în timp ce conducea autoturismul proprietate personala marca BMW, cu nr. de înmatriculare TL 52 BMM, pe DN 22 (E 87), pe relatia Baia-Constanta, în zona limitei de judet, a semnalizat stânga, pentru a efectua schimbarea directiei de mers pe un drum agricol, iar dupa ce s-a asigurat ca din fata si din spate nu circula nici un autovehicul, s-a angajat în virajul la stânga, sustinând ca, în timp ce s-a asigurat, a observat ca din spate circula un alt autoturism, care se afla la o distanta destul de mare, fapt ce poate fi confirmat si de pasagerul din dreapta fata, B.M. .

A mai învederat petenta ca, în momentul în care deja se afla cu autoturismul pe drumul agricol, a simtit o „bubuitura” pe partea stânga a autoturismului, apreciind ca autoturismul care se afla la cca. 200-300 m în spatele sau a circulat cu viteza mai mare decât limita maxima admisa, fapt pentru care probabil nu a avut spatiu suficient de frânare, intrând în coliziune cu autoturismul pe care-l conducea aceasta.

Considera ca procesul verbal de constatare a contraventiei este întocmit gresit, încadrarea juridica fiind incorecta, agentul constatator descriind fapta contraventionala constând în conducând autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare TL 52 BMM pe relatia Tulcea catre Constanta, a efectuat manevra de schimbare a directiei de mers spre stânga, neacordând prioritate autoturismului cu nr. TL 71 EML care circula din spate si era în manevra de depasire, provocând avarierea ambelor autovehicule.

A mai aratat petenta ca articolul 51(1) din O.U.G. nr.195/2002 republicata nu prevede pe lânga amenda si retinerea permisului de conducere, iar agentul de politie a constatat ca nu a acordat prioritate de trecere celui care circula din spate, însa conform legislatiei în vigoare în cel mai rau caz se retine o culpa comuna, ei aplicându-i-se prevederile art.54(1) din O.U.G. nr.195/2002, iar celui care s-a angajat în depasire sa, i se puteau aplica prevederile art. 118 lit. a din H.G. nr.1391/2006, fapt pentru care nu trebuia sa i se retina permisul de conducere.

Cererea nu a fost întemeiata în drept.

În fapt, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal de constatare a contraventiei contestat, copia C.I., copia dovezii cu drept de circulatie seria CD nr. 0020951, schita eveniment rutier.

La solicitarea instantei de judecata, intimatul a depus la dosarul cauzei documentele care au stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv declaratia petentei si a celuilalt conducator auto implicat în accidentul rutier, respectiv M.M. si M.C.E. si schitele întocmite de acestia.

Prin sentinta civila nr.393 din 30 aprilie 2009 pronuntata de Judecatoria Babadag a fost admisa plângerea contraventionala, s-a anulat procesul verbal de contraventie seria CC nr. 0115845 din 11.01.2009 întocmit de I. P. J. – Post Politie Baia si s-a dispus exonerarea petentei de la plata amenzii contraventionale si restituirea permisului catre petenta.

În motivarea sentintei s-a retinut de instanta, din declaratia data imediat dupa producerea accidentului de petenta, ca, la limita de hotar a judetului Tulcea cu judetul Constanta, aceasta a vrut sa patrunda pe un drum agricol, a încetinit si a semnalizat intentia sa, iar în acel moment a venit din spate un autoturism care i-a lovit autoturismul sau lateral stânga, cealalta persoana implicata în accident, M.C.E., declarând contrariul, în sensul ca s-a asigurat, a semnalizat stânga pentru depasire, s-a angajat în depasire, moment în care petenta a semnalizat si nu s-a asigurat, tragând de volan stânga, a evitat brusc cât a putut, dar masinile s-au sters.

Astfel, contraventia retinuta în sarcina petentei s-a apreciat ca este prevazuta de dispozitiile art.54 lit. a din O.U.G. nr.195/2002 conform carora conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rând de vehicule stationate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmeaza sa efectueze o întoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna în pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.

Articolul 101 alin 3 lit. a din O.U.G. nr.195/2002 care sanctioneaza contraventia susmentionata stipuleaza ca, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta în clasa a III-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile savârsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a nerespectarii regulilor privind prioritatea de trecere, depasirea sau trecerea la culoarea rosie a semaforului, daca prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

Instanta a mai retinut ca petenta M.M. a probat sustinerile sale cu depozitia martorului B.M., în sensul ca, în intentia de a vira la stânga, a semnalizat, iar celalalt autoturism implicat în evenimentul rutier era la o distanta foarte mare si nu a semnalizat intentia de depasire, iar coliziunea dintre cele doua autovehicule s-a produs pe drumul de tara, nu pe drumul national Tulcea – Constanta, iar pâna la venirea organelor de politie masinile nu au fost deplasate, ramânând în pozitia în care au fost implicate în accident.

