404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contencios administrativ-fiscal. Cererea personalului incadrat la Ministerul Administratiei si Internelor, posesor al decoratiilor „Meritul militar” si „In serviciul armatei” de stabilire a impozitului diminuat si restituirea impozitului

Prin cererea înregistrata pe rolul acestui tribunal la data de 30 noiembrie 2007, sub nr.3722/98/2007( nr. vechi 2543/30.11.2007), reclamantul H.C., cu domiciliul în municipiul Slobozia, judetul Ialomita, a chemat în judecata pârâtii MINISTERUL DE INTERNE SI REFORMA ADMINISTRATIVA, cu sediul în Bucuresti, str.Piata Revolutiei, nr.1A, sector 1, INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE IALOMITA, cu sediul în municipiul Slobozia, B-dul Matei Basarab, nr.13-15, judetul Ialomita si MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, cu sediul în Bucuresti, str.Apollodor, nr.17, sector 5, solicitând obligarea acestora la plata sumelor banesti cuvenite si neachitate ca urmare a reducerii impozitului pe venitul din salariu cu 40%, pentru perioada 01 ianuarie 2000 – 25.11.2001 si 50% pentru perioada 26 noiembrie 2001 – 31 decembrie 2005, sume actualizate cu indicele de inflatie si dobânda aferenta, de la data nasterii drepturilor si pâna la data efectuarii platii.

De asemenea, obligarea pârâtului Ministerului Economiei si Finantelor sa cuprinda în bugetul propriu sumele necesare platii drepturilor solicitate de reclamant si sa vireze catre pârâtul Ministerul de Interne si Reforma Administrativa aceste fonduri .

În motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca în calitate de politist a fost decorat cu diferite ordine militare, situatie în care ar fi trebuit sa beneficieze de o reducere a impozitului pe venitul din salariu de 30% , 40%, respectiv 50%, potrivit Legii nr.80/1995, privind Statutul cadrelor militare si Legii nr.360/2002 privind Statutul politistului .

Desi prevederile Legii nr.80/1995, în legatura cu reducerea impozitului pe venit din salariu al cadrelor militare au fost abrogate partial în baza art.86 alin.9 din O.G. nr.73/1999, privind impozitul pe venit, acest ultim act normativ prohibitiv a fost respins prin Legea nr.206/2002, astfel încât, considera reclamantul, dreptul de a beneficia de reducerea impozitului pe venit a fost si este în continuare suspendat fara temei legal .

De altfel, neacordarea acestui drept duce si la încalcarea dispozitiilor art.42 din Constitutia României, privind dreptul la norme de protectie sociala si art.53 din acelasi act normativ cu privire la restrângerea exercitarii unor drepturi ca si art.38 din Codul muncii, care prevede în mod imperativ ca drepturile persoanelor încadrate în munca nu pot face obiectul vreunei tranzactii, renuntari sau limitari .

De aceea, fiind un drept câstigat derivat dintr-un raport de munca reducerea de impozit pe venit nu poate fi anulata prin actele normative mentionate mai sus.

În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri .

În drept, reclamantul si-a întemeiat cererea sa pe dispozitiile art.41 din Constitutia României, Legea nr.80/1995, legea nr.360/2002 si Legea nr.573/2004 .

Cererea este legal scutita de taxa de timbru, potrivit art.117, raportat la art.15 lit.a din Legea nr.146/1997 si art. 285 din Legea nr.53/2003 .

Prin întâmpinare, pârâtul I.P.J. Ialomita a solicitat respingerea actiunii reclamantului, ca fiind neîntemeiata, întrucât pe de o parte Codul fiscal nu exclude pe politisti de la plata impozitului pe salarii, iar pe de alta parte Legea nr. 360/2002, privind statutul politistului nu prevede ca politistul caruia i s-au conferit ordine si medalii sa beneficieze de reducere de impozit pe venit, iar daca ar fi prevazut aceasta n-ar fi avut aplicabilitate fata de dispozitiile art.298 pct.44 Cod fiscal .

La rândul sau, pârâtul Ministerul de Interne si Reforma Administrativa a formulat cerere de chemare în garantie a Ministerului Economiei si Finantelor, solicitând ca în situatia în care este admisa actiunea reclamantului, chematul în garantie sa fie obligat sa vireze pârâtului sumele necesare acoperirii drepturilor acordate reclamantului .

În drept, pârâtul si-a întemeiat cererea sa de chemare în garantie pe dispozitiile art.60 – 63 Cod procedura civila .

Prin întâmpinare, acelasi pârât a ridicat exceptia prescrierii dreptului la actiune al reclamantului pentru sumele pretinse pe perioada anterioara datei de 30 noiembrie 2004, având în vedere dispozitiile art.1 alin.1 si art. 3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescriptia extinctiva .

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii reclamantului, ca fiind neîntemeiata având în vedere ca abrogarea dispusa prin O.G. nr.73/1999 are caracter definitiv .

În sustinerea acestei interpretari se invoca si Decizia nr.55 din 4 iunie 2007, pronuntata de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie cu ocazia solutionarii unui recurs în interesul legii si care este obligatorie pentru instante, potrivit art.329 alin.3 Cod procedura civila .

În sfârsit, chematul în garantie Ministerul Economiei si Finantelor, pe cale de exceptie, a invocat lipsa calitatii sale procesuale pasive si inadmisibilitatea cererii de chemare în garantie .

Referitor la prima exceptie, Ministerul Economiei si Finantelor a aratat ca nu poate avea calitate procesuala pasiva, întrucât este ordonator principal de credite pentru institutiile din subordinea sa neputând fi obligat la plata unor drepturi pentru salariatii altor institutii cu care nu se afla în raporturi juridice .

Cu privire la a doua exceptie, se invoca faptul ca în cauza nu sunt îndeplinite conditiile art.60-63 Cod procedura civila, întrucât între pârâtul Ministerul de Interne si Reforma Administrativa si chematul în garantie Ministerul Economiei si Finantelor nu exista nici o obligatie de garantie, Guvernul fiind cel raspunzator de realizarea prevederilor bugetare si repartizarea ordonatorilor principali de credite de sume de la bugetul de stat conform destinatiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetara anuala.

Din actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:

Mai întâi, în conditiile art.137 alin.1 Cod procedura civila, cu privire la exceptiile ridicate, tribunalul stabileste urmatoarele:

Exceptia prescrierii dreptului reclamantului de a solicita sumele cuvenite ca urmare a reducerii impozitului pe salariu pentru perioada anterioara datei de 31.XI.2004 apare ca fondata.

Astfel, în conditiile dispozitiile art.117 din Legea 188/1999, rezulta ca prevederile privind legislatia functionarilor publici se completeaza cu reglementarile din legislatia muncii si cele din dreptul comun civil.

Asa fiind, rezulta ca în cauza sunt aplicabile dispozitiile art.73 lit. d din Legea nr.168/1999, potrivit cu care termenul pentru introducerea unor cereri de natura celor formulate de reclamant este de 3 ani si curge de la data producerii pagubei, respectiv data virarii impozitului pentru fiecare luna de salariu .

Prin urmare, rezulta ca în raport de data introducerii cererii – 30.XI.2007 dreptul reclamantului de a pretinde sume cuvenite anterior datei de 30.XI.2004 este prescris.

Întemeiata apare si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei si Finantelor.

Astfel, chemarea în judecata de reclamant a Ministerului Economiei si Finantelor, în calitate de pârât si solicitarea obligarii acestuia la plata drepturilor pretinse prin cererea introductiva, nu este justificata legal atâta timp cât între acestia nu exista raportul juridic dedus judecatii, raport nascut din calitatea reclamantului de politist si care se realizeaza între acesta si ceilalti doi pârâti ai cauzei si care genereaza drepturi si obligatii reciproce numai pentru acestia .

Prin urmare, neexistând identitate între persoana pârâtului Ministerul Economiei si Finantelor si cel obligat în raportul dedus judecatii, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive urmeaza a fi admisa ca fondata, iar actiunea reclamantului îndreptata împotriva Ministerului Economiei si Finantelor urmeaza a fi respinsa ca fiind îndreptata împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.

În acelasi timp însa exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în garantie, exceptie ridicata de Ministerul Economiei si Finantelor, urmeaza a fi respinsa ca nefondata.

Potrivit art.4 din Legea 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului de Interne si Reforma Administrativa se face numai în limita creditelor bugetare aprobate si orice utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate, determina atragerea raspunderii celor vinovati, în conditiile art.72 din acelasi act normativ.

Dispozitiile art.19 lit.g si art.28 lit. e din acelasi act normativ prevad ca proiectele legilor bugetare anuale se elaboreaza de catre Guvern, prin Ministerul Economiei si Finantelor, pe baza propunerilor de cheltuieli detailate ale ordonatorilor principali de credite. În aceste circumstante legale corect a fost formulata cererea de chemare în garantie a Ministerului Economiei si Finantelor tinând seama si de faptul ca în conditiile în care cererea de deschidere de credite bugetare în vederea achitarii drepturilor pretinse de reclamant nu ar fi aprobata de chematul în garantie, pârâtul Ministerul de Interne si Reforma Administrativa ar fi pus în situatia de a nu putea asigura fondurile necesare solicitate prin actiune (în acest sens decizia civila nr.2665/R din 29.09.2006 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VII-a Civila).

Pe fondul cauzei, tribunalul retine urmatoarele:

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezulta ca reclamantul, în calitate de politist, a fost decorat cu diferite merite militare.

Prin art.10 din Legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare s-a prevazut ca beneficiaza de o reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40 % si respectiv 50 % cadrele militare în activitate decorate cu Ordinul ,,Meritul Militar” clasele III, II si I.

Ulterior, prin art.86 din OG nr.73/1999, privind impozitul pe venit au fost abrogate prevederile art.10 din Legea 80/1995 referitoare la reducerea impozitului pe venit si dispozitiile OG nr.73/1999 au fost abrogate apoi prin O.G nr.7/2001 privind impozitul pe venit, intrata în vigoare la data de 1 ianuarie 2002.

În urma abrogarii OG nr.73/1999 prin OG nr.7/2001, prima ordonanta a fost respinsa prin Legea 206/2002, iar la rândul sau O.G nr.7/2001 a ramas în vigoare pâna la abrogarea sa odata cu intrarea în vigoare a noului Cod fiscal la 1 ianuarie 2004.

Rezulta din examinarea reglementarilor ulterioare Legii nr.80/1995 ca în nici una din acestea nu a mai fost inclusa facilitatea reducerii de impozit pe venitul salarial prevazuta de art.10 din aceasta lege.

Potrivit art.62 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnica legislativa, prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totala sau partiala. Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv.

Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna în vigoare actul normativ initial, facând exceptie numai prevederile din Ordonantele Guvernului, care au prevazut norme de abrogare si au fost respinse prin lege de catre Parlament.

În speta, art.10 din Legea nr.80/1995 a fost abrogat de dispozitiile art.86 din O.G. nr.73/1999 iar aceasta din urma ordonanta a fost la rândul sau abrogata de noul act normativ care reglementa acest tip de impozit respectiv O.G.nr.7/2001.

În aceste conditii, nu mai are nici o relevanta faptul ca la data de 24 aprilie 2002 prin Legea nr.206/2002 a fost respinsa O.G. nr.73/1999 întrucât aceasta ordonanta fusese deja abrogata expres si înlocuita de noua reglementare a impozitului pe venit cuprinsa în O.G. nr.7/2001, în acord cu prevederile art.62 alin.1 din Legea nr.24/2000 asa încât proiectul de lege a ramas fara obiect.

În acest sens s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.55/2007 într-un recurs în interesul legii, decizie obligatorie în conformitate cu prevederile art.329 alin.3 partea finala din Codul de procedura civila.

Prin decizia nr.55/2007, admitându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit ca, art.10 din Legea nr.80/1995 privind Statul Cadrelor Militare a fost abrogat cu caracter definitiv prin O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit.

Nici legile speciale care reglementeaza Statutul Politistului, deoarece fac trimitere la art.10 din Legea nr.80/1995, abrogat, nu instituie facilitatile fiscale pretinse de reclamant.

În consecinta, aceasta fiind interpretarea legii, pe fond, actiunea reclamantului urmeaza a fi respinsa.

Nu se poate retine încalcarea dispozitiilor prevazute de Constitutie la art.41 alin.2 si art.53, în cauza drepturile invocate de reclamant nu fac parte din categoria masurilor de protectie, iar pe de alta parte facilitatile de impozitare reglementate de o lege au fost suprimate tot printr-o lege în acord cu prevederile Constitutiei .

De asemenea, în cauza nu-si gasesc aplicarea nici dispozitiile art.38 din Codul muncii, întrucât nu este vorba de o tranzactie în legatura cu renuntarea sau limitarea unor drepturi recunoscute reclamantului prin lege .

Respingându-se pe fond actiunea principala, ca o consecinta, urmeaza a se respinge si cererea de chemare în garantie formulata de pârâtul Ministerul de Interne si Reforma Administrativa, împotriva Ministerului Economiei si Finantelor .

Acestea fiind considerentele, tribunalul urmeaza a admite ca fondata exceptia prescrierii dreptului la actiune al reclamantului, privind plata drepturilor pretinse anterior datei de 30 noiembrie 2004 si va respinge actiunea acestuia, ca prescrisa pentru aceasta perioada .

Va admite ca fondata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei si Finantelor si va respinge exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în garantie a Ministerului Economiei si Finantelor de catre pârâtul Ministerul de Interne si Reforma Administrativa .

Va respinge ca neîntemeiata cererea formulata de reclamantul M.S., împotriva pârâtilor Inspectoratul Judetean de Politie al Judetului Ialomita si Ministerul de Interne si Reforma Administrativa si, fata de Ministerul Economiei si Finantelor, ca fiind îndreptata împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva .

Va respinge ca neîntemeiata cererea de chemare în garantie formulata de pârâtul Ministerul de Interne si Reforma Administrativa, împotriva Ministerului Economiei si Finantelor .

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro