Insultă şi calomnie prin presă. Lipsa unui element constitutiv al infracţiunilor. Achitare.

Jurnaliştii au sarcina de a comunica informaţii şi idei, asupra chestiunilor de interes general, iar publicul are dreptul de a le primi.

În condiţiile în care inculpatul – ziarist – a informat opinia publică (după participarea la o conferinţă de presă) făcând dovada bunei sale credinţe, nu poate fi condamnat pentru afirmaţiile cuprinse în articolul incriminat, faptelor lipsindu-le unul din elementele constitutive, respectiv intenţia.

În fapt, prin sentinţa penală nr.2335/2.12.2004, Judecătoria Slobozia a dispus achitarea inculpatului T.P. în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie prevăzute de art.205 Cod penal şi 206 Cod penal, la plângerea prealabilă a părţii vătămate M.C.

Partea vătămată, în calitate de inspector şef la I.P.J. Ialomiţa şi-a motivat plângerea arătând că, inculpatul, în calitate de redactor şef a publicat articolul „ Alte acuzaţii grave – mafia din poliţie mi-a răpit fata şi mi-a dus-o în străinătate” ( cu două subtitluri), în care a făcut afirmaţii insultătoare şi calomnioase la adresa sa.

Inculpatul s-a apărat, arătând că articolul a avut la bază comunicatul dat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, urmare controlului efectuat la I.P.J. Ialomiţa, încât nu a pus la îndoială cele menţionate în documentul oficial pus la dispoziţia ziariştilor.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs partea vătămată M.C., respins de Tribunalul Ialomiţa prin decizia penală nr. 248/R/28.06.2005.

Pentru a pronunţa achitarea, instanţele au avut în vedere dispoziţiile art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care consacră libertatea de exprimare, iar paragraful al doilea prevede limitarea acestor libertăţi cu condiţia ca aceasta să fie necesară într-o societate democratică.

Presei îi revine sarcina de a comunica informaţii şi idei asupra problemelor politice şi chestiunilor de interes general, iar publicul are dreptul de a le primi.

Informaţia de presă este necesară într-o societate democratică şi ea trebuie să respecte principiul proporţionalităţii faţă de scopul urmărit, iar ziaristul în raport de scopul presei, de caracterul esenţial al acesteia, trebuie să fie de bună credinţă sau să fi făcut proba verităţii.

În speţa supusă soluţionării, faţă de probele administrate şi considerentele expuse, instanţa de fond a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de calomnie, prevăzută de art.206 Cod penal, deoarece inculpatul a făcut dovada lipsei intenţiei de a calomnia partea vătămată, în sensul că a demonstrat buna sa credinţă.

Fiind o chestiune de interes general, ce interesa întreaga comunitate locală – modul în care organe ale autorităţii statului îşi fac datoria faţă de cetăţeni, inculpatul a participat la conferinţa de presă organizată la sediul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Ialomiţa, realizând apoi un articol pe baza comunicatului de presă al Ministerului Administraţiei şi Internelor – Corpul de control.

Prin aceasta, inculpatul a efectuat demersul jurnalistic necesar, obţinând informaţii de la o sursă oficială, plauzibilă. Ziaristul nu putea să aştepte să se finalizeze întreaga anchetă, inclusiv cea penală, deoarece informaţia de presă este caracterizată printre altele de perisabilitate şi, prin întârzierea în aducerea la cunoştinţa publicului, nu ar mai servi scopului urmărit, de informare a acestuia. Această aşteptare nu era necesară cu atât mai mult cu cât informaţiile primite, reprezentând rezultatul verificărilor efectuate de Corpul de control erau date publicităţii prin comunicatul de presă. În articol, inculpatul nu a mai adus informaţii cu privire la partea vătămată.

Nu se poate pune problema că s-ar fi încălcat dreptul la viaţa privată a părţii vătămate, deoarece este vorba de activitatea desfăşurată în calitate de organ al unei autorităţi, şi în asemenea cazuri limitele criticii admisibile sunt mai largi decât pentru un simplu particular.

Pentru aceleaşi considerente, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de insultă prevăzută de art.205 Cod penal, inculpatul relatând cele preluate din comunicatul de presă fără intenţia de a insulta partea vătămată.

Etichete: Insultă şi calomnie prin presă