De asemenea, prima instanta a constatat ca documentatia depusa la dosar de agentul constatator si care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contraventie nu face dovada celor retinute în actul sanctionator, documentatia cuprinzând doar declaratiile celor doi conducatori auto, M.M. si M.C.E., precum si schitele întocmite de catre acestia.

A mai aratat prima instanta ca agentul constatator avea obligatia sa întocmeasca propriile schite, conform constatarilor sale de la fata accidentului, cu pozitia masinilor si locul unde se aflau acestea, schite care ar fi fost dovada celor retinute în procesul verbal de contraventie.

Fata de probatoriul administrat în cauza, instanta a retinut ca petenta M.M. nu se face vinovata de producerea evenimentului rutier din data de 11.01.2009 si pe cale de consecinta a admis plângerea, a exonerat petenta de plata amenzii contraventionale si a dispus restituirea catre petenta a permisului de conducere.

Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs organul constatator Inspectoratul Judetean de Politie Tulcea, criticându-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru motivele prevazute de art.304 pct.5 Cod procedura civila.

De asemenea, a formulat în cauza cerere de interventie în interesul Inspectoratului Judetean de Politie Tulcea intervenientul M.C.E., cererea ce a fost încuviintata în principiu de catre Tribunalul Tulcea.

Prin decizia civila nr.242 din 10 martie 2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea s-a admis recursul declarat de I.P.J. Tulcea si cererea de interventie formulata de intervenientul M.C.E., s-a casat hotarârea si s-a trimis cauza spre rejudecare primei instante, retinându-se ca, potrivit art.119 din O.U.G. nr.195/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, în cazul în care fapta unui conducator de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, instanta de judecata învestita cu solutionarea cauzei va cita unitatea de politie din care face parte agentul constatator, partile implicate în eveniment si societatea de asigurare, iar, în speta, desi petenta recurenta a fost sanctionata pentru o fapta care a avut ca urmare producerea unui accident, judecata cauzei la instanta de fond s-a facut în conditiile în care nu a fost citat, conform dispozitiilor sus citate, si conducatorul autoturismului cu nr. de înmatriculare TL 71 EML, intervenientul M.C.E. .

S-a mai retinut ca, potrivit art.105 alin.2 Cod procedura civila, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea lor. În cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pâna la dovada contrarie.

Prin necitarea intervenientului la instanta de fond, s-a apreciat de instanta de recurs ca acestuia i s-a produs o vatamare, deoarece acesta nu a putut sa solicite administrarea de probe în stabilirea corecta a situatiei de fapt si a vinovatiei în producerea accidentului, împrejurare care atrage nulitatea hotarârii atacate.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Babadag la data de 20.05.2010, sub nr.741/179/2010.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimatul a solicitat respingerea plângerii contraventionale si mentinerea procesului verbal de contraventie ca temeinic si legal, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozitiilor legale.

A sustinut intimatul ca în speta este vorba de un accident de circulatie, o fapta care a avut ca urmare producerea de avarii ambelor autoturisme implicate in incident, la fata locului fiind mai multi martori care pot confirma culpa petentei, învederând ca agentul constatator prezent la fata locului dupa incident, desi nu a facut o schita a accidentului, a perceput exact, dupa pozitia autovehiculelor si dupa avariile produse, modul de desfasurare a evenimentelor.

A învederat intimatul ca, la data de 11.01.2009, petenta se deplasa cu autoturismul proprietate personala, pe relatia Tulcea – Constanta, iar dupa localitatea Baia, la limita dintre judetele Tulcea si Constanta, petenta a virat la stânga schimbând directia de mers fara sa semnalizeze si sa se asigure ca din spate un alt autovehicul efectua deja manevra de depasire în mod regulamentar, intrând în coliziune cu acesta.

Referitor la obligatia petentei de a respecta regulile de circulatie, intimatul sustine ca, potrivit art.54 din O.U.G. nr.195/2002, conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rând de vehicule stationate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmeaza sa efectueze o întoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna în pericol siguranta celorlalti participanti în trafic.

Considera ca petenta nu s-a asigurat deoarece daca se asigura accidentul nu se producea, iar petenta nu numai ca a perturbat traficul, dar prin manevra respectiva chiar a pus în pericol viata celorlalti participanti la trafic, manevra executata de aceasta ducând la producerea unui accident rutier.

În dovedire, intimatul a solicitat încuviintarea probei cu acte si cu martori, respectiv M.C.E., M.L., M.C., M.F.E., persoane care s-au aflat în celalalt autovehicul implicat în accident si au perceput direct situatia creata de petenta, depunând la dosar fotografii cu locul impactului si topografia drumului pe care circulau cele doua autovehicule în momentul impactului, solicitând a se pune în vedere asiguratorului sa depuna la dosarul cauzei pozele din dosarul de daune.

În cursul judecatii, în fond dupa casare, intervenientul M.C.E. a reiterat solicitarea de respingere a plângerii contraventionale, solicitând totodata si obligarea petentei în solidar cu asiguratorul la plata sumei de 1600 lei reprezentând contravaloarea distrugerilor si avariilor produse autoturismului proprietate personala, având marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare TL 71 EML.

A sustinut intervenientul ca, în data de 11 ianuarie 2009, circula cu autoturismul sus descris, pe relatia Tulcea – Constanta, pasageri în masina fiind M.L., M.C., M.F.E. si M.L.M., iar în aproprierea interferentei liniei de hotar dintre judetul Tulcea si Constanta, având pe aceeasi directie de mers si fiind pe aceeasi banda cu celalalt autoturism implicat în accident, s-a angajat în depasirea regulamentara a acestuia si, la un moment dat, petenta a semnalizat stânga si brusc a schimbat directia de mers, barându-i banda pe care deja se angajase în depasire, fara a se asigura.

Considera ca, în conditiile în care semnalizarea si virarea spre stânga a autoturismului apartinând petentei a avut loc instantaneu, manevra a fost efectuata fara a se respecta dispozitiile legale în domeniu, situatie care a condus la coliziunea dintre cele doua autovehicule în speta.

În acest context, apreciaza ca vinovata de producerea accidentului este petenta, avariile produse autoturismul sau fiind la aripa fata dreapta, la portiera spate dreapta si aripa din spate dreapta.

În dovedirea sustinerilor sale, intervenientul a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri si cu martori, respectiv M.L., M.F.E., M.C. si M.L.M., depunând la dosar, în copie, adresa nr.VII/14641 din 02.06.2009 emisa de asigurator, factura fiscala seria CRM nr.20011 din 17.01.2009 privind valoarea manoperei conform devizului si valoarea materialelor pentru vopsitorie, bonul fiscal nr.2 din 17.01.2009, devizul de lucrari si comanda de lucrari service din 17.01.2009.

Asiguratorul S.C. Carpatica Asig S.A. a depus precizari, solicitând admiterea plângerii contraventionale si anularea procesului verbal de contraventie contestat.

Urmare a accidentului rutier produs în data de 11.01.2009, pe DN 22, pe relatia Tulcea – Constanta, în care au fost implicate cele doua autovehicule, unul condus de petenta marca BMW cu nr. de înmatriculare TL 52 BMM, având polita de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule seria HR nr.251086, si celalalt autoturism marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare TL 71 EML apartinând numitului M.C.E., a sustinut asiguratorul ca s-a încheiat procesul verbal de contraventie contestat de petenta din care rezulta ca M.M., la efectuarea manevrei de schimbare a directiei de mers spre stânga nu a acordat prioritate celui de-al doilea autoturism implicat în accident, care circula din spate, fapta prevazuta de art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 si sanctionata de art.101 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002, evenimentul având ca urmare avarierea ambelor autoturisme.

Sustine asiguratorul ca, analizând documentele si declaratiile celor doi conducatori auto implicati în evenimentul rutier, depuse în dosarul de dauna avizate de societatea de asigurare, a retinut ca numitul M.C.E. a sesizat din timp faptul ca autoturismul din fata sa a încetinit viteza cu care se deplasa si avea obligatia, conform art.48 din O.U.G. nr.195/2002, sa respecte regimul legal de viteza si sa adapteze viteza în functie de conditiile de drum, astfel încât sa poata efectua orice manevra în conditii de siguranta.

De asemenea, conform art.45 alin.2 din acelasi act normativ, conducatorul vehiculului care se angajeaza în depasire trebuie sa se asigure ca vehiculul care circula în fata sau în spatele lui nu a initiat o asemenea manevra.

Considera ca, în situatia în care s-ar fi respectat prevederile legale cu privire la circulatia pe drumurile publice, acesta ar fi putut sesiza din timp manevra efectuata de catre petenta si ar fi putut evita acrosajul autoturismului petentei.

Cu privire la capatul de cerere prin care intervenientul solicita obligarea petentei în solidar cu societatea de asigurare la plata despagubirii de 1.600 lei reprezentând contravaloarea distrugerilor si avariilor produse autoturismului proprietate personala, solicita respingerea ca inadmisibila întrucât nu se circumscrie cadrului procesual al prezentei cauze.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozitiile O.U.G. nr.195/2002, Codul civil, Codul de procedura civila, Legea nr.136/1995.

În dovedire, solicita administrarea probei cu înscrisuri si orice proba admisa de lege si utila solutionarii cauzei si al carei necesitate ar reiesi din dezbateri, depunând dosarul de dauna RCA001TL9 si CD-ul cu plansele foto ale celor doua autoturisme, dosar cuprinzând procesul verbal de constatare al pagubelor la autovehicule din 12.01.2009, avizare dauna auto RCA nr.106 din 02.01.2009, procesul verbal de contraventie contestat, autorizatia de reparatii seria CR nr.0932376 din 11.01.2009, avizare dauna auto Casco nr.103 din 12.01.2009, dovada seria CD nr.0020951 din 11.01.2009 eliberata de I.P.J. Tulcea, copie de pe actul de identitate al petentei si al intervenientului, cartea de identitate a vehiculului intervenientului, permis de conducere, polita de asigurare de raspundere civila auto RCA seria RO/17/G/17/HR nr.000251086 din 08.01.2009, confirmare polita de asigurare nr.108 din 12.01.2009, solicitare de confirmare polita de asigurare nr.107 din 12.01.2009.

Prin concluziile scrise, petenta a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contraventie contestat pentru gresita descriere a faptei, pentru indicarea gresita a actului normativ si a sanctiunii aplicate cu consecinta inexistentei faptei contraventionale, urmând a fi exonerata petenta de la plata amenzii contraventionale si a i se restitui permisul de conducere.

În subsidiar, a solicitat anularea partiala a procesului verbal de contraventie în sensul înlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment si restituirea permisului de conducere.

De asemenea, a solicitat respingerea cererii de interventie accesorie formulata de M.C..

A sustinut petenta ca din probele administrate în cauza se desprinde cu certitudine faptul ca petenta nu este vinovata de producerea accidentului din data de 11.01.2009 soldat cu avarierea usoara a autoturismelor implicate, învederând ca martorul aflat în masina petentei, a declarat ca la data de 11.01.2009, în timpul deplasarii pe ruta Tulcea – Constanta, aceasta a intentionat, la un moment dat, sa efectueze virajul la stânga, scop în care a redus viteza, a semnalizat din timp, constatând în acelasi timp ca din spate venea cu mare viteza un alt autoturism.

Astfel, datorita vitezei mari de deplasare a acestuia, cu toate eforturile depuse de petenta de a evita accidentul, acesta s-a produs, coliziunea celor doua autoturisme având loc în afara partii carosabile, lucru ce demonstreaza ca petenta reusise sa efectueze manevra de virare la stânga în momentul în care a fost lovita.

A mai învederat petenta ca martorii audiati la cererea intervenientului au prezentat declaratii contradictorii si, având în vedere raporturile de rudenie dintre acestia si intervenient, a solicitat sa nu se dea eficienta acestor declaratii.

Apreciaza ca, întrucât declaratiile martorilor care au perceput evenimentul rutier sunt contradictorii, iar schitele efectuate la fata locului apartin persoanelor implicate în accident, ele fiind apreciate ca subiective, putea avea relevanta schita efectuata la fata locului de agentul constatator, agent care nu numai ca nu a executat schita care era absolut obligatorie, dar a dat eficienta, fara nici un temei plauzibil, variantei de accident prezentata de intervenient motiv pentru care nu se poate retine descrierea faptei care rezulta din procesul verbal de contraventie.

Considera ca procesul verbal de contraventie a fost gresit întocmit datorita descrierii incorecte a faptei, retinându-se ca petenta, conducând autoturismul BMW, pe relatia Tulcea catre Constanta, a efectuat manevra de schimbare a directiei de mers spre stânga, neacordând prioritate autoturismului cu nr.TL 71 EMI care circula din spate si care executa manevra de depasire, provocând avarierea ambelor autovehicule.

Sustine ca expertul în cauza a apreciat ca agentul constatator a indicat si aplicat gresit actul normativ si sanctiunea stabilita, întrucât art.51 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 nu prevede ca sanctiune pe lânga amenda si retinerea permisului de conducere.

De asemenea, dispozitiile art.16 din O.U.G. nr.2/2001, sanctioneaza cu nulitatea absoluta procesul verbal de constatare a contraventiei care nu contine descrierea exacta a faptei contraventionale si care nu indica sau indica gresit actul normativ si regimul sanctionator.

Prin urmare, solicita, în principal, anularea procesului verbal pentru motivele sus mentionate, iar, în subsidiar, în situatia în care se va retine existenta faptei contraventionale si inexistenta cauzelor de nulitate a procesului-verbal de contraventie, solicita sa se constate ca si intervenientul a avut un rol cel putin egal în producerea evenimentului rutier fapt apreciat si de expert.

Considera ca nu se poate trece cu vederea nici peste gresita aplicare a legii în ceea ce priveste retinerea permisului de conducere, astfel încât solicita, în subsidiar, admiterea plângerii si anularea partiala a procesului verbal de contraventie.

Examinând cauza, în fond dupa casare, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie seria CC nr.0115845 din 11.01.2009 întocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA -POSTUL DE POLITIA BAIA, petenta M.M. a fost sanctionata cu amenda contraventionala, aplicându-i-se 6 puncte amenda în cuantum de 360 lei, cât si cu masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, pentru savârsirea contraventiei prevazute de art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, retinându-se ca, în ziua de 11.01.2009 , ora 1030, circulând pe DN 22 (E87), pe relatia Tulcea catre Constanta, în dreptul Km 239+50, petenta a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare TL 52 BMM, iar în locul susmentionat a efectuat manevra de schimbare a directiei de mers spre stânga neacordând prioritate autoturismului cu nr. TL 71 EML care circula din spate si era în manevra de depasire provocând avarierea ambelor autovehicule.

Procesul-verbal de contraventie a fost semnat de catre contravenienta, iar la rubrica obiectiuni agentul constatator a facut mentiunea „nu am de facut mentiuni în afara declaratiei scrise pe care am dat-o”.

Examinându-se procesul verbal de contraventie se constata ca sub aspectul nulitatii invocate pentru nerespectarea dispozitiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 nu poate opera sanctiunea nulitatii pentru pretinsa încalcare a dispozitiilor sus mentionate.

Este neîndoielnic faptul ca încalcarea dispozitiilor imperative, cuprinse in art.16 din OG nr.2/2001, afecteaza legalitatea procesului verbal de constatare a contraventiei, act administrativ unilateral, de autoritate, dar nulitatea absoluta, care nu poate fi acoperita si poate fi constatata, din oficiu, de instanta de judecata, intervine numai pentru omisiunile prevazute expres si limitativ de art.17 din OG nr.2/2001.

Conform art.17 din acelasi act normativ, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

De altfel, principiul legalitatii, aplicabil dreptului administrativ, în general, si materiei contraventionale, în special, presupune ca rezultatul interpretarii legii contraventionale sa fie concordant cu vointa legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv nici restrictiv.

Din examinarea procesului de constatare a contraventiei se constata neîntemeiate criticile petentei, intimatul realizând o descriere a faptei contraventionale cu indicarea actului normativ ce sanctioneaza fapta retinuta, procesul verbal cuprinzând constatarile cu privire la fapta contraventionala retinuta, descrierea faptei putând permite încadrarea în textul apreciat eronat de catre petenta.

Având în vedere ca prin decizia pronuntata în cauza Anghel c. România, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a înlaturat prezumtia deplina, absoluta, irefragabila de legalitate a unui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanta a apreciat ca se pot administra probe în întelesul dispozitiilor codului de procedura civila, pentru a exista posibilitatea partilor litigante de a dovedi ca starea de fapt este alta decât cea retinuta în procesul verbal atacat.

Contraventiile retinute în sarcina petentei întrunesc elementele unei acuzatii în materie penala în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 priveste toti cetatenii, iar sanctiunea instituita are caracter represiv si preventiv.

Pe cale de consecinta, în speta, petentei îi sunt recunoscute garantiile procesuale specifice în materie penala în ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie, prevazuta de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.

Aceasta prezumtie, ca orice prezumtie legala relativa, conduce la rasturnarea sarcinii probei, astfel ca în cadrul plângerilor contraventionale, sarcina probei este împartita, organul constatator fiind, la rândul sau obligat sa dovedeasca, în situatii concrete, vinovatia persoanei sanctionate contraventional.

În cauza s-a administrat, la cererea petentei, proba testimoniala cu martorul B.M., persoana care s-a aflat în autovehiculul condus de contestatoare în momentul producerii evenimentului rutier si proba cu expertiza tehnica, având ca obiective: stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier, precum si a urmatoarelor elemente: cauza producerii accidentului, locul de impact, caracterul miscarilor celor doua autoturisme înainte si dupa impact, momentul aparitiei starii de pericol, analiza posibilitatilor de evitare a accidentului rutier de catre cei doi participanti la trafic implicati, normele rutiere încalcate.

De asemenea, la solicitarea intimatului si a intervenientului, s-a încuviintat proba cu martori, respectiv M.L., M.C. si M.F.E., martori propusi de ambele parti sus mentionate.

Martorul B.M., propus de petenta, a declarat ca, pe data de 11.01.2009, se afla în autoturismul condus de petenta, ocupând locul din fata dreapta al autoturismului BMW, învederând ca se deplasau pe relatia Tulcea -Constanta, iar la limita de hotar dintre cele doua judete mentionate, petenta a efectuat o manevra de schimbare a directiei de mers, spre stânga, dupa ce, în prealabil, a redus viteza de rulare, s-a asigurat si a semnalizat manevra de viraj stânga în timp ce autoturismul ce se afla în spatele autovehiculului condus de petenta era la o distanta de 200 metri, sustinând cu nu a observat daca intervenientul semnalizase intentia de a efectua manevra de depasire

A mai declarat martorul ca, în opinia sa, cauza producerii accidentului a fost viteza foarte mare cu care circula autoturismul condus de intervenient, coliziunea producându-se pe un drum de pamânt, în afara carosabilului.

Martorul a sustinut ca, dupa producerea incidentului, au venit la fata locului organele de politie care nu au întocmit o schita care sa redea locul si modalitatea producerii accidentului si nici nu s-au efectuat masuratori, desi pozitia autoturismelor a ramas neschimbata pâna la sosirea echipajului de politie, învederând ca partile implicate în accident au dat câte o declaratie la sediul Politiei Baia si au întocmit o schita proprie privind împrejurarile în care s-a produs evenimentul rutier.

A mai aratat martorul ca în autoturismul condus de intervenient se mai aflau trei persoane, respectiv sotia, tatal acestuia si o alta persoana a carei identitate nu o cunoaste.

Din declaratia martorei M.L. reiese ca, în ziua producerii accidentului, martora se afla în autoturismul condus de intervenient, ocupând locul din dreapta fata a acestuia, martora observând ca autovehiculul din fata rula cu o viteza foarte mica raportat la sectorul de drum pe care circulau, fara sa semnalizeze intentia de schimbare a directiei de mers si fara ca ei sa intuiasca intentia petentei, context în care intervenientul s-a angajat în efectuarea unei manevre de depasire a respectivului autoturism, semnalizând aceasta intentie de la o distanta de circa 50-100 m, sustinând ca, în timp ce sotul sau executa sus mentionata manevra si se afla la o distanta foarte mica de autoturismul condus de petenta, aceasta din urma a schimbat directia de mers, iar intervenientul, pentru a evita impactul dintre cele doua autovehicule, a facut un viraj la stânga, fara ca petenta sa schiteze o manevra de evitare, desi ocupantul locului din dreapta îi reprosa, dupa accident, ca a atentionat-o ca în spate se afla un alt autovehicul, impactul producându-se în afara carosabilului, respectiv pe drumul lateral de pamânt în care se angajase petenta a intra.

Martora a mai declarat ca lucratorul de politie care s-a prezentat la fata locului a apreciat, raportat la avariile produse autoturismelor implicate si de locul în care erau pozitionate dupa producerea evenimentului rutier, ca vina în producerea incidentului îi apartine petentei, procesul verbal fiind întocmit la sediul politiei.

Celalalt martor, M.C., a declarat ca, pe data de 11.01.2009, se afla pe bancheta din spate a autoturismului condus de intervenient, sustinând ca autoturismul din fata circula cu o viteza redusa, neîntelegând intentiile respectivului conducator auto întrucât nu a semnalizat intentia de schimbare a directiei de mers si nici nu se apropiase de axul ce desparte cele doua sensuri de circulatie, astfel ca intervenientul s-a angajat în executarea manevrei de depasire, fara sa realizeze daca intervenientul a semnalizat aceasta intentie, si, când se aflau la distanta de circa 5 m în spate, petenta a efectuat brusc manevra de schimbare a directiei de mers, context în care intervenientul, ca sa evite impactul, a virat spre stânga, fara a putea evita impactul cu celalalt autovehicul, evenimentul rutier producându-se în afara carosabilului.

Martorul a mai declarat ca la fata locului s-a prezentat un lucrator de politie, iar procesul verbal de contraventie a fost întocmit la sediul politiei în prezenta partilor implicate în accident si pe baza cercetarilor întreprinse de agentul de politie la fata locului.

Prin raportul de expertiza întocmit în cauza de expert Draghici Mircea – Alexandru, s-a conchis ca accidentul de circulatie din data de 11.01.2009, produs pe DN 22 – E87, la km.239+65, pe un drum lateral de pamânt de la limita dintre judetul Tulcea si Constanta, a avut loc datorita aparitiei intempestive si imprevizibile a autoturismului BMW 316i cu nr. de înmatriculare TL 52 BMM condus de petenta M.M., care se deplasa pe directia de mers Tulcea – Constanta si intentiona sa vireze la stânga pe un drum de acces la o pensiune aflata la limita de judet, în traiectoria de deplasare a autoturismului Volkswagen Golf Variant cu nr. de înmatriculare TL 71 EML condus de intervenientul M.E., care se deplasa pe aceeasi directie de mers si a intrat în manevra de depasire a autoturismului petentei si care nu a avut spatiul si timpul necesar pentru a mentine în conditii de siguranta autovehiculul pe traiectoria de deplasare în plina depasire pe contrasens, astfel ca a frânat energic si a virat stânga pentru a evita impactul, intrând în derapaj lateral spre dreapta în coliziune laterala cu celalalt autoturism, în acest mod accidentul neputând fi evitat, decât în masura în care petenta efectua manevra de viraj stânga dupa o prealabila si temeinica asigurare si semnalizare în mod regulamentar de la distanta de cel putin 100 m înainte de viraj ori evita spre dreapta ori renunta la manevra, respectiv daca intervenientul circula cu atentie marita pe sectorul de drum periculos, eveniment în urma caruia a rezultat avarierea celor doua autoturisme.

S-a mai concluzionat ca, în conditiile concrete ale producerii evenimentului rutier, accidentul putea fi evitat cu precadere de catre petenta care trebuia sa efectueze manevra de viraj stânga dupa o prealabila si temeinica asigurare si semnalizare în mod regulamentar de la distanta de cel putin 100 m înainte de viraj, în conformitate de art.54 din O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.116 din R.A.O.U.G. nr.195/2002, obligatia privind presemnalizarea manevrei de depasire revenindu-i si intervenientului, în conformitate cu art.118 din R.A.O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.116 din acelasi act normativ.

S-a conchis ca, în speta, este aplicabil si art.48 din O.U.G. nr.195/2002 privind nerespectarea regimului legal de viteza si adaptarea acesteia în functie de conditiile necesare efectuarii manevrelor în siguranta, însa, masura suplimentara a retinerii permisului de conducere în vederea suspendarii pentru neacordarea prioritatii de trecere luata de organul de politie împotriva petentei, nu are acoperire legala în aceasta cauza, întrucât cazurile de prioritate de trecere sunt limitativ enumerate în Cap. V, Sectiunea a 3-a, paragraful nr.6 din R.A.O.U.G. nr.195/2002.

Paragrafului sus mentionat, intitulat „Intersectii si obligatia de a ceda trecerea” cuprinde art.129-135 si niciunul dintre cazurile prevazute în aceste articole nu se regaseste în speta de fata.

Din evaluarea judiciara a materialului probator administrat în cauza se retine ca accidentul de circulatie în cauza a avut loc datorita aparitiei intempestive si imprevizibile a autoturismului BMW 316i cu nr. de înmatriculare TL 52 BMM condus de petenta M.M. în traiectoria de deplasare a autoturismului Volkswagen Golf Variant cu nr. de înmatriculare TL 71 EML condus de intervenientul M.E., care se deplasa pe aceeasi directie de mers si care a intrat în manevra de depasire a autoturismului petentei si care nu a avut spatiul si timpul necesar pentru a mentine în conditii de siguranta autovehiculul pe traiectoria de deplasare în plina depasire pe contrasens, astfel ca a frânat energic si a virat stânga pentru a evita impactul, intrând în derapaj lateral spre dreapta în coliziune laterala cu celalalt autoturism, în acest mod accidentul neputând fi evitat, decât în masura în care petenta efectua manevra de viraj stânga dupa o prealabila si temeinica asigurare si semnalizare în mod regulamentar de la distanta de cel putin 100 m înainte de viraj ori evita spre dreapta ori renunta la manevra.

Astfel, petenta a efectuat manevra de virare spre stânga cu încalcarea cerintelor prevazute de art.54 din O.U.G. nr.195/2002, actiunea sa fiind determinanta în producerea incidentului rutier.

Este adevarat ca si intervenientul daca ar fi circulat cu atentie marita pe sectorul de drum si ar fi presemnalizat manevra de depasire în conformitate cu art.118 si 116 din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr.195/2002 ar fi putut evita rezultatul incidentului rutier, însa actiunea intervenientului nu se poate aprecia a fi cea determinanta în producerea incidentului pentru a se putea retine culpa comuna a partilor.

Retinând astfel existenta faptei respectiv a încalcarii dispozitiilor prev. de art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 si statuând asupra individualizarii sanctiunii se apreciaza ca se impune pentru o justa individualizare a sanctiunii, reindividualizarea acesteia.

Potrivit dispozitiilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Pentru a se realiza justa individualizare a sanctiunii ce urmeaza a fi aplicata, agentul constatator trebuie sa faca o apreciere cât mai corecta a pericolului social al faptei.

Criteriul principal de care se tine cont când se individualizeaza sanctiunea este împrejurarea în care s-a savârsit contraventia. Pe lânga acest criteriu, în aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avuta în vedere, mai ales, atitudinea contravenientului fata de fapta comisa.

În consecinta, apreciind asupra individualizarii sanctiunii, în contextul împrejurarilor cauzei si dând semnificatia cuvenita gradului de pericol social concret al faptei savârsite, se apreciaza ca se impune înlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment si a se atrage atentia contravenientei asupra pericolului social al faptei savârsite cu recomandarea respectarii pe viitor a dispozitiilor legale.

Având în vedere pericolul social al faptei, împrejurarile în care fapta a fost savârsita, raportat si la probele administrate în cauza, instanta apreciaza admisibila în parte plângerea si ca efect al individualizarii corecte a faptei savârsite, va dispune aplicarea sanctiunii avertismentului, apreciind sanctiunea a fi de natura sa duca la formarea unei atitudini corespunzatoare a contravenientei.

Referitor la masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere se apreciaza ca nu exista suport legal în luarea acestei masuri, raportat la fapta savârsita. Cazurile de prioritate de trecere sunt limitativ enumerate în Capitolul 5, Sectiunea a 3-a, Paragraful 6 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, cazuri în care se poate aplica masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, cazul în speta nefiind circumscris cazurilor de prioritate de trecere enumerate în capitolul sus mentionat.

Ca atare, se impune înlaturarea masurii tehnico-administrative, masura apreciindu-se ca nelegala.

Referitor la cererea de interventie în interesul intimatului formulata de intervenientul M.C.E., dat fiind dependenta procesuala a intervenientului accesoriu de situatia partii pentru care se intervine se apreciaza ca cererea de interventie este admisibila, însa numai cu privire la existenta faptei si a vinovatiei petentei.

Referitor la solicitarea intervenientului de obligare a petentei în solidar cu asiguratorul la plata sumei de 1.600 lei, suma apreciata a reprezenta contravaloarea distrugerilor si avariilor produse autoturismului proprietatea intervenientului, este de subliniat ca intervenientul a fost despagubit în cadrul dosarului de dauna întocmit în cauza cu suma de 800 lei, astfel cum reiese din adresa nr.VII/14641/02.02.2009 depusa în cauza.

Pe de alta parte este de subliniat ca în rejudecarea fondului dupa casare nu sunt admisibile cereri noi în aceasta etapa a procesului civil.

Intervenientul a dedus judecatii pretentii noi, desi interventia încuviintata în principiu fusese una accesorie. Cum pretentiile noi deduse judecatii se circumscriu unei cereri de interventii principale, intervenientul invocând un drept al sau, se apreciaza ca pretentiile sale nu sunt admisibile în aceasta etapa procesuala, urmând astfel a fi respinse.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro