404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plângere contraventionala

Dosar nr.825/179/2010

Domeniu alocat : Contraventii

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1285/22.12.2010

Titlu: plângere contraventionala

Prin plângerea contraventionala adresata Judecatoriei Constanta la data de 31.03.2010 si înregistrata sub nr.13596/212/2010, petenta SC N.G.M. C. SRL, a solicitat anularea procesului verbal de contraventie seria CC nr. 3599486 din 10.03.2010 întocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA, ca netemeinic si nelegal.

Plângerea nu a fost motivata în fapt si în drept, sustinând petenta ca va depune motivele, în scris, pâna la prima zi de judecata.

În sustinerea plângerii, petenta a depus procesul verbal de contraventie contestat, solicitând administrarea probei cu înscrisuri si cu martori.

Prin întâmpinare, intimatul a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Constanta având în vedere ca fapta a fost savârsita pe raza judetului Tulcea, respectiv la intersectia DN 22A cu DN 22 D, în afara localitatii Ciucurova, iar conform O.G. nr.2/2001, competenta de a judeca pricina apartine Judecatoriei Babadag, pe raza careia s-a savârsit fapta.

Pe fond intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondata si mentinerea procesului-verbal de contraventie ca temeinic si legal.

S-a sustinut ca procesul verbal de contraventie este întocmit cu respectarea dispozitiilor legale, fapta fiind perceputa direct de agentul constatator, învederându-se ca actul sanctionator a fost încheiat în urma verificarii diagramelor tahograf din data de 02.03.2010 si de 03.03.2010, activitate în urma careia a rezultat ca conducatorul auto D.S., angajat al SC N.M.G. C. SRL, nu a efectuat pauza neîntrerupta (45 min.) sau fractionata (15 min. cu 30 min.) dupa efectuarea a 4 ore si 30 de min. de conducere.

S-a mai mentionat ca din analiza diagramelor a rezultat faptul ca au fost încalcate de catre petenta, în calitate de operator de transport, dispozitiile art.8 alin.2 pct.4 si alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007, mentiunile facute de agentul constatator prin raport aratând situatia de fapt existenta la data savârsirii faptei, cu indicarea probatoriilor existente.

În drept întâmpinarea a fost întemeiata pe prevederile art.115Cod procedura civila.

Prin sentinta civila nr.11687 din 07.05.2010, Judecatoria Constanta a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Babadag, retinându-se ca potrivit art.32 al.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, competenta solutionarii plângerii formulata împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si aplicare a sanctiunii apartine judecatoriei în a carei circumscriptie a avut loc fapta contraventionala, iar contraventia a fost savârsita în aproprierea localitatii Ciucurova, judetul Tulcea, localitate care se afla în circumscriptia Judecatoriei Babadag.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Babadag la data de 03.06.2010, sub nr.825/179/2010.

La solicitarea instantei, intimatul a înaintat la dosar, în copie, raportul agentului constatator, doua fotografii digitale ale diagramelor din 02.03.2010 si 03.03.2010, un CD, procesul verbal de contraventie contestat în original.

Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie CC nr. 3599486 din 10.03.2010 întocmit de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA, petenta SC N.G.M. C. SRL a fost sanctionata cu avertisment si amenda în cuantum de 6.000 lei pentru savârsirea contraventiilor prevazute de art.8 alin.2 pct.4 si art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007, retinându-se ca în data de 10.03.2010, ora 0830, în urma controlului efectuat, pe DN 22A la intersectia cu DN 22D, în afara localitatii Ciucurova, a rezultat ca soferul D.S., la data de 02.03.2010, între orele 0650 – 1605, a condus autoturismul Iveco cu nr. de înmatriculare CT 92 NGM, pe drumurile publice, o perioada cumulata de 5 ore si 45 minute, fara a efectua pauza neîntrerupta prevazuta de lege dupa efectuarea a 4 ore si 30 minute de conducere. De asemenea, la data de 03.03.2010, între orele 0605 – 1535, acelasi conducator auto a condus autoturismul sus mentionat pe o perioada cumulata de 6 ore si 20 de minute fara a efectua pauza neîntrerupta prevazuta de lege dupa efectuarea a 4 ore si 30 minute de conducere

Din raportul întocmit de agentul rutier M.D.reiese ca, la data de 10.03.2010, în timp ce era de serviciu si desfasura o actiune pe linia legalitatii transporturilor pe DN 22A la intersectia cu DN 22, în afara localitatii Ciucurova, a oprit, pentru control, autospecializata de transport marfuri periculoase marca Iveco cu nr. de înmatriculare CT 92 NGM, iar în urma verificarii diagramelor tahograf aflate la bordul autovehiculului, s-a constatat ca pe data de 02.03.2010 si 03.03.2010, conducatorul auto S.D. nu a respectat perioada maxima de conducere neîntrerupta, prin neefectuarea de pauzei neîntrerupte de 45 minute sau fractionata de 15 minute cu 30 de minute, dupa o perioada de conducere de 4 ore si 30 minute.

De asemenea, s-a mai retinut ca din analiza detaliata a diagramei tahograf din data de 02.03.2010, a rezultat ca D.S. a condus acest autovehicul între orele 0650- 1605 o perioada însumata de 5 ore si 45 minute fara ca în acest interval de timp sa efectueze pauza prevazuta de lege, iar pe data de 03.03.2010, acelasi conducator auto a condus o perioada însumata de 6 ore si 20 minute, în intervalul orelor 0605 – 1535, fara a efectua pauze neîntrerupte de 45 minute sau fractionate de 15 minute cu 30 minute, dupa efectuarea a 4 ore si 30 minute.

Prin precizarile depuse continând motivarea în fapt a plângerii, petenta a sustinut ca, prin procesul verbal de contraventie contestat, s-a retinut ca societatea a savârsit contraventia prevazuta de art.8 alin.2 pct.4 si art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.34/2007, motiv pentru care i s-a aplicat sanctiunea amenzii în cuantum de 6.000 lei.

Pe cale de exceptie, petenta a invocat exceptia nulitatii absolute a procesului verbal de contraventie pentru încalcarea prevederilor art.16 si art.17 din O.G. nr.2/2001, întrucât actul sanctionator nu cuprinde toate datele de identificare a societatii petente si ale reprezentantului legal al societatii.

Astfel, potrivit art.16 alin.6 din O.G. nr.2/2001, în situatia în care contravenientul este persoana juridica, în procesul verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare ale persoanei care o reprezinta.

Prin urmare, petenta a învederat ca în cuprinsul actului sanctionator nu a fost retinut numarul de înmatriculare al societatii petente la registrul comertului, ignorându-se astfel dispozitiile art.16 alin.6 din O.G. nr.2/2001, si nu au fost inserate mentiunile referitoare la datele de identificare ale persoanei care reprezinta societatea petenta, neprecizându-se nici macar numele acestuia.

Pe fondul cauzei, petenta apreciaza ca nu a savârsit contraventia retinuta în sarcina sa, conducatorul auto respectând dispozitiile legale referitoare la pauza neîntrerupta sau fractionata, aspect care rezulta din diagramele tahograf.

S-a mai învederat relativ la sustinerea intimatului în sensul ca soferul societatii petente ar fi condus, în data de 02.03.2010, o perioada cumulata de 5 ore si 45 minute, iar în data de 03.03.2010, 6 ore si 20 de minute, fara a efectua pauza neîntrerupta prevazuta de lege dupa efectuarea a 4 ore si 30 de minute de conducere, ca prevederile art.8 alin.1 pct.4 si art.8 alin.2 pct.4 se refera la depasirea perioadei maxime de conducere neîntrerupta, iar nu cumulata, aceste dispozitii nefacând trimitere la vreo pauza neîntrerupta prevazuta de lege.

Examinându-se procesul verbal de contraventie se constata ca sub aspectul nulitatii invocate pentru nerespectarea dispozitiilor art.16 alin.6 din OG nr.2/2001, nu poate opera sanctiunea nulitatii pentru pretinsa încalcare a dispozitiilor sus mentionate.

Potrivit art.16 alin.6 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, în situatia în care contravenientul este persoana juridica în procesul-verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.

Este neîndoielnic faptul ca încalcarea dispozitiilor imperative, cuprinse in art.16 alin.6 din O.G. nr.2/2001, afecteaza legalitatea procesului verbal de constatare a contraventiei, act administrativ unilateral, de autoritate, dar nulitatea absoluta, care nu poate fi acoperita si poate fi constatata, din oficiu, de instanta de judecata, intervine numai pentru omisiunile prevazute expres si limitativ de art.17 din OG nr.2/2001.

Conform art.17 din acelasi act normativ, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Restul conditiilor procedurale, în masura în care nu sunt respectate de catre agentul constatator nu atrag nulitatea absoluta, ele putând fi acoperite (confirmate) de organul competent a solutiona plângerea.

Folosind argumentul de interpretare logica per a contrario, rezulta ca necompletarea altor mentiuni, decât cele prevazute de art.17 din OG nr.2/2001, atrage nulitatea relativa.

De altfel, principiul legalitatii, aplicabil dreptului administrativ, în general, si materiei contraventionale, în special, presupune ca rezultatul interpretarii legii contraventionale sa fie concordant cu vointa legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv nici restrictiv.

Din examinarea procesului de constatare a contraventiei se constata ca agentul constatator nu a facut mentiune cu privire la numarul de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale societatii petente, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.

În aceasta situatie nulitatea actului intervine în conditiile art.105 Cod procedura civila doar în masura dovedirii unei vatamari care sa decurga din viciul constatat si care sa nu poata fi înlaturata decât prin anularea actului. În cauza dovedirea existentei acestei vatamari incumba partii care a invocat-o, în speta petentei, vatamare care de altfel nu a fost dovedita, neconsemnarea numarului de înmatriculare în registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta, neputându-se aprecia a fi de natura a produce vreo vatamare care sa nu poata fi înlaturata decât prin anularea actului în cauza.

Pentru considerentele sus retinute nu se poate retine sanctiunea nulitatii procesului verbal de contraventie în raport de criticile petentei invocate, nulitatea constituind sanctiunea ce loveste actele de procedura încheiate fara respectarea unor conditii de fond si de forma, cazurile prevazute de O.G. nr.2/2001 ce atrag sanctiunea nulitatii absolute fiind expres prevazute, neputând fi extinse prin analogie.

În cauza au fost administrate probe la cererea petentei, respectiv proba testimoniala cu un martor, si anume cu martorul asistent, si expertiza tehnica având ca obiective: analiza diagramelor tahograf si daca au fost respectate pauzele de odihna de catre conducatorul auto.

La solicitarea instantei, intimatul a comunicat, prin adresa nr.82249/20.08.2010, ca tahograful cu care era dotata autospecializata transport marfuri periculoase, apartinând societatii petente, era de tip analog si nu de tip digital, învederând ca tahograful analog functioneaza cu diagrame tahograf ale caror fotocopii au fost înaintate la dosarul cauzei, iar acesta nu emite raport Tahosafe ca si tahograful digital, încadrarea juridica a faptei fiind efectuata în urma analizei diagramelor tahograf prezentate de conducatorul auto cu ocazia controlului, diagrame care trebuie pastrate timp de un an de zile la sediul operatorului de transport, în speta societatea petenta, conform prevederilor art. O.G. nr.37/2007.

A mai sustinut intimatul ca martorul asistent mentionat în procesul verbal de contraventie contestat a atestat doar faptul ca, în momentul încheierii acestuia, nu s-a aflat de fata nici un reprezentant legal al contravenientului.

Martorul asistent I.D., fiind audiat în instanta, a declarat ca a semnat procesul verbal pentru a atesta faptul ca, la încheierea procesului verbal de contraventie contestat, nu a fost de fata reprezentantul societatii petente si nici conducatorul auto, necunoscând pentru ce fapta a fost sanctionata petenta si nicio împrejurare de fapt în legatura cu pretinsa contraventie savârsita de petenta.

Prin raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de expert D.M.A.s-a conchis, din studiul si analiza diagramei tahograf, din perioada .02 – 03.03.2010, ca nu a fost respectata durata pauzei legale ce urmeaza unei perioade de conducere continua, în sensul ca desi pauza normala de 45 minute a fost înlocuita cu mai multe pauze, prin înlaturarea pauzelor cu durata mai mica de 15 minute, s-a constatat ca nu a fost înregistrata nicio pauza cu durata de cel putin 30 minute.

Din analiza diagramei tahograf din perioada 03 – 04.03.2010, s-a conchis ca soferul a efectuat un program de munca în intervalul orar 0605 – 1535, urmat de un program de odihna zilnica în intervalul orar 15.35 – 06.45.

Din analiza activitatii de conducere prestata, cât si a pauzelor efectuate, s-a conchis ca se poate aprecia ca în principiu a fost respectata durata pauzei legale ce urmeaza unei perioade de conducere continua, în sensul ca într-un ciclu de conducere continua de cel mult 4 ore si 30 minute, pauza normala de 45 minute a fost înlocuita cu mai multe pauze, iar prin înlaturarea pauzelor cu durata mai mica de 15 minute s-a constatat ca au fost înregistrate pauze cu durata de cel putin 15 minute, urmate de pauze cu durata de cel putin 30 minute, dupa care a fost reluat un nou ciclu de conducere continua de cel mult 4 ore si 30 minute, care nu a mai fost finalizat întrucât s-a intrat în perioada de odihna zilnica, astfel încât abaterea retinuta de agentul constatator s-a apreciat de catre expert ca fiind de o gravitate redusa, având în vedere ca activitatea zilnica de conducere efectiva, care a fost cumulata la 6 ore si 14 minute, era mai mica decât perioada normala de conducere zilnica de 9 ore, fiind realizata în primele 13 ore de activitate, dupa care a fost respectata perioada normala de odihna de cel putin 11 ore (în fapt 15 ore si 10 minute) în 24 ore, iar perioadele de conducere continua sunt relativ reduse comparativ cu perioada maxima de conducere continua de 4 ore si 30 minute, considerându-se astfel ca soferul petentei se poate aprecia ca nu a acumulat pe timpul zilei o stare de oboseala care sa puna în pericol siguranta circulatiei.

La raportul de expertiza întocmit în cauza nu s-au formulat obiectiuni de catre parti.

Potrivit art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007, constituie contraventie depasirea perioadei maxime de conducere neîntrerupta cu o ora si 30 de minute sau mai mult, iar conform alin.2 pct.4 al aceluiasi articol, constituie contraventie depasirea perioadei maxime de conducere neîntrerupta cu mai mult de 30 de minute, dar mai putin de o ora si 30 de minute.

În speta, a fost aplicata petentei sanctiunea amenzii contraventionale în cuantum de 6.000 lei pentru contraventia prevazuta de art.8 alin.1 pct.4 din O.G. nr.37/2007 si avertisment pentru contraventia prevazuta de art.8 alin.2 pct.4 din acelasi act normativ.

Statuând însa asupra individualizarii sanctiunii se apreciaza ca se impune pentru o justa individualizare a sanctiunii, reindividualizarea acesteia.

Potrivit dispozitiilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, în dreptul contraventional raspunderea se impune a fi diferentiata în functie de gravitatea contraventiei, de periculozitatea contravenientului, de împrejurarile în care a fost comisa si de atitudinea subiectiva a contravenientului fata de constatarile împuternicitului organului de control, pentru a se realiza scopul acesteia si anume prevenirea si reeducarea, evaluarea corecta a datelor cauzei conducând la aplicarea unei sanctiuni corespunzatoare si dimpotriva o evaluare necorespunzatoare a realitatii spetei va conduce la aplicarea unei sanctiuni neconforme nevoilor apararii valorilor sociale, constituind astfel un esec pe planul scopului dreptului contraventional si scopului sanctiunilor contraventionale.

Adaptarea raspunderii contraventionale la nevoile apararii valorilor sociale se face în mai multe etape, în functie de specificul cauzei contraventionale. Principiul individualizarii raspunderii contraventionale este dedus din întreaga reglementare referitoare la sanctiunile contraventionale, individualizarea aplicarii sanctiunilor contraventionale, raspunderea contraventionala a minorilor sau persoanelor juridice si individualizarea executarii sanctiunilor contraventionale.

Pentru a se realiza justa individualizare a sanctiunii ce urmeaza a fi aplicata, agentul constatator trebuie sa faca o apreciere cât mai corecta a pericolului social al faptei.

Criteriul principal de care se tine cont când se individualizeaza sanctiunea este împrejurarea în care s-a savârsit contraventia. Pe lânga acest criteriu, în aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avuta în vedere, mai ales, atitudinea contravenientului fata de fapta comisa.

În consecinta, apreciind asupra individualizarii sanctiunii, în contextul împrejurarilor cauzei si dând semnificatia cuvenita gradului de pericol social concret al faptei savârsite, se apreciaza ca se impune înlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment si a se atrage atentia contravenientei asupra pericolului social al faptei savârsite cu recomandarea respectarii pe viitor a dispozitiilor legale.

Agentul constatator nu trebuie sa faca din aplicarea amenzii un scop în sine pentru ca sanctiunea nu este un raspuns al societatii care sa impuna întotdeauna ca forma a coercitiei amenda, ci este un mijloc de reglare a unor raporturi sociale ce implica printre altele si aratarea pericolului social al faptei si

al consecintelor ce ar fi putut avea loc. Aceasta pentru ca sanctiunea juridica nu este numai o masura de constrângere, ci si un mod de prevenire a savârsirii de fapte ilicite.

Având în vedere pericolul social al faptei, împrejurarile în care fapta a fost savârsita, raportat si la probele administrate în cauza, instanta apreciaza admisibila în parte plângerea si ca efect al individualizarii corecte a faptei savârsite, va dispune aplicarea sanctiunii avertismentului, apreciind sanctiunea a fi de natura sa duca la formarea unei atitudini corespunzatoare a contravenientei.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro